Decizia civilă nr. 2356/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ nr. 2356/R/2011
Ședința publică din data de 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. OMV P. S. B. împotriva sentinței civile nr. 5. din 2 februarie 2011 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată C. M., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 21 iunie 2011, respectiv 23 iunie
2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5. din (...) a T.ui B.-N. pronunțate în dosar nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a T.ui B.-N., invocată de pârâta S. OMV P. SA B.
A fost admisă, în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta C. M. împotriva pârâtei S. OMV P. S. B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale lunare reprezentând creșterea salariului de bază, de 1209 lei, cu procentul de 12%, conform art.128 pct.6 din
CCM la nivel de unitate, începând cu data de (...) și până la data de (...), sumă indexată cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii 3 martie
2009 și până la plata efectivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata indemnizației de detașare de 40 lei/zi conform art.31 din CCM la nivel de unitate pentru perioada (...) - (...) și ca rămase fără obiect cererile de obligare a pârâtei la plata sumei de 2500 lei conform art.128 din CCM la nivel de unitate și la plata îndemnizației de delegare.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și în final obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 233,39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Examinând prioritar potrivit art.137 Cod proc.civilă excepția procesuală a necompetenței teritoriale a T.ui B.-N., instanță în arondismentul căreia se află domiciliul reclamantei, instanța a constatat că art.72 din Legea nr.168/1999 a fost abrogat implicit prin art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii, coroborat cu art.284 alin.2 din același act normativ. Deși Codul muncii reprezintă cadrul normativ general în materia dreptului muncii, cuprinde și norme speciale de procedură referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, cum sunt capitolul II și II din Titlul XII, ceea ce semnifică egalitatea forței ierarhice a celor două norme, precum și valabilitatea doar a normei ulterioare,deoarece tratează strict aceleași probleme, iar paralelismele legale nu sunt posibile.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, instanța a reținut că între părți s-au derulat raporturi de muncă până la data de (...) potrivit mențiunilor din contractul de muncă, confirmate de pârâtă.
În ceea ce privește pretențiile inițiale, formulate de reclamantă prin acțiunea introductivă, referitoare la acordarea suplimentului salarial de 2500 lei prevăzut de art. 128 din C. Colectiv de M. la nivelul P. valabil pentru anii 2006-
2007 și indemnizației de delegare pentru perioada anterioară datei de (...), însăși reclamanta învederează instanței prin precizarea la acțiune că au rămas fără obiect, fiindu-i achitate. Apărările pârâtei și actele furnizate confirmă aspectul, astfel încât cele două petite au rămas fără obiect.
Sunt citate prevederile art. 39 al. 1 lit.a, art. 40 al. 2 lit. c, art. 155, art. 236 al. 4, art. 243 al. 1, art. 239 și art. 238 al. 1 Codul muncii.
Ci privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata diferențelorsalariale lunare reprezentând creșterea salariului de bază cu procentul de 12%, conform art. 128 pct. 6 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, începând cu data de 0(...) și până la încetarea raporturilor de muncă (...), s-a reținut că textul evocat stabilește următoarele: „a fost stabilită o creștere a salariilor de bază în medie cu 12%, cu aplicare de la 0(...). în acest sens se va proceda la o reașezare a salariilor de bază individuale, realizată de comun acord cu sindicatul corespondent, până la data de (...). fondul alocat în acest scop se determină aplicând 12% asupra sumei reprezentând totalul salariilor de bază ale personalului existent la data de (...). Suma creșterilor individuale va fi egală cu mărimea fondului. Comisia Paritară P. SA va putea aproba eventuale corecții ale acestui fond, justificate de relocări semnificative de personal";.
Reclamanta îndeplinește condițiile impuse de prevederile citate, în sensul că a fost angajatul pârâtei atât în anul 2006 cât și în anul 2007, aflându-se în evidențele angajatorului la data de (...), respectiv (...). Salariul său de bază până la data de (...) era de 1209 lei, ulterior datei de 0(...) a rămas același potrivit datelor furnizate de angajator, ceea ce semnifică neacordarea beneficiului stipulat de textul evocat. Nu numai că nu s-a făcut dovada
„reașezării"; salariului de bază în intervalul de timp stabilit ca limită a aplicării prevederilor contractuale 1.01-(...), ci s-a negat de către angajator îndreptățirea la creșterea salarială stabilită de C. colectiv de muncă.
Apărările referitoare la faptul că fiecare salariat are dreptul numai la creșterea salarială corespunzătoare salariului minim pentru funcția/poziția pe care o ocupa în P. la un moment dat, așa cum acesta este determinat potrivit art. 128 al. 5 lit. b și că prin al. 6 al aceluiași articol (invocat de reclamantă) s- a urmărit aducerea salariilor la acel minim al funcției/poziției în cazul în care salariații ar fi fost plătiți sub acest minim pe funcție, ipoteză ce face inaplicabil acest text reclamantei, având un salariu de bază de 1209 lei, întrucât ea nu era remunerată sub minimul pe funcție/poziție - de 975 lei - aceste aprecieri nu pot fi însușite cât timp distincția la care se referă pârâta nu este stipulată de textul art. 126. Acesta reglementează, fără a institui condiționări ori excepții, creșterea salariilor de bază pentru toți salariații P. aflați în evidențele angajatorului la data de (...) cu același procent de 12% care se aplică fondului alocat reprezentând totalul salariilor de bază al personalului. Cuprinsul Adresei nr. 174/(...) expediată de pârâtă structurilor sale teritoriale și referitoare la finalizarea negocierilor purtate între angajator și sindicat, concretizate într-un act adițional de prelungire a valabilității CCM în vigoare, ce va fi realizat urmare a completării și modificării, nu aduce modificări textului art. 128 al. 6 în sensul celor afirmate de pârâtă. Inserarea alineatului
4 de la pct. 1 al pct. II, „reașezarea salariilor individuale se va face cu respectarea coeficienților minimi din Anexa 3 bis, aplicați la 650 lei, nu are nicidecum semnificația afirmată de pârâtă, ci reeditează prevederile textului precedent art. 128 al. 5 pct. b referitor la salariile de bază minime pe P. pe niveluri și funcții valabile pentru anul 2007.
În lipsa inserării exprese a unei condiții restrictive în sensul evocat de pârâtă, nu se poate concluziona că textul art. 128 pct. 6 i-ar exclude de la beneficiul general al majorării aferente de 12% pe salariații P. al căror salariu de bază îl depășește pe cel minim corespunzător nivelului /funcției ocupate.
Pe cale de consecință, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de prevederea contractuală înainte evocată.
Cuantificarea sumei reprezentând contravaloarea majorării salariale reglementate de textul art. 128 pct. 6, indicată în motivarea acțiunii introductive, nu poate fi însușită de instanța de judecată. Cât timp dreptul instituit prin contractul colectiv de muncă se referă la creșterea procentuală a s alariului de bază începând cu dat de 0(...), înseamnă că majorarea salarială seraportează la salariul de bază al angajatorului din data de (...), și nu la cel net luat în calcul de reclamantă. În cauză, salariul de bază al reclamantei era de
1209 lei, astfel încât acestuia îi este aplicabil procentul de 12% menționat de textul art. 128 pct. 6.
Pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin neacordarea creșterii salariale înainte menționată se impune ca suma reprezentând diferențele salariale lunare reprezentând creșterea salariului de bază de 1209 lei cu procentul de 12% începând cu data de 0(...), să fie indexată cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii, (...) și până la data plății efective, dându-se câștig de cauză reclamantei și sub acest aspect, potrivit art. 161 al. 4 din Codul Muncii și art. 1088 Cod civil.
A fost apreciată neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei laplata indemnizației de detașare de 40 lei/zi, pentru perioada (...)-(...), conformart. 31 din CCM la nivel de unitate, raportat la faptul că începând cu data de (...) reclamanta a fost delegată în cadrul Centrului de S. P. S. B. inițial pentru o perioadă de 60 de zile, în baza deciziei nr. 108/(...), prelungită cu 60 de zile prin decizia nr. 1., pentru ca apoi, prin actul adițional la C. individual de muncă încheiat la data de (...), să se modifice raporturile de muncă în sensul că
„începând cu data de (...) și până la expirarea perioadei de mobilizare prevăzută în actul adițional încheiat la data de (...), adică (...), locul de muncă al d-nei C. M. este Centrul de S. F. P. S. B., stabilindu-se totodată plata unui „bonus net lunar reprezentând echivalentul diurnei zilnice (64 lei/zi) multiplicat cu nr. de zile lucrate.";
Începând cu data de (...) reclamanta a fost delegată aceluiași Centru de
S. P. S. B., până la (...), în baza Deciziei nr. 17/2007, conform art. 43 și 44 din
Codul Muncii și art. 30 al. 1-3 din C. Colectiv de M. în vigoare la nivelul P. SA.
Practic ceea ce se reclamă este neacordarea concomitentă și în paralel a
„suplimentului salarial"; - indemnizație de detașare prevăzut de art. 31 din
CCM la nivel de unitate de 40 de lei/zi, pentru același interval de timp (...)-(...), reprezentantul reclamantei menționând în fața instanței distincția între cele
două indemnizații - cea instituită de CCM la nivel de unitate și cea negociată c onform actului adițional la contractul individual de muncă.
Esențial este că în cauza pendinte este exclusă da capo incidența art.
31(2) din CCM la nivel de unitate, angajatul mobilizat neputând beneficia dedouă drepturi distincte de compensație pentru dislocarea din mediul de viață obișnuit, ci de un singur drept.
Astfel, în perioada de mobilizare, (...)-(...), raporturile convenționale de muncă sunt guvernate de actul adițional la contractul individual de muncă, însușit de ambii parteneri și care modifică clauzele inițiale prin acordul părților, preambulul actului modificator făcând referire expresă la art. 41 din Codul muncii. Or detașarea presupune modificarea unilaterală de către angajator a locului de muncă. Ca atare, cât timp a survenit o modificare convențională a raporturilor de muncă, inserându-se în mod expres în actul modificator art. 41 din Codul muncii, norma tutelară, este exclusă ipoteza de excepție a detașării, reglementată de art. 45-46 din același cod.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, observând proporția admiterii pretențiilor reclamantei (1/4), respectiv a însușirii apărărilor pârâtei (3/4), ținând cont și de satisfacerea de către pârâtă a două dintre cele patru cereri adresate instanței de reclamantă, s-a acordat parțial cheltuielile de judecată pretinse de ambii litiganți, justificate prin angajarea de apărători aleși. Poziția de parte câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, astfel că în final, în temeiul art. 274 și urm. Cod procedură civilă a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 233,39 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. OMV P. S. B.solicitând modificarea sentinței în sensul, în principal, al respingerii acțiunii promovată de reclamantă ca nefondat, iar în subsidiar - admiterea în parte a acțiunii și aplicarea coeficientului de 12% la salariul minim pe funcție, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În motivare pârâta a arătat că art.128 alin.6 pct. 1 CCM P. reglementează creșterea generala a salariilor de bază aplicabilă într-un anumit an, ce vizează fondul de salarii aferent anului corespunzător acesteia, iar nu fiecare salariu individual; fiecare salariat are dreptul numai la creșterea salarială corespunzătoare salariului minim pentru funcția/poziția pe care o ocupa la P. la un moment dat, așa cum acesta este determinat potrivit art.128 alin. 5 lit.b; peste salariul minim determinat potrivit art. 128 alin.5 lit.b se pot negocia majorări salariale (fără a exista o obligativitate în acest sens din partea P.), majorări care pot fi sub sau peste creșterea salarială generală prevăzută de art.128 alin.6; suma majorărilor salariale negociate nu poate depăși împreună cu suma salariilor minime dintr-un anumit an fondul de salarii aprobat în anul respectiv;
Rezultatul negocierilor a fost materializat prin adresa nr.174/0(...) comunicată tuturor sucursalelor P. și în care s-a făcut mențiunea că reașezarea salariilor individuale se va face cu respectarea coeficienților minimi din Anexa 3 bis, aplicați la 650 de lei.
Din probele administrate în cauză, respectiv din nota de calcul al departamentului de resurse umane, salariul minim pe funcție al reclamantei este în anul 2007 de 975 lei, iar reclamanta a fost remunerată conform înscrierilor din cartea de muncă cu un salariu de bază cu mult mai mare, rezultând o diferența față de salariul minim pe funcția reclamantei mai mare decât 12%. Concluzia este că reclamanta nu era îndreptățită la primirea creșterii salariale prevăzute de art. 128 alin. 6 din CCM P..
Pe de altă parte această majorare salarială urma să se facă de comun acord cu sindicatul, negociere care nu a avut loc.
Chiar daca în mod ipotetic reclamanta nu ar fi beneficiat de această creștere salarială, societatea putea fi obligată la plata unei majorări salariale de
12% aplicată la salariul de bază minim pe funcție, iar nu la cel rezultat în urma aplicării altor sporuri.
Prin decizia de încetare a contractului de muncă s-au stabilit și drepturile salariale de care a beneficiat reclamantul (a) în momentul disponibilizării, or nu s-a contestat această dispoziție. Ca atare, prin soluția de admitere a acțiunii instanța a modificat în mod implicit și dispoziția de încetare a contractului de muncă.
Pârâta își susține și celelalte motive invocate prin întâmpinarea depusa la instanța de fond cu privire la motivele de nelegalitate invocate.
Prin concluziile scrise depuse la data de 23 iunie 2011, reclamanta C. M. asolicitat respingerea recursului.
În motivare reclamanta a arătat că salariul său nu a fost majorat cu procentul de 12% stabilit de art.128 alin.6 din CCM 2007 la nivel P., astfel ca este îndreptățită să beneficieze de această majorare.
Fondul alocat în acest scop s-a determinat aplicând 12% asupra sumei reprezentând totalul salariilor de bază ale personalului existent la data de (...).
Salariul său de bază până la data de (...) era de 1209 lei, ulterior datei de
0(...) rămânând același.
Apărările pârâtei nu pot fi însușite cât timp distincția la care se referă nu este stipulată de textul art. 126. Acesta reglementează fără a institui condiționări ori excepții, creșterea salariilor de bază pentru toți angajații P. aflați în evidentele angajatorului la data de (...), cu același procent de 12% care se aplică fondului alocat reprezentând totalul salariilor de bază al personalului.
Cuprinsul adresei nr.174/0(...) referitoare la finalizarea negocierilor purtate între angajator și sindicat, concretizate într-un act adițional de prelungire a valabilității CCM în vigoare, nu aduce modificări textului art.128 al.6 în sensul celor afirmate de pârâta-recurentă.
Inserarea alineatului 4 de la punctul 1 al. punctului II, „reașezarea salariilor individuale se va face cu respectarea coeficienților minimi din Anexa 3 bis, aplicați la 650 lei";, nu are nicidecum semnificația afirmată de pârâtă, ci reeditează prevederile textului precedent art.I28, al.5, punct b, referitor la salariile de baza minime pe P., pe niveluri și funcții valabile pentru anul 2007.
În drept a invocat prevederile art.30, 31 și 128, din C. Colectiv de M. încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anul 2006 și 2007, art.43,43 C. Muncii, art. 1088 C.civ., art. 2 și urm. din O.G. nr. 9/2000
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii petitului ce face obiectul căii de atac.
În acest sens, se reține că prin chiar modul de formulare a acțiunii, reclamanta solicită acordarea unui drept care nu este prevăzut direct în favoarea sa.
Textul art. 128 alin.6 pct.1 din C. colectiv de muncă pe P. pe anul 2007, citat de aceștia, statuează: „A fost stabilită o creștere a salariilor de bază, în medie, cu 12%, cu aplicarea de la 0(...), de care vor beneficia salariații P. aflați în evidența la data de 0(...)";.
Această prevedere este însă explicitată chiar prin dispozițiile consecutive din același articol și chiar din același alineat, care prin această topică, se conturează ca o clarificare, o precizare a dreptului astfel reglementat:
„În acest sens, se va proceda la o reașezare a salariilor de bază individuale, realizată de comun acord cu sindicatul corespondent, până la data de (...).
Fondul alocat în acest scop se determină aplicând 12 % asupra sumei reprezentând totalul salariilor de bază ale personalului existent la data de (...).
Suma creșterilor individuale va fi egală cu mărimea fondului.
Comisa paritară P. S. va putea aproba eventuale corecții ale acestui fond, justificate de relocări semnificative de personal";.
Se observă astfel că nu este reglementată o creștere salarială individuală, pentru fiecare dintre salariați, ci aceasta privește creșterea în medie a salariilor de bază, fiind astfel clar, prin folosirea sintagmei „în medie";, că în fapt, este vizat fondul de salarii, așa cum susține recurenta pârâtă. De altfel, se stabilește o limită maximă a creșterilor salariale, anume, până la concurența sumei reprezentând fondul alocat în acest scop.
Or, reclamanta s-a întemeiat pe aceste dispoziții din perspectiva unui drept individual la creșterea salarială solicitată, neluând în considerare faptul că prin modul de reglementare, un atare drept nu este câștigat. Practic, dispozițiile contractuale citate nu garantează unui salariat al P. că va beneficia personal de o creștere salarială, în condițiile în care nu se impune o reașezare a tuturor salariilor de bază individuale, concluzia fiind că prin trimiterea la reașezarea salariilor de bază, se indică procedura de urmat. F. vorba însă despre o creștere în medie a salariilor de bază, Curtea concluzionează că aceasta poate viza în mod diferit persoanele aflate în situații diferite, mai cu seamă că se indică reașezarea salariilor de bază de comun acord cu sindicatul, trimițându-se astfel la noi negocieri.
Așa fiind, se constată că nu există un drept individual născut al reclamantei la acordarea creșterii salariale de 12 % în anul 2007. Acest drept este prevăzut în mod generic, vizând situația generală a fondului de salarii la nivelul unității, iar situațiile individuale urmau a fi stabilite prin negociere și acord cu sindicatul.
Or, prin modul de formulare a acțiunii, reclamanta nu au înțeles să sesizeze instanța cu verificarea punerii în operă a dispozițiilor art. 128 alin.6 din C. colectiv de muncă pe P. pe anul 2007, ci a solicitat direct aplicarea în favoarea sa a creșterii salariale de 12 procente, solicitare care, pentru considerentele ce preced, nu are temei în dispozițiile contractuale supuse interpretării și aplicării.
Căzând în pretenții, reclamanta intimată va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei recurente, în cuantum de 762 lei, reprezentând onorariu avocațial achitat la fond și în recurs (filele 161 dosar fond și 13 dosar recurs).
În drept, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 8 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta SC OMV P. împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) a T.ui B.-N. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâta S. P. S. B. ca nefondată.
Obligă intimata C. M. să plătească recurentei suma de 762 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 27 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C.N.
| ← Decizia civilă nr. 4319/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2764/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
