Decizia civilă nr. 1863/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1863/R/2011
Ședința publică din data de 25 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul L. A. B. și de pârâta SC P. A. C. R. S. S. împotriva sentinței civile nr. 4069 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect alte cereri - recuperare debit.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent av. P. P. și reprezentanta pârâtei recurente, cons. jur. M. Ana-L., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință obligarea pârâtei recurente la achitarea, pe lângă sumele reținute în mod nelegal, și a dobânzii legale aferente acestora, calculată de la data de (...), data depunerii cererii introductive de instanță la oficiul poștal, până la restituirea efectivă, precum și în sensul respingerii în totalitate a cererii reconvenționale ca nefondată, susținând pe larg motivele invocate prin memoriul de recurs. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată atât la fond, cât și în recurs.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea recursului formulat de reclamant și obligarea acestuia la plata sumei de 500 E. și 200 lei taxa de expediere.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea propriului recurs, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată pentru motivele invocate prin memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursului declarat de pârâtă pentru considerentele expuse în întâmpinarea formulată. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Constatând că la dosar există suficiente probe pentru soluționarea recursului, cauza rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamantul L. A. B. a chemta în judecată pe pârâta S. P. A. C. R. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reținerile salariale efectuate de pârâtă sunt în contradicție cu prevederile art. 164 alin. 1 și 2 C. Muncii, să fie obligată pârâta să restituie suma de 371 lei reținută, precum și orice alte rețineri ulterioare, actualizate cu rata inflației până la plata acestora, și obligarea pârâtei la plata dobânzii asupra sumei reținute ilegal, de la data reținerii și până la plata efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este angajatul pârâtei în funcția de agent coletar, iar începând cu (...) în funcția de șofer scuter, având încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.
227794/(...).
Reclamantul a arătat că la data de (...) a primit o reclamație de la o clientă care arăta faptul că a trimis la P. suma de 950 euro, dar la destinație au ajuns doar 450 euro. Reclamantul a învederat că a preluat personal banii de la clientă, a numărat banii și a sigilat plicul cu respectarea tuturor prevederilor Regulamentului Intern.
Reclamantul a mai arătat că nu se consideră vinovat întrucât plicul cu bani a trecut prin mâinile mai multor persoane, iar ca urmare a prejudiciului suferit, angajatorul a procedat contrar prevederilor legale, reținând din salariu sumele cu titlu de daune în lipsa unui titlu executoriu.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata sumei de
1596, 85 lei reprezentând diferența de achitat dintre prejudiciul de 500 euro și 200 lei pe care acesta l-a cauzat societății din vina și în legătură cu munca sa, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta - reclamantă reconvențional a arătat că reclamantul - pârât reconvențional a cauzat societății angajatoare un prejudiciu, iar sumele de bani solicitate nu i-au fost reținute din salariu, fiind achitate benevol de salariat ca urmare a primirii notificării din (...).
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii patrimoniale, prejudiciu cert, faptă săvârșită cu vinovăție, precum și legătură de cauzalitate.
Reclamantul a formulat precizare de acțiune, majorând cuantumul sumei solicitate la petitul 2 la suma de 711 lei, iar ulterior la suma de 1073 lei.
Prin întâmpinare la cererea reconvențională, reclamantul a arătat că susținerile pârâtei - reclamantă reconvențional sunt nereale, întrucât sumele solicitate au fost reținute fără acordul său din salariu, eliberându-i-se chitanță.
Pârâta - reclamantă reconvențional a formulat precizare a cererii reconvenționale, micșorându-și pretențiile la suma de 1234,85 lei, întrucât suma de 1073 lei a fost recuperată.
Prin sentința civilă nr. 4069/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de cătrereclamantul L. A. B., în contradictoriu cu pârâta SC P. A. C. R. S.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1073 lei reprezentând rețineri nelegale din drepturile salariale cu dobânda legală calculată de la data de (...) și până la restituirea integrală a sumei.
S-a admis cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâta - reclamantă reconvențional SC P. A. C. R. S. în contradictoriu cu reclamantul-. reconvențional L. A. B..
A fost obligat reclamantul-. reconvențional să plătească pârâtei-. reconvențional suma de 1234,85 lei reprezentând prejudiciu parțial cauzat angajatorului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut căreclamantul este angajatul pârâtei în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 227794/(...) în funcția de agent coletar. La data de (...) pârâta a emis o decizie, prin care reclamantul a fost trecut în postul de șofer scuter cu modificarea corespunzătoare a salariului.
În raport de prevderile art. 164 din Codul muncii, instanța a reținut că angajatorul a procedat în mod nelegal la reținerea sumelor de bani din salariul reclamantului. C. dacă în statele de plată nu figurează suma reținută, eliberarea chitanțelor atestă faptul că patrimoniul reclamantului a fost diminuat, iar faptul că au fost eliberate chitanțe ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv în 20.01, 22.02 și 22.03, denotă faptul că sumele au fost reținute de angajator fără consimțământul salariatului.
Pentru toate aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamant și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1073 lei reprezentând rețineri nelegale din drepturile salariale. Pentru acoperirea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului și dobânda legală calculată asupra sumei, începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, (...) și până la restituirea integrală a sumei.
În ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că prejudiciul cauzat societății s-a produs din culpa exclusivă a reclamantului - pârât reconvențional.
Din probele administrate în cauză, declarația clientei O. D., interogatoriul luat reclamantului, precum și declarația martorului N. A., rezultă că în data de (...) reclamantul pârât reconvențional a acționat contrar obligațiilor care îi reveneau potrivit sarcinilor de serviciu.
Astfel, reclamantul pârât reconvențional a preluat plicul expeditorului în jurul orei 10, iar înregistrarea acestuia în programul de coletărie on line a fost efectuată după două ore. De asemenea, din actele și probele administrate în cauză, rezultă că expeditorului i-au fost eliberate chitanță și factură fiscală completate manual, cu toate că în data respectivă nu au fost sesizate întreruperi de ordin tehnic care să fie aduse la cunoștința conducerii societății.
Mai mult, reclamantul pârât reconvențional a insistat ca expeditorul să observe că plicul a fost sigilat și ștampilat, însă acesta din urmă nu a fost prezent în momentul finalizării operației de preluare.
Reținând astfel că în cauză sunt întrunite cumulativ elementele de angajare a răspunderii patrimoniale, instanța a admis cererea reconvențională astfel cum a fost precizată și a obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească pârâtei reclamantă reconvențional suma de
1234,85 lei reprezentând prejudiciu parțial cauzat angajatorului.
În conformitate cu prevederile art. 274 C.proc.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată la plata sumei de 400 lei în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale - onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul L. A. B.,cât și pârâta S. P. A. C. R. S.
1. Prin propriul recurs, reclamantul L. A. B. a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în tot a cererii principale și pe cale de consecință, obligarea intimatei la achitarea, pe lângă sumele reținute în mod nelegal, și a dobânzii legale aferente acestora, calculată de la data de (...), data depunerii cererii introductive de instanță la oficiul poștal, până la restituirea efectivă, precum și în sensul respingerii în totalitate a cererii reconvenționale ca nefondată, cu cheltuieli de judecată aferente ambelor faze procesuale.
În motivarea recursului recurentul a arătat că din considerentele sentinței reiese fără dubiu nelegalitatea reținerilor salariale în lipsa vreunui titlu executoriu sau a vreunei hotărâri judecătorești. Pe cale de consecință, dobânda legală este datorată de intimată de la data reținerii acestora, iar instanța, conform principiului disponibilității, era obligată să o acorde reclamantului de la data cererii de chemare în judecată.
În acest sens menționează faptul că cererea introductivă a fost depusă la O. poștal, potrivit confirmării de primire, la data de (...) și nu la data de
(...), data înregistrării efective a acțiunii la R. T. C. de către funcționarul însărcinat cu aceasta. Dacă actele de procedură trimise prin poștă instanțelor de judecată se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat oficiului poștal înainte de împlinirea lor (art. 104
C.proc.civ.), consideră că aceste prevederi trebuie aplicate și atunci când este vorba despre cererile introductive.
Sub aspectul cererii reconvenționale, recurentul apreciază că instanța a interpretat în mod denaturat probele administrate.
Arată recurentul că din declarația clientei O. D. rezultă că expeditoarea a fost de față și a observat de la început și până la sfârșit operațiunea de preluare a banilor, de introducere în plic și sigilarea lor.
La interogatoriul luat a arătat că a preluat plicul cu bani în jurul orei
11,30 și nu 10, așa cum susține clienta O. D., că a eliberat chitanță manuală, deoarece nu funcționa I. și nici programul de e-mail - O. De asemenea, în vederea achitării taxei pentru transportul banilor, a solicitat clientei să se ducă și să schimbe banii, deoarece avea doar E., iar plata se efectua în lei, sens în care a și sigilat plicul, pentru a nu exista probleme. Așa cum rezultă din declarația menționată, clienta a fost de față când a sigilat plicul cu toți banii înăuntru.
Susținerile sale au fost integral confirmate atât de către martorul N. A., cât și prin declarația scrisă a clientei prejudiciate.
De asemenea, martorul a menționat că plicurile din seif sunt preluate de către un curier care vine de la C. cu o mașină specială, în baza unui proces-verbal de predare-primire. A. care ridică plicurile are obligația să verifice dacă acestea sunt sigilate. În situația în care plicurile nu îndeplinesc condițiile de securitate prevăzute, se refuză primirea acestora.
La întrebarea nr. 13 din cuprinsul interogatoriului luat intimatei, aceasta a arătat că sistemul implementat pentru colectarea și transmiterea banilor nu permite nimănui să deschidă și să vadă conținutul plicului, "atâta vreme cât angajații societății respectă întocmai modalitatea de preluare a acestora respectiv sigilare, semnare, ștampilare."
Prin urmare, dacă a preluat banii și i-a introdus în plic pe care ulterior l-a sigilat, la toată această operațiune fiind de față și clienta O. D., cum este posibil apoi să fi desfăcut plicul, atâta timp cât intimata susține că acesta nu mai putea desfăcut?
Cu toate acestea, instanța de fond a ignorat pur și simplu atât declarația martorului N. A., cât și a clientei O. D.
Din rărăunsul intimatei la întrebarea nr. 14 din interogatoriu, rezultă faptul că există mai multe persoane care manipulează aceste plicuri cu valori și care pot desface plicurile pentru a sustrage bani.
Instanța a reținut ca în ziua de (...) I. în cadrul Agenției din C. T. a funcționat fără întrerupere, deoarece intimata a depus la dosarul cauzei o situație a deconturilor recurentului cu înregistrările efectuate în acea zi. După cum se poate constata, înregistrările s-au efectuat la intervale diferite de timp, neavând o continuitate. Astfel, între două înregistrări, exista posibilitatea ca I. să nu funcționeze, ceea ce s-a și întâmplat la momentul preluării banilor de la clienta O. D.
Nu există nicio probă de ordin tehnic care să combată susținerea recurentului, cu atât mai mult cu cât aceasta este confirmată și de către martorul N. A., aflat în sediul Agenției C. T. la momentul preluării banilor. Nefuncționarea I.ui pe termen scurt reprezintă o situație care nu mai necesită a fi raportată conducerii intimatei, cu atât mai mult cu cât, de fiecare dată când se întâmpla așa ceva și anunță defecțiunea i se comunică să mai aștepte până își va reveni.
Cu toate că intimata a susținut în cuprinsul interogatoriului că recurentul nu a fost sancționat disciplinar, aceasta i-a reținut bani din salariu fără consimțământul său și fără a exista o Decizie de sancționare, deși a fost realizată așa-zisa procedură disciplinară.
A mai susținut recurentul că din cuprinsul Fișei postului nu rezultă cu claritate care sunt atribuțiile sale în ceea ce privește activitatea de coletărie, menționându-se doar "răspunde de integritatea valorilor încredințate și de modul lor de gestionare."
Așadar nu avea menționată în fișa postului obligația de a prelua de la clienți plicurile cu valori și de a emite în acest sens chitanță și factură fiscală. Prin urmare, sarcina de serviciu mai sus menționată excedea prevederilor fișei postului. "Dacă salariatul, conform fișei postului, nu a avut atribuții de serviciu în domeniul de care este făcut răspunzător și unde s-a produs paguba, nu există nicio faptă ilicită a acestuia săvârșită în legătură cu munca sa" (A. Țiclea - Tratat de dreptul muncii, ediția a 111- a, Editura Universul juridic, B., 2009, pag. 809).
În concluzie, instanța de fond a reținut în mod greșit starea de fapt, atât cu privire la desfășurarea evenimentelor din data de (...), cât și la conținutul raportului de muncă existent între reclamant și intimată.
Recurentul consideră că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele antrenării răspunderii materiale a recurentului, întrucât nu au fost dovedite faptele ilicite săvârșite de salariat ce au determinat producerea prejudiciului, nu a fost pus în evidență raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și nici vinovăția recurentului în producerea prejudiciului.
Astfel, nu se specifică nici în actele emise de angajator, nici in sentința atacată, care este fapta ilicită a recurentului, respectiv care este acțiunea săvârșită sau dimpotrivă omisiunea îndeplinirii vreunei obligații, apte să fi produs prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului.
Singurele fapte reținute de instanță în sarcina reclamantului-pârât sunt neînregistrarea imediată a preluării banilor în registru și eliberarea unei chitanțe manuale în loc de una electronică. C. dacă s-ar îndepărta circumstanțele și justificările acestor fapte, niciuna nu este aptă de a produce în mod direct prejudiciul cauzat. Mai mult, raportat la modulconcret de producere a prejudiciului (sustragerea banilor din plic), singura acțiune ce prezintă relevanță (sigilarea plicului) a fost realizată corespunzător și recunoscută de toate părțile implicate. Așadar, lipsește raportul de cauzalitate direct între fapta recurentului și prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului.
Cât privește vinovăția sa, niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză nu au fost apte sa îndepărteze prezumția de nevinovăție, așa cum aceasta reiese din interpretarea dispozițiilor art. 1169
C.civ. și, respectiv, art. 287 Codul Muncii.
În lipsa unor dovezi indubitabile ale vinovăției reclamantului pârât, prin S. atacată se creează în sarcina sa, ca salariat, o răspundere obiectivă, răspundere inadmisibilă în dreptul civil român, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege.
Din toate aceste considerente, solicită a se constata că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 270 alin. 1 din Codul Muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale și pe cale de consecință se impune respingerea în totalitate a cererii reconvenționale ca nefondată.
Referitor la cheltuielile de judecată, consideră că acestea trebuie acordate în totalitate în faza judecării pe fond a cauzei, solicitările sale fiind admise în cea mai mare parte, iar situația admiterii în parte a cererii reconvenționale putând atrage cel mult compensarea parțială a acestora
(fapt neconsemnat de instanța de fond).
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304, pct. 9, art. 3041, art. 312 și art. 274 C.proc.civ.
2. Prin recursul formulat, S. P. A. C. R. S. a solicitat în principal, modificarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii promovate de reclamant ca neîntemeiată, iar în subsidiar, obligarea reclamantului la plata integrală a prejudiciului cauzat societății, în valoare totală de 2.307,85 lei.
În motivarea recursului recurenta a arătat că reclamantului nu i-au fost reținute în mod nelegal sume de bani din drepturile salariale, după cum rezultă din foile colective de prezență, statele de plată și fluturașii de salariu anexă.
Mai mult, chitanțele au fost eliberate de societatea recurentă în urma achitării de bună voie de către reclamant, urmare a primirii notificării nr.
22.18380/(...), a sumei de 1.073 lei, reprezentând parte din prejudiciul de
500 E. și 200 lei (2.307,85 lei), cauzat societății de către acesta. Menționează recurenta că aceste chitanțe au fost eliberate anterior înregistrării cererii de chemare în judecată.
Referitor la cererea reconvențională recurenta învederează că valoarea totală a prejudiciului cauzat societății de către numitul L. A. B. este de 500
E. și 200 lei, respectiv 2.307,85 lei, iar prin cererea reconvențională a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 1.234,85 lei, reprezentând diferența de plată din totalul prejudiciului, având în vedere faptul că acesta a achitat pe baza chitanțelor mai sus menționate suma de
1.073 lei.
Pentru aceste considerente solicită modificarea hotărârii și rejudecând cauza pe fond să se respingă acțiunea promovată de numitul L. A. B. în totalitate, ca fiind netemeinică și nefondată.
În subsidiar, în situația în care vor fi menținute dispozițiile din sentința nr. 4069/(...), referitoare la acțiunea formulată și precizată de reclamant, solicită obligarea acestuia la plata integrală a prejudiciului cauzat societății, în valoare totală de 2.307,85 lei.
În drept, recurenta a invocat art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041 C.proc.civ.
Recurentul reclamant L. A. B. a formulat întâmpinare în data de (...),prin care a solicitat respingerea recursului promovat de către intimata- recurentă, arătând că a promovat prezenta acțiune tocmai pentru recuperarea acelor sume de bani care au fost reținute fără consimțământul său.
În cuprinsul încheierii din data de (...) reprezentanta intimatei a recunoscut faptul că nu există niciun angajament de plată semnat de către reclamant prin care să își fi dat acordul în vederea reținerii sumelor de bani din salariu. C. și după promovarea acțiunii, intimata a continuat să îi rețină sume de bani din salariu și să susțină că plata a fost benevolă.
În ceea ce privește cererea reconvențională, arată că din coroborarea probelor rezultă clar și fără dubiu faptul că nu este vinovat de producerea așa-zisului prejudiciu.
Intimatul-reclamant a solicitat respingerea cererii recurentei pârâte ca în cazul în care instanța de recurs va menține dispozițiile din sentința nr.
4069/(...) să îl oblige la plata integrală a prejudiciului, în valoare de 2.307,85 lei, arătând că pe tot parcursul judecății în primă instanță, intimata nu a înțeles niciun moment să solicite recuperarea întregului prejudiciu de la recurent, iar conform principiului disponibilității, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Ca atare, instanța nu poate depăși limitele obiectului fixate de către intimată prin precizarea cererii reconvenționale, în sensul că nu poate să acorde mai mult decât s-a solicitat.
Mai arată că solicitarea de obligare a recurentului reclamant la întreaga sumă este o cerere nouă care nu poate fi primită având în vedere dipozițiile art. 316 C.proc.civ. coroborat cu art. 294 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora în recurs "nu se pot face alte cereri noi".
Pârâta S. P. A. C. R. S., prin întâmpinarea formulată, a solicitatrespingerea recursului reclamantului, subliniind faptul ca plicul cu valoare declarata de 950 E. a ajuns la destinație, in P., fara a prezenta urme de deteriorare, fiind sigilat, stampilat și semnat de numitul L. A. B. conform Regulamentului societății, lipsa celor 500 E. fiind constatata in momentul in care acesta a fost desigilat in prezenta destinatarului, in vederea predării sumei de bani.
Menționează totodată ca, contrar obligațiilor care ii reveneau potrivit sarcinilor de serviciu, deși in data de (...), numitul L. A. B. a preluat plicul menționat de la expeditor in jurul orei 10:00, in programul de coletărie on- line a efectuat înregistrarea acestuia abia după doua ore de la preluare, eliberând expeditorului chitanța si factura fiscala completate manual, cu toate ca in acea data programul de coletărie a funcționat normal, neexistând întreruperi de ordin tehnic, care sa fi fost aduse la cunoștința conducerii societății de către acesta.
Mai mult, la preluarea sumei de bani, numitul L. A. B. a insistat ca expeditorul sa observe ca plicul a fost sigilat si stampilat.
Expeditorul nu a fost insa prezent in Depozit in momentul finalizării operației de preluare a plicului cu valoare declarata menționat.
A mai precizat că potrivit punctului 6 din sarcinile de serviciu asumate de recurentul reclamant la angajare, acesta avea obligația de a incasa sumele aferente serviciilor poștale prestate si de a elibera chitanța si factura fiscala expeditorului.
Considera ca în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a salariaților prevăzute de art. 270 alin. l Codul Muncii: faptasăvârșita fiind o acțiune producătoare de prejudiciu săvârșita in legătura cu munca prin încălcarea sarcinilor de serviciu, in care se prevăd clar obligațiile care ii revin, existenta unui prejudiciu material de 500 E., lipsa din plicul cu valoare declarata de 950 E., identificat cu codul de bara 6. legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul material, prejudiciul constituindu- se ca urmare a neîndeplinirii corecte a sarcinilor de serviciu; fapta a fost săvârșita cu vinovăție deoarece reclamantul si-a încălcat atât sarcinile de serviciu, cat si Regulamentul societății, in ciuda faptului ca își cunoaște aceste obligații.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea reține următoarele:
1. Recursul formulat de pârâta S. P. A. C. R. S. este nefondat, având învedere următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 164 din codul muncii „Nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.";
Din probele administrate în cauză rezultă că prin notificarea din data de (...) (fila 15 dosar fond) pârâta a comunicat salariatului L. B. că în urma cercetărilor interne efectuate și a cercetării disciplinare se face vinovat de producerea unui prejudiciu în cuantum de 500 euro și suma de 200 lei, reprezentând suma constatată ca fiind lipsă din plicul identificat cu codul de bară 60835820 și taxa achitată pentru transportul acestuia, reclamantul fiind invitat în vederea soluționării pe cale amiabilă a acestei situații, în sensul achitării de către reclamant a sumelor respective.
În cauză nu s-a făcut însă nici o dovadă în sensul că, urmare a acestei notificări, reclamantul și-ar fi exprimat acordul de a achita acele sume și nici a faptului că sumele pentru care au fost emise chitanțele depuse la dosar au fost achitate în mod voluntar de către reclamant.
Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosar și recunoașterea pârâtei la interogatoriu rezultă că anterior lunii octombrie 2009 drepturile salariale ale reclamantului erau virate pe card bancar, însă începând cu această lună reclamantului i-a fost achitat salariul în plic, prin intermediul șefului Agenției C. T..
Până la data promovării acțiunii de către reclamant pârâta reținuse din salariile acestuia o sumă totală de 371 lei, conform chitanțelor nr.
0029658 din data de (...) și nr. 0029740 din data de (...).
C. dacă pe fluturașii de salarii nu apare nici o mențiune la rubrica penalizări, acest aspect nu este de natură a face dovada că reclamantul a încasat salariul integral și a achitat benevol sumele de mai sus, câtă vreme reclamantul nu a recunoscut cu ocazia cercetărilor efectuate că se face vinovat de prejudiciul respectiv, iar în cauză a susținut că i-au fost achitate numerar doar diferențele de salariu, pentru sumele reținute fiindu-i înmânate chitanțele menționate.
Mai mult decât atât, recurenta susține în mod cu totul nefondat că toate chitanțele privind sumele ce se pretinde că au fost achitate în mod benevol de către reclamant au fost emise anterior cererii de chemare în judecată, deși din actele dosarului rezultă că reclamantul a promovat acțiunea la data de (...) (data depunerii la oficiul poștal), astfel că chitanțeleemise în datele de (...), (...), (...) și (...) este evident că au fost emise ulterior promovării acțiunii.
Cu atât mai mult pentru aceste sume nu se poate reține că au fost achitate de bună voie de către reclamant, din moment ce acesta formulase acțiunea în instanță prin care solicita restituirea sumelor reținute anterior, susținând lipsa acordului său pentru reținerea acelor sume și lipsa vinovăției cu privire la producerea prejudiciului pretins de angajator.
În raport de aceste aspecte Curtea constată că în mod corect a statuat instanța de fond că suma de 1073 lei a fost reținută de către pârâtă din drepturile salariale ale reclamantului, cu încălcarea prevederilor legale și a dispus obligarea pârâtei să restituie salariatului această sumă, astfel că recursul pârâtei apare ca fiind nefondat.
2. Recursul reclamantului este fondat, având în vedere următoareleconsiderente:
În raport de prevederile art. 161 alin.4 din Codul muncii și art. 1088 cod civil Curtea constată că reclamantul este îndreptățit, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a reținerilor nelegale din salariu, la dobânda legală aferentă sumelor reținute nelegal, de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Din ștampila aplicată pe plicul aflat la fila 18 dosar fond rezultă că reclamantul a depus cererea de chemare în judecată la oficiul poștal la data de (...), iar în raport de prevederile art. 104 cod procedură civilă Curtea reține că aceasta este data formulării cererii de chemare în judecată de către reclamant.
Față de aceste aspecte Curtea constată ca fiind fondate criticile recurentului reclamant privind greșita acordare de către prima instanță a dobânzii legale aferente sumelor reținute doar de la data de (...), dată la care acțiunea sa a fost înregistrată pe rolul T.
Sub aspectul cererii reconvenționale Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză au fost dovedite elementele răspunderii patrimoniale a salariatului
Conform art. 270 alin. (1) din Codul muncii „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor";. Condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Din aceste condiții în cauză sunt contestate fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.
Conform Sarcinilor de serviciu ale salariatului L. B. (filele 33-35 dosar fond), reclamantul avea printre altele, atribuția de a prelua colete și plicuri de la unități sau persoane fizice și de a încasa sumele aferente serviciilor poștale prestate și a elibera chitanța și factura fiscală expeditorului.
Stabilirea caracterului ilicit al faptei se realizează în raport cu obligațiile de serviciu ce reveneau salariatului.
În concret pârâta-reclamantă reconvențional a susținut că reclamantul a încălcat sarcinile de serviciu prin aceea că deși a preluat plicul în cauză de la expeditor la data de (...), în jurul orei 10, în programul de coletărie on-line a efectuat înregistrarea acestuia abia după două ore de la preluare, eliberând expeditorului chitanța și factura fiscală completate manual.
A mai invocat pârâta faptul că la preluarea sumei de bani reclamantul a insistat ca expeditorul să observe că plicul a fost sigilat și ștampilat, însă expeditorul nu a fost prezent în depozit în momentul finalizării operației de preluare a plicului cu valoare declarată respectiv.
Curtea constată însă că prin declarația martorului N. A., audiat în cauză, reclamantul a făcut dovada că în ziua respectivă la momentul preluării sumei de la expeditor internetul nu funcționa, iar pârâta angajator nu a făcut dovada unei obligații a salariatului de a anunța conducerea societății în situația oricărei întreruperi temporare a funcționării internetului.
De asemenea, nu se poate reține caracterul ilicit al faptei de a emite chitanța și factura fiscală completate manual câtă vreme nu a fost indicată dispoziția din regulamentul angajatorului care interzicea acest lucru.
Faptul că reclamantul a insistat ca expeditorul să observe că plicul a fost sigilat și ștampilat nu poate fi considerată o încălcare a atribuțiilor de serviciu și nici nu se poate reține că această împrejurare ar fi de natură a face dovada culpei reclamantului în dispariția sumei de 500 de euro din plicul respectiv.
În referatul întocmit cu ocazia cercetărilor efectuate de către pârâtă
(fila 23 dosar fond) se menționează că reclamantul se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 30 alin. 2 din Regulamentul intern, constând în îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu concretizată prin nerespectarea modalității de preluare-predare și gestionare a trimiterilor poștale cu valoare, fapt care a dus la dispariția sumei de 500 euro din plicul cu valoare identificat cu cb 60835820.
Curtea constată că în declarația dată cu ocazia cercetărilor respective reclamantul a arătat că nu este real faptul că expeditorul nu a fost de față în momentul finalizării sigilării plicului, menționând că a sigilat plicul și a atașat chitanța de mână, de față cu expeditoarea conform regulamentului.
În declarația dată de clienta O. D., aceasta a menționat că suma de
950 de euro a fost introdusă în plic, care a fost sigilat și semnat și cu monetarul scris pe plic. De asemenea, aceasta a declarat că nu își amintește dacă plicul a fost sigilat pe toate laturile, astfel că instanța nu poate reține că prin această declarație s-a făcut dovada că reclamantul nu a respectat procedura de preluare a trimiterii poștale în cauză.
De asemenea, martorul N. A., care a fost de față când reclamantul a preluat suma de la clienta O. D., a arătat că reclamantul a introdus banii în plic, pe care l-a sigilat cu clemele care se folosesc în aceste împrejurări.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cauză nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate între pretinsele încălcări de către salariat a atribuțiilor de serviciu și prejudiciul constând în lipsa sumei de
500 de euro din plicul expediat în Franța.
Prin răspunsul la întrebarea nr. 14 din interogatoriu pârâta a arătat că activitatea de coletărie presupune obligatoriu manipularea trimiterilor poștale de către mai multe persoane.
Pârâta-reconvenientă a susținut că plicul cu valoare declarată a ajuns la destinație fără a prezenta urme de deteriorare, fiind sigilat, ștampilat și semnat de către salariatul L. A. B..
Reclamantul a arătat însă că în discuțiile cu agenta de la P., care urma să predea plicul destinatarului, aceasta i-a comunicat că unul dintreautocolantele plicului era doar capsat și nu lipit, așa cum fusese sigilat de el.
În aceste condiții Curtea consideră că era necesar ca angajatorul să facă dovada că plicul a ajuns la destinație sigilat conform regulamentului, însă se constată că în cauză pârâta-reclamantă reconvențional nu a făcut dovada certă în acest sens. Deși a solicitat instanței de fond audierea în calitate de martor a agentei de la P., V. C., în ședința publică din data de (...) pârâta a renunțat la audierea acestei martore.
Referitor la vinovăția angajatului, se reține că, spre deosebire de dreptul comun, din coroborarea dispozițiilor art. 270 din Codul muncii
(conform cărora salariații răspund patrimonial pentru pagubele produse din vina lor) și art. 287 din Codul muncii (conform cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului) rezultă că în sarcina angajatului nu operează o prezumție de culpă, revenind angajatorului obligația probării ei. Ca și în dreptul civil, întrucât Codul muncii nu face nicio distincție, răspunderea patrimonială este angajată pentru toate formele vinovăției
(intenție sau culpă).
Sub acest aspect, Curtea reține că prin declarația martorului N. A. reclamantul a făcut dovada că nu a putut înregistra în sistemul on-line trimiterea poștală în cauză la momentul preluării întrucât nu funcționa internetul, martorul precizând că au mai existat situații când sistemul informatic nu funcționa și s-au eliberat chitanțe de mână.
De asemenea, din declarația aceluiași martor rezultă că reclamantul a efectuat operațiunea de sigilare a plicului cu clemele care se folosesc în acest scop.
În raport de cele expuse Curtea apreciază că în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză s-a făcut dovada elementelor de angajare a răspunderii patrimoniale a reclamantului, astfel că soluția de admitere a cererii reconvenționale apare ca fiind nelegală și netemeinică
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, cu referire la art. 304 pct. 9 și art. 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în parte sentința atacată în sensul că pârâta va fi obligată la plata dobânzii legale aferente sumei de 1073 lei începând cu data de (...).
Totodată, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta S. P. A. C. R. S.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, având în vedere că pretențiile pârâtei au fost respinse, Curtea urmează a obliga pârâta la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în primă instanță, respectiv suma de 800 reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse la filele 107, 108 dosar fond.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul declarat de pârâta S. P. A. C. R. S. va fi respins ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, recurenta S. P. A. C. R. S. va fi obligată să plătească recurentului L. A. B. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E A dmite recursul declarat de reclamantul L. A. B. împotriva sentinței civile nr. 4069 din 25 noiembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că dobânda legală aferentă sumei de
1073 lei va fi calculată începând cu data de (...).
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta
S. P. A. C. R. S.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. P. A. C. R. S. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe recurenta S. P. A. C. R. S. să plătească recurentului L. A. B. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 558/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5127/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
