Decizia civilă nr. 1931/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1931/R/2011
Ședința din data de 30 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G. G.: A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. M. B. M., M. F. P. - PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.
143 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind
și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâtul intimat S. T. O. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru i a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarîntâmpinare din partea reclamantului intimat S. L. din Î. M., prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Se constată că prin motivele de recurs, pârâții recurenți P. municipiului B. M., C. Local al municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor
Publice prin D. M. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 143 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții: C. Local B. M., P. municipiului B. M., Ministerul
Finanțelor Publice prin D. F. P. M..
A fost admisă acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții: S. T. O., C. local B. M., P. municipiului B. M., Ministerul Finanțelor
Publice B., în consecință:
Au fost obligați pârâții: S. T. O., C. local B. M., P. municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: P. M., P. I., tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea 128/1997 începând cu (...) până la (...), actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr. 128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice tribunalul a constatat-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
M. F. P. în virtutea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al M. B. M. și P. M. B. M., tribunalul a reținut că sunt nefondate întrucât, chiar dacă, nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitățile de învățământ, C. local al M. B. M. și P. M. B. M. au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice - art. 167 din Legea 84/1995, art. 4 din OG 22/2002, în ceea ce privește C. local al M. B. M..
Conform art. 63 alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 P. exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectele bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Pentru aceste considerente excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al M. B. M. și P. M. B. M., au fost respinse ca nefondate.
Pe fond, tribunalul a constatat:
Potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic „Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30,35 și la peste 40 ani activitate în învățământ";.
În anexa nr. 2 din OG nr.15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Aceasta ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din
Legea 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin. 2 din OUG 15/2008.
Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr. 3. și a prevederilor punctului 6 din Notă la A. II a L. nr. 3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997, până la data de
(...), respective apariția L. cadru 284/(...), până la aparitia legii cadru
284/(...) privind salarizarea unitară, respective (...).
Așa fiind, acțiunea a fost întemeiată și a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului B. M., P. municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M..
1. Prin propriul recurs, pârâtul P. M. B. M., a solicitat în temeiul art.304pct.9 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a P. M. B. M..
În susținerea excepției, pârâtul învederează că potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată "P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumita primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale,
De asemenea, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, „(1) Unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
2. Prin recursul formulat, pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat întemeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a C. Local al M. B. M..
Învederează că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a C. Local B. M..
În ceea ce privește prima excepție, arată că, în conformitate cu art. 41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, "(1) unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și-privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
(3) P., respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție."
Potrivit art.20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art.23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, cf. art. 36 din Legea nr.215/2001, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție, (« ... pune în aplicare hotărârile consiliului local ... » cf.art.61 din Legea nr. 215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ceea ce privește a doua excepție, C. local al M. B. M., a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 litera a din Legea nr. 215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 63, alin. l, lit. c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu C. local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al M. B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către primarul M. B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă. C. Local al M. B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
În drept, au fost invocate prevederile act. 304 pct. 9 C.proc.civ.
3 Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului M.,a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine
Guvernului, respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare
P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul
Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În data de (...), reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare
(f. 15-19), prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâții
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., C. Local al M. B. M. și P.
M. B. M., cu menținerea hotărârii instanței de fond.
Subliniază că potrivit dispozițiilor art. 19 din legea nr. 500/2002 pârâtul MFP are obligația de a aloca sumele necesare efectuării plății. De asemenea, apreciază că și pârâții C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. își justifică în cauză calitatea procesuală pasivă, respectiv capacitatea procesuală pasivă.
Nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată, Curtea de A. reține următoarele:
1. Recursurile P. M. B. M. și C. Local al M. B. M.
Obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare, printre alții, și a pârâților C. Local al municipiului B. M. și P. M. B. M. la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant a tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. (1) și (2) din Legea 128/1997.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, în măsura în care au fost soluționate prin hotărârea atacată, aspect care însă nu mai poate fi examinat în recursul pârâților, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. Local al municipiului B. M. și P. M. B. M. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții
C. Local al municipiului B. M. și P. M. B. M. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
Conform art.167 alin. din Legea nr.84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal membrilor de sindicat reprezentați de reclamant rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. M. B. M. este de ordonator principal de credite al bugetului M. B. M. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. M., art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că
„primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că reclamantul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Într-adevăr prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâților din perspectiva obligației acestora de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
2.. Recursul M.ui F. P.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiune obligarea tuturor pârâților, inclusiv a M.ui F. P. a tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. (1) și (2) din Legea
128/1997.
Solicitarea de plată a drepturilor salariale menționate se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Într-adevăr prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.
Pentru motivele menționate, Curtea de A. , în temeiul art. 312 alin 3 raportat la art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, va admite recursurile declarate de pârâții C. Local B. M., P. municipiului B. M. și Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul 143 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...)/100/2010, pe care o va modifica în parte și, în consecință, va respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului B. M., C. local al municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței de fond care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâții P. municipiului B. M., C. local al municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul 143 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului B. M., C. local al municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței de fond care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 mai 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
G., A. B.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: M. C.
| ← Decizia civilă nr. 2764/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4353/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
