Decizia civilă nr. 823/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 823/R/2011
Ședința publică din data de 2 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3178 din 4 octombrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P.
C.EAN și pe pârâtul intimat L. T. „. I. C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, av. G. P., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și concluzii scrise și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse pe larg prin concluziile formulate în scris, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3178 din 04 octombrie 2010 pronunțată de T ribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecatăformulată de reclamanții: G. V., W. G., T. A., F. V., P. A., I. L., S. D. C., I. S. F.,
T. A. (căsătorită P.A), BOLD S., CORDOS R., CIOBOTARIU B. VLAD, LUD.N I., SUCIU OTILIA, SOCEA I.EL PETRICA, PANZARU A., HUBER S., S. S., PINCIUC D., FAZAKAS LASZLO IANOS, P. E., COADA D. R., M. M.LENA, CARJOENESCU D. TUDOR, VAIDA D. L., TIGAU S., COPACIU A., LASCU L., M. LUCICA, GHIURUTAN M., R. SABINA, COLCERIU I., B. V., MI. E. R., APOSTOL M., IVASCU A., N.LA V., HORINCAR CORNELIA, CRACIUN AUREL, CRACIUN SAVETA, PESTEAN D., SEFFER SVETLANA CODRUTA, BINDEAN L. C., U. G. M., CLINCIU E., DAVID A. A., MUNTEANU A., C. A. V., IOICA L., TOFAN M. M.LENA, HAIDU S., T. OLGA, prin S. L. AL Î. P. C.EAN, în contradictoriu cu pârâții L. T. „. I. și C. LOCAL AL M. C.-N., astfel cum a fost precizată.
Pârâtul L. T. „. I. , în calitate de angajator, a fost obligat la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, și anume la plata primei aferente anului școlar 2006-2007 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)- (...), a primei aferente anului școlar 2007-2008 în favoarea reclamanților indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...) și a primei aferente anului școlar 2008-2009 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...).
La sumele ce vor fi achitate reclamanților cu titlu de prima de vacanța pârâtul datorează dobânda legală calculată începând cu data promovării acțiunii - (...)- și până la data achitării efective.
Pârâtul C. LOCAL AL MU.IPULUI C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010,
„. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
In analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivel de ramura de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanta in cuantumul unui salariu de baza avut in luna anterioara plecării în concediu, care se acorda odată cu indemnizația de concediu.
In situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii C.lor colective de munca supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora: ";C. colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Interpretând sistemic și "per a contrario" prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezulta ca salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de munca, clauze referitoare la drepturile a căror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logica, s-a reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează ca salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii si o parte variabila, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. 1. drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin 12 :";personalul didactic beneficiază de premii si alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de munca"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic I se aplica in totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de munca";.
Rezumând, prin interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezulta ca personalul didactic are dreptul de a negocia prin C. colective demunca acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Intrucât legea speciala aplicabila raporturilor de munca ce se deruleaza intre părțile din litigiul de fata reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de baza, recunoscând existenta unei părti variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri si alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează) rezultă ca aceasta parte variabila a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
In considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecații, pornește de la premisa legalității clauzei inserate în cuprinsul C.lor colective de munca,privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanta.
Pornind de la aceasta premisa și în conformitate cu prevederile art. 236 alin 4 din Codul muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea parților. Pe cale de consecința, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuala a parții aflate în culpa.
Continuând raționamentul, în situația în care parații nu au negat încălcarea obligației contractuale de plata a unei prime de vacanta, apărându- se exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridica întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocata de natura sa lipsească de efecte clauza contractuala.
In CCM la nivel de ramura de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanta din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin 3 din L. învățământului nr.
84/1995 "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice si fizice.";
În opinia tribunalului, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art. 977-985 Cod civil. A., rezulta fara indoiala ca acordarea primei de vacanta reprezinta o obligatie contractuala iar nu o facultate a angajatorului. De altfel, insasi modalitatea in care părțile au intes sa formuleze clauza reclamata exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat:";plata primei de vacanta se va face daca se obțin venituri proprii"; ci „plata primei de vacanta se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, sa indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similara se întâlnește în contractele colective de munca încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanta s-a făcut din culpa paratului de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpa pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M. .
A condiționa plata primelor de vacanta (ca , de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existenta veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natura a scoate raporturile de munca din matca lor fireasca si a deschide calea abuzului.
In privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramura învățământ 2007-2008 precum si CCM unic județean la nivel de ramura învățământ 2008-2009 , prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acorda odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de baza al angajatului, conform OUG nr. 1."; s-a susținut că aceasta nu se poate aplica întrucât face trimitere la un act normativ suspendat.
Apoi, trimiterea la OUG nr. 1. nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanța, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând ca acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării OUG nr. 1. prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți: ";un salariu de bază al angajatului";.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. LOCAL AL M. C.-N. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivarea recursului, s-a arătat că la pronunțarea soluției instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a acesteia, care raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuală pasivă.
Această instituție poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale condiționat de împrejurarea că sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate în contul bugetului local, având în vedere faptul că aceste sume provin de la bugetul de stat, pârâta făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 1. privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit disp. art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din venituri ale bugetelor locale.
Precizează că față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr.273/2006
Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Pentru ca pârâta să poate aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010. Bugetul de stat pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010 însă nu a fost asigurată surse de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
Potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. directorului D.G.F.P. Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
S. L. al Î. P. C. prin întâmpinare (f.9) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul este fondat în parte, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va admite ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către recurent, Curtea constată că argumentația pe care se fundamentează nueste întemeiată, astfel că, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.
A., potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din legea nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform dispozițiilor art. 63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform prevederilor art. 16 din HG nr. 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 33 din HG nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor acesteia, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Așadar, față de prevederile dispozițiilor art. 36 lit. g din Contractul
Colectiv de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, se reține ca fiind fondată doar cererea de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Împrejurarea că nu au fost asigurate sau stabilite sursele de finanțare pentru acordarea acestor drepturi nu este imputabilă beneficiarilor lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor din Contractul colectiv de muncă, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale.
Însă în ceea ce privește obligarea recurentului la alocarea sumelor necesare pentru plata primei de vacanță aferentă anul școlar 2006 - 2007, sunt incidente dispozițiile din Contractul Colectiv de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 care stabilesc că prima de vacanță se acordă „din veniturile proprii ale unității de învățământ";.
În atare condiții se constată ca fiind nelegală dispoziția de obligare a C. Local la alocarea fondurilor pentru o plată a cărei executare este instituită doar în sarcina angajatorului, respectiv a unității de învățământ.
Așa fiind, având în vedere considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a fi admis în parte recursul declarat cu consecința modificării în parte a sentinței potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3178 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtului C. Local al M. C.-N. de a aloca fondurile necesare plății drepturilor restante aferente anului școlar 2006-2007.
Menține restul dispozițiilor din sentință. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . L. T. S.-C. B. I.-R. M.
S. D. G.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond: M.F. B.; C. A.G.
| ← Decizia civilă nr. 2319/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4319/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
