Decizia civilă nr. 1934/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 1934/R/2011
Ședința publică din data de 30 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M., precum și recursurile pârâților C. LOCAL B., P. O. B. și Ș. CU C. I - V. N. 1 B. împotriva sentinței civile nr. 34 din 7 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 24 respectiv 26 mai 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 34 din 7 mai 2011 a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și P. orașului B.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din În- vățământ M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 1 B., C. Local B., P. orașului B. și M. F. P. B. și, în consecință au fost obligați pârâții să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: T. M. și V. V. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/ 1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din L. 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la pronunțarea prezentei hotărâri, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ce privește excepția lipseicalității procesuale pasive a P.ui orașului B. că potrivit art. 1 din HG nr.
538/2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 al. 3 din L. nr. 84/1995 prevede că: „Finanțarea de bază a u- nităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prinbugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și muni- cipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Legitimarea procesuală a P.ui nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina primarului calitatea de ordonator de cre- dite.
Trecând la soluționarea fondului cauzei instanța a reținut că membrii de sindicat indicați în petitul acțiunii introductive au împuternicit reclamantul, prin prisma art. 28 din L. nr. 54/2003, să promoveze prezenta acțiune.
D. adeverințele eliberate de unitatea școlară rezultă că membrii de sindicat, au o vechime în învățământ după cum urmează: T. M. - 32 ani, iar V.
V. - 33 ani. Aceste mențiuni se coroborează cu datele din carnetele de muncă ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997 cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar be- neficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în în- vățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare core- spunzător tranșei anterioare de vechime.
Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din A. II a L. nr. 3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime care îi îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, însă, așa cum reiese din adeverința depusă la fila 5 din dosar, emisă de unitatea școlară pârâtă, începând de la data de (...) aceste tranșe nu le-au mai fost acordate.
Nici ceilalți pârâți, cărora prin prisma prevederilor art. 287 Codul muncii le revenea sarcina probațiunii, nu au combătut susținerile reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL și P. orașului B., solicitând casarea sentinței civile recurate.
În motivare s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece membrii de sindicat nu au încheiat contractele de muncă cu P. sau C. local B.
Trebuie avut în vedere ca rolul esențial în execuția bugetară revine
Guvernului și P. României.
Mai menționează că art.10 din A. II a L. nr.3. precizează în mod expres faptul că „de prevederile art.50 alin.1 și ale art.90 alin.1 din L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, beneficiază numai profesorul universitar";.
Împotriva sentinței a declarat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B . solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii față de acestrecurent.
În motivare pârâtul invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât instituția pârâtă nu are raporturi juridice cu reclamanții.
În sensul celor de mai sus, învederează că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine Guvernului respectiv P., potrivit art.17 alin.1 și art. 18 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Prin recursul declarat de pârâta Ș. CU C. I-V. N. B. s-a solicitatmodificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică.
În motivare pârâta a arătat că sentința nu analizează întâmpinarea depusă de unitate la data de (...), prin care s-a arătat că prin dispozițiile art. 5 alin (2) din O.G. nr. 15/2008 se precizează că „în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30
- 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de arte 50 alin. (2) din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
Pârâta a făcut o comparație între actele normative care au stat la baza calculării salariilor personalului didactic în perioada 2007-2009, respectiv între
O.G. nr. 11/2007, L. 2. și O.G. nr. 15/2008.
Astfel, în A. 2 a OG 11/2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, iar la ultimele trei tranșe suplimentare de vechime recunoscută pentru profesorii cu studii superioare, coeficienții au fost următorii:
- pentru profesor cu gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 30-
35 ani, coeficientul era de 6,019, pentru profesor cu gradul didactic II coeficientul era de 5,092, iar pentru profesor definitiv, coeficientul era de
4.831.
- pentru profesor cu gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 35-
40 ani, coeficientul era de 6,332, pentru profesor cu gradul didactic II coeficientul era de 5,320, iar pentru profesor definitiv, coeficientul era de 5,0.
- pentru profesor cu gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de peste 40 de ani, coeficientul era de 6,650, pentru profesor cu gradul didactic II coeficientul era de 5,542, iar pentru pentru profesor definitiv, coeficientul era de 5,2.
Prin L. nr. 2., O.G. nr. 11/2007 a fost modificată și, în consecință, în A.
2 erau prevăzuți următorii coeficienți:
- pentru profesor cu gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 30-
35 ani, coeficientul era de 6,620, pentru profesor cu gradul didactic II coeficientul era de 5,092, iar pentru profesor definitiv, coeficientul era de 4,8.
- pentru profesor cu gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 35-
40 ani, coeficientul era de 6,965, pentru profesor cu gradul didactic II coeficientul era de 5,320, iar pentru profesor definitiv, coeficientul era de 5,0.
- pentru profesor cu gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de peste 40 de ani, coeficientul era de 7,315, pentru profesor cu gradul didactic II coeficientul era de 5,542, iar pentru profesor definitiv, coeficientul era de 5,2.
Făcând această comparație, se poate observa că au fost majorați doar coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu studii superioare cu gradul didactic I, restul coeficienților, pentru cei cu gradul didactic II sau definitiv rămânând aceeași.
În schimb, începând cu (...), actul normativ care a stat la baza calculării salariilor a fost O.G. nr. 15/2008, care prevedea la art. 5 faptul că tranșele suplimentare de vechime prevăzute de arte 50 alin 1 și 2 din L. 128/1997 au fost incluse în coeficienții de multiplicare, motiv pentru care, au crescut și coeficienții de multiplicare pentru profesor cu gradul didactic II și definitiv. Coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I nu au mai fost majorați, datorită faptului că aceștia erau deja majorați prin L. 2..
Începând cu (...), A. 2 a O.G. nr. 15/2008 prevedea următorii coeficienți de multiplicare:
- pentru profesor cu gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 30-
35 ani, coeficientul era de 6,620, pentru profesor cu gradul didactic II coeficientul era de 5,601, iar pentru profesor definitiv, coeficientul era de 5,3.
- pentru profesor cu gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 35-
40 ani, coeficientul era de 6,965, pentru profesor cu gradul didactic II coeficientul era de 5,852, iar pentru profesor definitiv, coeficientul era de 5,5.
- pentru profesor cu gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de peste 40 de ani, coeficientul era de 7,315, pentru profesor cu gradul didactic II coeficientul era de 6,097, iar pentru profesor definitiv, coeficientul era de 5,7.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu (...), în baza art. 50 alin 1 din L. 128/1997, face precizarea că art. 10 din A. II a L. nr. 3. dispune următoarele: „de prevederile art. 50 alin. fi) și ale art. 90 alin. (1) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază numai profesorul universitar și profesorul I grad didactic I din învățământul preuniversitar";.
Același lucru este prevăzut și la punctul 7 alin (6) din Nota la A. II a L. 3.. De aici rezultă că nu toate cadrele didactice beneficiază de tranșa de vechime, ci doar profesorii cu gradul didactic I, iar aceste tranșe de vechime apar în grila de salarizare.
În plus, începând cu (...), art. 50 alin (2) din Statutul personalului didactic, în baza căruia se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de
1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime a fost abrogat de L. 3., motiv pentru care, începând cu acea dată, este ilegală creșterea coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Invocă prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 mai 2011 reclamantul S. L.din Î. M. a solicitat respingerea recursurilor.
În motivare, reclamantul a arătat că Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. nu contestă dreptul cadrelor didactice, ci doar faptul că ar avea vreo atribuție în sensul alocării sumelor necesare efectuării plăților. Sunt citate prevederile art. 19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru a dovedi contrariul.
În ce privește recursul Primăriei O. B.,reclamantul învederează instanței că a chemat în judecată primarul datorită calității sale de ordonator principal de credite (art.21 din L. nr.273/2006 privind finanțele publice locale, prinraportare și la prevederile art. 4 din O.G. nr. nr.22/2002 cu modificările și completările ulterioare.
În ce privește recursul formulat de unitatea școlară, subliniază că s-a declarat neconstituțional, prin D. nr. 893/(...) a Curții Constituționale a României, art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/2008 conform căruia „În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de ari. 50 alin. (2) din L. nr.
128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
Pentru perioada (...) - (...), tocmai datorită faptului că în L. nr. 3. există două prevederi referitoare la acordarea tranșelor suplimentare de vechime care contrazic reciproc, s-au solicitat lămuriri din partea M.E.C.T.S., care prin adresa nr. 757/80/(...) comunică faptul că și în anul 2010 se aplică prevederile art. 50 din L. nr. 128/1997 și nu cele din L. nr. 3..
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Sunt neîntemeiate motivele de recurs privitoare la lipsa calității procesuale pasive a recurenților.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și de măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale.
Atribuțiile direcției generale a finanțelor publice județene sunt reglementate de prevederile art. 40 din H.G. nr. (...), potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobăbugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";, iar acestea nu sunt altceva decât reprezentantul M.ui F. P. în teritoriu.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică.
Evident că împrocesuarea C.ui local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Altfel spus, ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Pe fondul litigiului, se constată însă, în cercetarea motivelor de recurs ce îl antamează, că nu s-a făcut o suficientă cercetare a cauzei.
Astfel, deși prin întâmpinările depuse la fond de către pârâții C. local B., P. orașului B. și Ș. cu clasele I-V. B. s-au făcut apărări prin care se tindea la dovedirea caracterului nefondat al acțiunii, prin trimiteri la legislația aplicabilă în domeniu (O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 15/2008, L. nr. 3.) și prin sublinierea situației create prin abrogarea alin. 2 al art. 50 din L. nr. 128/1997 de către L. nr. 3., T. nu a cercetat aceste aspecte și nu a dat o dezlegare chestiunii de drept invocate, ci a invocat doar dispozițiile art. 10 din A. II a L. nr. 3. și ale art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997.
Or, se constată că în acest mod, a rămas nesoluționată chestiunea centrală în dezlegarea litigiului, anume, dacă se pot acorda tranșe suplimentare de vechime ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., care abrogă alin.
2 al art. 50 din L. nr. 128/1997 (ce reglementa cuantumul tranșei suplimentare de vechime, prin precizarea că aceasta echivalează cu o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime).
Astfel, ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., a rămas nemodificat art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997, care statuează că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Totodată, se impune ca în dezlegarea pricinii să fie avute în vedere prevederile art. 10 din A. II și ale pct. 7 alin. 6 din Notele la A. II a L. nr. 3., ce conțin referiri la aceste tranșe suplimentare de vechime.
Toate aceste evenimente legislative se cuvine a fi interpretate coroborat, pentru a se asigura dublul grad de jurisdicție în soluționarea litigiului.
Casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe se impune față de ipoteza prevăzută de art. 312 alin. 3, 5 și 6 ind.1 C.proc.civ., anume, când instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, întrucât echivalează cu o necercetare a fondului situația în care se lasă nedezlegată chestiunea de drept centrală în soluționarea litigiului și pe care părțile își bazează apărările. Practic, aceste părți sunt lipsite de beneficiul dublului grad de jurisdicție raportat la cauza juridică a litigiului pe care o invocă.
În al doilea rând, nu trebuie omis faptul că o hotărâre judecătorească trebuie să aibă un caracter executoriu, în măsura în care statuează asupra unor drepturi salariale, în așa fel încât fie prin însuși conținutul său, fie prin calcule previzibile, să poată fi pusă în operă. Or, prin neprecizarea în concret a tranșei suplimentare de vechime la care apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți, T. nu pronunță o hotărâre executorie.
Față de aceste considerente, urmează a fi admise recursurile, cu consecința casării în tot a sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare, potrivit îndrumărilor din cele ce preced. Soluția se va pronunța în contradictoriu cu toți recurenții, având în vedere faptul că statuările asupra caracterului întemeiat sau nu al acțiunii trebuie să se facă în contradictoriu cu toți aceștia, indiferent dacă au invocat motive de fond sau nu în recursurile promovate, întrucât obligațiile legale în baza cărora au fost împrocesuați sunt corelate și coexistente, creându-se raporturi juridice în lanț între părți, așa cum s-a arătat în prima parte a considerentelor Curții, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 48 alin. 2 C.proc.civ.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere dezlegările prezentei decizii asupra problemelor de drept legate de calitatea procesuală pasivă a recurenților, în acord cu prevederile art. 315 alin. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de C. local B., P. orașului B., Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. și Ș. cu clasele I-V. B. împotriva sentinței civile nr. 34 din 7 mai 2011 a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 30 mai 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. V. C.
| ← Decizia civilă nr. 1946/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 559/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
