Decizia civilă nr. 1769/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 1769/R/2011
Ședința publică din data de 18 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. M. B. M., C. LOCAL T. L., P. O. T. L. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 24 din 7 ianuarie
2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâtele intimate G. CU P. N. (...)A M. și G. CU P. N. T. L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantului intimat, prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural,
Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâții recurenți.
Având în vedere că prin cererile de recurs și prin întâmpinare s-a solicitat judecarea în lipsă, constatând că la dosar există suficiente probe pentru soluționarea recursului, cauza rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. M. reclamantul S. L. din Î. M., în numele membrilor de sindicat B. E., B. E., C. O., F. T., M. M., P.
R., R. Ana, S. I., T. M. și T. A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții G. cu program normal nr. 26 B. M., Grădinița cu program normal T. L., C. Local B. M., P. Orașului B. M., C. Local T. L., P. O. T. L. și Ministerul F. P., ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâții la plata către membrii de sindicat, reprezentați în prezenta cauză, prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu (conform art. 36 lit. g din C. C. de M. U. la N. I. Ș. al J. M. 2008-
2009), aferentă concediului de odihnă din anul 2009, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în C. C. de M. U. la nivelul I. Ș. al J. M. pentru anii 2008-2009 se prevede în art. 36 lit. g că toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă o dată cu indemnizația de concediu. A. C. C. de M. U. a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a județului M. cu nr. 127 din (...) și este în vigoare până la data de (...).
Reclamantul a mai invocat prevederile art. 11 al. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, ale art. 43 al. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 10 din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar, menționând că în baza acestor prevederi legale Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale M. a confirmat prin adresa nr. 2459/(...) faptul că până la data de (...) C. C. de M. U. la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-
2009 este în vigoare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 145 din Codul muncii, C. Colectiv de M. U. la nivelul I. Ș. al județului Maramureș pentru anii 2008-2009.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat ex- cepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând instanței că nu are calitatea de angajator al persoanelor reprezentate în litigiu, că rolul esențial în execuția bugetară revine G. și P. României.
Pârâtul P. M. B. M. a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive. A arătat că între el și membrii de sindicat reprezentați în cauză nu există un raport de muncă și că, pornind de la obiectul procesual spre calitatea procesuală se poate constata că pro- cesul se poate purta doar între cei între care există sau poate exista raportul de drept substanțial.
Pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat respingerea acțiunii față de el, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, invocând dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001 și arătând că, consiliul local este autoritatea administrației publice locale cu caracter deliberativ, iar primarul este autoritatea administrației publice cu caracter de execuție.
Prin întâmpinarea depusă, C. Local T. L. a solicitat respingerea acțiunii.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 24/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M., P. M. B. M. și M. F. P., invocate de aceștia.
S-a admis cererea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M., în contradictoriu cu pârâții G. cu program normal nr. 26 B. M., G. cu program normal T. L., C. Local B. Mare, P. O. B. Mare, C. Local T. Lăpuș, P. O. T. L. și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească următorilor membrii de sindicat reprezentați de reclamant: B. E., B. E., C. O., F. T., M. M., P. R., R. Ana, S.
I., T. M. și T. A., prima de vacanță aferentă concediului de odihnă din anul
2009, în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților P. M. B. M. și C. Local al M. B. M., instanța a reținut că legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile art. 1 din HG nr. 538/2001, art. 167 al. 3 din Legea nr. 84/1995 și ale art. 36 alin. 4 din Legea nr.
215/2001, care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite, T. reținând că pârâtul C. Local B. M. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității lui de finanțator al instituției de învățământ, iar P. în calitate de ordonator principal de credite.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului M. F. P., instanța a reținut că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, M. F. P. coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a M. F. P. este conferită de prevederile legale evocate.
Cu privire la fondul cauzei instanța de fond a reținut că potrivit art. 11 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/1996 clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel - național";, iar potrivit art. 8 al. 2 din același act normativ „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 al. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Instanța a mai reținut că prin art. 36 lit. g din C. C. de M. U. la nivelul
I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
S-a mai reținut că reclamantul a dovedit prin adeverințele depuse în probațiune că membrii de sindicat pe care îi reprezintă în prezenta cauză au făcut parte din personalul din învățământ în anul școlar 2008-2009 fiind îndreptățiți, în baza dispozițiilor contractului colectiv evocat, să beneficieze de primă de vacanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local T. L., P. O.
T. L., C. Local B. M., P. M. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F.
P. M..
1. Prin recursul formulat, pârâții C. local al orașului T. L. și P. orașului T. L. au solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii față de C. local al O. T. L. și față de P. O. T. L..
În motivarea recursului au arătat că prima instanță a admis în mod greșit acțiunea reclamantului față de consiliul local al O. T. L. și față de P. O.
T. L., având în vedere următoarele considerente:
C. local al O. T. L. și P. O. T. L. au făcut dovada plății primei de vacanță, în procent de 41 %, în favoarea numitei Ț. A., sumă ce a fost repartizată pe anul 2010 după formula cost/elev.
Conform prevederilor art.5 alin (5) din Legea nr.11/2010, "Finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, exclusiv învățământul special și centrele de resurse și asistență educațională, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar, aprobate prin hotărâre a G.".
De asemenea, plata salariilor personalului didactic, a cadrelor didactice de predare și a personalului didactic auxiliar se asigură din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, conform art.5, alin (4), lit. "a" din Legea nr.11/2010: "Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 4 lit. b) sunt destinate finanțării: a) cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat".
Mai mult, nici P. O. T. L. și nici C. local al O. T. L. nu are atribuții în privința finanțării de bază a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare, astfel încât cheltuielile reprezentând salariile și celelalte drepturi bănești se asigură de la bugetul de stat prin intermediul unităților administrativ-teritoriale, conform art. 16 din HG nr. 2192/2004. La fundamentarea sumelor necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal s-a avut în vedere costul pe elev, astfel fiind asigurate prin bugetul de stat sumele necesare pentru plata cheltuielilor de personal. În măsura în care s-ar acorda și diferența de la 41 % (doar cât le revine conform formulei cost/elev) consiliul local ar fi cel ce trebuie să asigure aceste sume din buget propriu, ori bugetul O. T. L., în cursul anilor
2010-2011 este grevat de plata cofinanțărilor la proiectele aflate în derulare, proiecte realizate în interesul comunității, precum și de plata cheltuielilor curente de întreținere și funcționare ale instituțiilor de învățământ și sănătate, iluminat public, cultură, ș.a
În drept, au fost invocate prevederile art. 299-316 C.proc.civ.
2. Prin recursul formulat, pârâtul P. M. B. M. a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a P.ui M. B. M. cu consecința respingerii acțiunii reclamantului S. L.din Î.ul M. împotriva P.ui ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului recurentul a arătat că mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui M. B. M..
Menționează recurentul că între membrii de sindicat reprezentați în cauză și pârâtul P. municipiului B. M. nu există nici un raport juridic de genul angajat - angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ - teritorială, astfel că pârâtul P. M. B. M. nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata drepturilor salariale, în speță a primei de vacantă, o astfel de calitate având doar angajatorul.
P. M. B. M. nu este angajatorul reclamantei și între părți nu există raporturi juridice de muncă.
În consecință nu există nici o prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că prima de vacanță aferentă unui an școlar se plătește de către primar - în calitate de ordonator principal de credite, astfel cum a fost formulată acțiunea și cum este obligat primarul prin dispozitivul sentinței atacate.
În drept recurentul a invocat prevederile art. 302, 304 C.proc.civ.
3. Prin propriul recurs, pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitatmodificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii acțiunii formulate de către reclamantul S. L. din Î.ul M. împotriva C. Local B. M..
În motivarea recursului recurentul critică sentința sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. Local B. M., arătând că, în conformitate cu art. 41 coroborate cu prevederile art. 26 alin.
1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată,
C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Potrivit art.20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art.23 din Legea nr. 215/2001, rep., autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, conform art. 36 Legea nr.
215/2001) în problemele de interes local.
Pornind de la obiectul procesual spre calitatea procesuală se constată că procesul se poate purta doar între cei între care există sau poate exista raportul de drept substanțial. Cum între reclamantul S. în numele membrilor săi de sindicat și pârâtul C. Local B. M. nu există nici un raport juridic de genul angajat - angajator sau unitate de Î. - unitate administrativ- teritorială rezultă faptul că pârâtul C. Local nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata drepturilor salariale pentru cadre didactice, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
C. Local B. M. nu este angajatorul reclamantei și între părți nu există raporturi juridice de muncă. Nu există nici o prevedere legală prin care acest pârât să fie obligat la plata primei de vacanță solicitate și din acest motiv consideră că sentința atacată a fost dată fără respectarea prevederilor legale.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 302, 304 pct.9
C.proc.civ.
4. Prin recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.
G. a F. P. M. s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingeriiobligării M. F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de S. L. din Î. M..
În motivarea recursului recurentul Ministerul Finanțelor Publice a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât instituția recurentă nu are raporturi juridice cu reclamanții.
A mai arătat recurentul că rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine G., respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr.
500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art.18 din aceeași lege, stabilește ca, acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anula de execuție.
In asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane si care nu se număra printre angajații M. F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si in același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
In drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În data de (...), reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare
(f. 20-23), solicitând respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond.
Arată intimatul că, față de atribuțiile M. F. P. prevăzute de art. 19 din
Legea nr. 500/2002, consideră că Tribunalul Maramureș a procedat corect în sensul obligării M. F. P. prin D. G. a F. P. M. la alocarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor solicitate.
Referitor la recursurile pârâților C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. intimatul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 167 din Legea nr.
84/1995 cu modificările și completările ulterioare și ale Legii educației nr.
1/2011, C. Local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar, iar primarul a fost chemat în judecată datorită calității sale de ordonator principal de credite. Prin urmare, datorită acestor atribuții consideră că au calitate procesuală pasivă în acest dosar.
În ce privește recursul pârâților C. Local și P. orașului T. L., intimatul menționează că art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 invocat, arată calitatea pe care o au unitățile administrativ-teritoriale în ce privește plata cheltuielilor de personal. B. pentru salarii vin de la bugetul de stat, dar ajung la consiliul local, apoi la primar, care este ordonator principal de credite conform Legii nr. 215/2001, iar abia apoi unității de învățământ. A. este motivul pentru care a înțeles să cheme în judecată și C. Local și P., datorită acestui rol în acordarea drepturilor salariale personalului din învățământ.
Analizând recursurile formulate de către pârâții Ministerul Finanțelor P ublice, prin D. G. a F. P. M., C. Local B. M., P. O. B. M., C. Local T. L. și P.orașului T. L., Curtea reține că acestea sunt fondate, pentru următoareleconsiderente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță, prin demersul lor juridic reclamanții membri de sindicat au solicitat obligarea pârâților recurenți, alături de ceilalți pârâți, la plata drepturilor reprezentând prima de vacanță aferentă concediului de odihnă din anul 2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Cum recurenții nu au calitatea de angajator al reclamanților reprezentați în cauză, acestora nu le revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din Codul Muncii privitoare la plata directă către reclamanții reprezentați a drepturilor salariale la care aceștia sunt îndreptățiți.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. este ordonator principali de credite al bugetului unității administrativ teritoriale, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001.
De asemenea, conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr.
500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat, revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale cuvenite personalului bugetar potrivit legii.
Se reține astfel că, deși C. local B. M., P.ui orașului B. M., C. Local T.
L. și P. orașului T. L. și M. F. P. le revin atribuții în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, toate aceste aspecte ar fi fost de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți într-un eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Cum prin acțiunea de față reclamantul a chemat în judecată pe pârâții
C. local B. M., P.ui orașului B. M. și M. F. P. pentru ca aceștia să fie obligați la plata către membrii de sindicat reprezentați în cauză a drepturilor salariale solicitate, iar calitatea procesuală pasivă a pârâților trebuie stabilită prin raportare la obiectul acțiunii, nu poate fi reținută argumentarea primei instanțe în sensul că atribuțiile ce le revin acestor pârâți în asigurarea finanțării unităților de învățământ ar justifica în cauză calitatea procesuală pasivă a acestora.
De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea intimatului reclamant din întâmpinarea depusă în recurs, potrivit căreia calitatea procesuală pasivă a recurenților este justificată prin prisma obligației acestora de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate, întrucât în cauză nu a fost formulat un asemenea capăt de cerere.
Curtea reține astfel că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în mod greșit instanța de fond a considerat că pârâții recurenți C. local B. M., P.ui orașului B. M. și M. F. P. au calitate procesuală pasivă în cauză.
Curtea constată că pârâții C. Local T. L. și P. orașului T. L. au fost chemați în judecată întrucât reclamanta Ț. A. a fost încadrată la G. cu program normal T. L., ca educatoare, în perioada (...)-(...).
În egală măsură, în raport de considerentele expuse mai sus referitor la atribuțiile consiliului local și primarului în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a obligat pe acești pârâți la plata directă către cadrul didactic reprezentat a primei de vacanță la care aceasta este îndreptățită, deși cei doi pârâți nu au calitatea de angajator al membrei de sindicat menționate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursurile declarate de pârâții P. M. B. M., C. Local al M. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și, în consecință, se va respinge acțiunea formulată încontradictoriu cu aceștia. De asemenea, va fi respinsă acțiunea formulată de același reclamant împotriva pârâților C. Local al O. T. L. și P. O. T. L.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL O. T. L., P. O. T. L., P. M. B. M., C. LOCAL AL M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 24 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. B.
M., C. LOCAL AL M. B. M., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de același reclamant împotriva pârâților C. LOCAL AL O. T. L. și P. O. T. L..
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
G.
G. C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia civilă nr. 1493/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1050/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
