Decizia civilă nr. 1815/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1815/R/2011
Ședința 23 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. R. S. împotriva sentinței civile nr. 100 din 10 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. M. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC Englemayer R. S., avocat P. C. și reclamantul intimat P.
M. C., asistat de avocat G. P.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită în probațiune emiterea unei adrese către M. M. și Solidarității Sociale pentru a lămuri înțelesul prevederilor art. 80 din Contractul Colectiv de M. la nivel de ramură T., respectiv cel care se referă la cuantumul plăților compensatorii, respectiv acele 6 salarii de bază brute negociate.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea acestei cererii formulate în probațiune de către reprezentantul pârâtei recurente, întrucât
Contractul Colectiv de M. la nivel de ramură T. a fost semnat de patronat și sindicat, având în vedere că această instituție nu poate interpreta prevederile art. 80 din Contractul Colectiv de M. la nivel de ramură T., iar la art. 123 din Contractul Colectiv de M. la nivel de ramură T. pentru anii 2008-2010 se prevede clar și indubitabil că prezentul „ contract colectiv de muncă unic la nivelul ramurii de transporturi produce efecte după cum urmează: 1. în toate unitățile nominalizate la A. 5; 2. în toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe, conform art. 11(1)c) din legea nr. 130/1996"; și nu s-a solicitat nulitatea de către părțile semnatare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată în probațiune de către reprezentantul pârâtei recurente, deoarece instanței îi revine rolul interpretări și aplicării dispozițiilor contestate.
Reprezentantul pârâtei recurente și reprezentanta reclamantului intimat arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare urmând a se dispune respingerea acțiunii introductive a reclamantului, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.100 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. M. C. în contradictoriu cu pârâta S. E. R. S. și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului salariile compensatorii cuvenite, în cuantum de
15.500 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data de (...) și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. nr. 11 emisă de pârâta S. E. R. S. la data de (...) s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului P. M. C. în temeiul art. 65 din C. muncii, începând cu data de (...) (fila 5).
După cum recunoaște însuși reclamantul, acesta a beneficiat de acordarea unui salariu compensatoriu, iar prin prezenta cerere, astfel cum a fost precizată, solicită obligarea pârâtei la plata diferenței de plăți compensatorii constând în 5 salarii de bază brute negociate, în cuantum total de 15.500 lei.
Potrivit art. 67 din C. muncii, salariații concediați pentru motive care nu
țin de persoana lor „pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil";, iar conform art. 80 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de M. încheiat la nivel de ramură transporturi pentru anii
2008-2010 și înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. sub nr. 722/2008, „Părțile convin ca la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și de o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate";, această dispoziție fiind incidentă (și) atunci când unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării.
Potrivit art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996, modificată și completată și art. 4 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, acesta a fost aplicabil de la data de (...) și până la data de (...), cu posibilitatea de prelungire.
În speță, după cum s-a reținut deja, reclamantul a fost concediat ca urmare a desființării postului ocupat; pârâta susține, însă, că prevederile mai sus citate ale CCMRT nu îi sunt opozabile, întrucât societatea nu face parte din Confederația Națională a Patronatului Român, nu a participat la negocieri și nici nu este indicată expres în A. nr. 5, unde sunt enumerate unitățile la care se aplică acest contract colectiv de muncă.
Potrivit art. 239, art. 241 alin. 1 lit. c din C. muncii și art. 9, art. 11 alin.
1 lit. c din L. nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat respectul contract colectiv de muncă, și aceasta indiferent de data angajării salariatului sau de afilierea lui la o organizație sindicală din unitate.
Această mențiune este, de altfel, inserată și în cuprinsul Contractului
Colectiv de M. încheiat la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008-2010, art. 3 stabilind că prevederile acestuia „produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitatului acestora";. De asemenea, art. 123 prevede în mod neechivoc, în aplicarea art. 13 alin. 2 din L. nr. 130/1996, faptul că acest contract colectiv de muncă produce efecte în toate unitățile nominalizate în A. nr. 5, precum și în toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe.
Or, atâta vreme cât societatea pârâtă are ca obiect principal activitatea de transporturi - aspect necontestat în cursul procesului - rezultă că îi sunt aplicabile clauzele CCMRT. În acest sens, aplicabilitatea contractelor colective la nivel de ramură nu este condiționată de existența obligației de încheiere a unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate (raportat la numărul de angajați), ci, dimpotrivă, art. 247 din C. muncii stabilește că dacă nu există un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator sau de grup de angajatori, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Astfel, este adevărat că prevederea din C. muncii statuează dreptul salariaților disponibilizați la obținerea unei compensații doar în măsura în care aceasta este concretizată prin altă dispoziție aplicabilă, însă contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, aplicabil în speță, prevede atât dreptul la compensație cât și nivelul la care aceasta se acordă.
Cu privire la sintagma de „. de bază brut negociat"; utilizată de părțile contractante, tribunalul a reținut că, atâta vreme cât nu s-a menționat în mod expres că s-ar fi avut în vedere salariul de bază brut negociat la nivel de ramură, nu există niciun motiv pentru interpretarea clauzei în acest sens. Că nu este vorba despre o simplă omisiune reiese din faptul că atunci când s-a vizat salariul negociat la nivelul ramurii transporturi, s-a menționat explicit acest lucru în cuprinsul contractului colectiv de muncă - a se vedea art. 41 alin. 3. Apoi, varianta speculată de societatea pârâtă nu ar fi singura posibilă, putându-se de asemenea avansa ipoteza de salariul de bază brut negociat la nivel național, la nivel de unitate sau de grup de unități, însă probabil că este cea mai avantajoasă pentru angajator.
Lipsa oricărei specificări conform celor expuse atrage, deci, în mod logic concluzia că s-a vizat acordarea de plăți compensatorii prin raportare la salariul de bază brut negociat de salariat cu angajatorul.
Pentru toate acestea și ținând cont de faptul că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părții aflate în culpă (art. 243 din C. muncii și art. 30 din L. nr.130/1996, modificată și completată), tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului P. M. C. sunt întemeiate și a dispus obligarea pârâtei S. E. R. S. la plata în favoarea sa a diferenței de plăți compensatorii cuvenite, în cuantum total de 15.500 lei.
Conform art. 161 alin. 4 raportat la art. 78 alin. 1 din C. muncii, sumele datorate vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective.
În temeiul art. 291 din C. muncii raportat la art. 274 alin. 1 din C. de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea onorariului avocațial atestat cu chitanțele nr.251/(...) și nr.281/(...).
Împotriva acestei hotărâri pârâta S. E. R. S. a declarat recurs prin care asolicitat casarea sentinței și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii,precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a invocat că pârâta nu face parte din unitățile la nivelul cărora se aplică contractul colectiv de muncă la nivel de ramură T. de care se prevalează reclamantul, fiind incidente prevederile art.13 din L. nr.130/1996.
Se critică reținerea ca bază de calcul a despăgubirilor acordate reclamantului a salariului brut al acestuia deoarece art.80 alin.1 din CCM la nivel de ramură stabilește că elementul de referință este salariul brut negociat la nivel de ramură.
Se critică existența discriminării invocate de reclamant arătându-se că nici un angajat al societății nu a primit plății compensatorii.
Reclamantul P. M. C. a depus întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului, invocând obligativitatea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, conform art.241 alin.1 lit. c din C. muncii și art.11 alin.1 lit. c din L. nr.130/1996, sens în care și art.123 pct.2 din CCM stabilește aplicabilitatea acestuia în toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe.
Se arată, de asemenea că baza de calcul a ajutorului acordat este salariul brut al reclamantului, având în vedere și că angajatorul i-a achitat o indemnizație egală cu un salariu brut (3100 lei).
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admite recursul pentru următoarele considerente:
Deși art.241 alin.1 lit. c C. muncii și art.11 alin.1 lit. c din L. nr.130/1996 în formă de la momentul concedierii reclamantului prevăd că „ clauzele contractelor colective de muncă produc efecte…. pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel";, aceste dispoziții legale se completează cu cele edictate de art.13 din L. nr.130/1996.
Conform normei legale menționate:
„Părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel……de ramură de activitate, unitățile în cadr ul cărora se aplică clauzele negociate";.
În cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unitățile competente ale ace stora se stabilesc ș i se precizează decătre părțile care negociază contractul colectiv de muncă, or respectarea prevederilor potrivit legii";.
Prin urmare rezultă că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se aplică în cadrul unităților precizate în cuprinsul acestui contract.
Este real că o atare dispoziție nu este reglementată și de C. muncii însă acest act normativ, prin art.237 (cuprins în Titlul VIII Contractele colective de muncă) recunoaște reglementarea prin lege specială a procedurii de negociere și de încheiere a contractelor colective de muncă, astfel încât prioritate are norma specială edictată de L. nr.130/1996.
În acest sens, Curtea observă că pârâta nu este cuprinsă în anexa nr.5 din CCM la nivel de ramură transporturi cuprinzând unitățile la care se aplică acest contract colectiv, ceea ce de altfel nu se contestă de către părți.
Deși art.123 din CCM, reglementând întinderea efectelor acordului prevede aplicabilitatea sa:
";1. În toate unitățile nominalizate în anexa 5;
2. În toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe, conform art.11 alin.1 lit. c din L. nr.130/1996";,
Curtea constată că prin punctul 2 citat anterior, partenerii de dialog sociale au extins în mod nelegal efectele contractului colectiv de muncă practic la nivelul tuturor unităților din ramura transporturi.
Astfel, art.13 din L. nr.130/1996 limita aplicabilitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi la unitățile precizate nominal. ceea ce s-a realizat prin art.123 pct.1.
Prin urmare, adăugarea unei alte categorii de unități determinate în mod generic, așadar neprecizate normal, contravine dispozițiilor art.13 din L. nr.130/1996 și lipsește contractul colectiv de muncă de efectul obligatoriu pe care art.236 alin.4 C. muncii și art.7 alin.2 din L. nr.130/1996 îl recunosc contractelor colective încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
De altfel, Curtea remarcă inutilitatea stabilirii nominale a unităților în care se aplică acest contract conform art.123 pct.1 și anexei nr.5, în raport de conținutul pct.2 al aceleiași norme care reglementează incidența globală a contractului asupra tuturor unităților din ramura transporturi și activități conexe.
În acest sens, în condițiile în care precizarea nominală a unităților este dublată de reglementarea aplicării generale a contractului, care se abate de la caracterul restrictiv al efectelor acordului colectiv la nivel de ramură (art.13 din L. nr.130/1996), Curtea reține că dispoziția edictată de art.123 pct.2 este ineficientă din punct de vedere legal, neputând produce consecințele juridice urmărite.
În atare situație, temeiul cererii reclamantului de acordare a salariilor compensatorii nu poate fi asigurat de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece pârâta nu face parte din unitățile precizate în cadrul cărora se aplică.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. fără a mai examina celelalte motive de recurs privind întinderea dreptului sau existența unei discriminări, va admite recursul, va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii .
Nefiind făcută dovada efectuării unor cheltuieli de judecată de către pârâtă în fața primei instanțe sau în recurs, va fi respinsă cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC E. R. S. împotriva sentinței civile numărul 100 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în tot, și, în consecință, respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. M. C.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentă.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.A. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 531/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3887/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
