Decizia civilă nr. 1946/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 1946/R/2011
Ședința publică din data de 31 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. M. împotriva sentinței civile nr. 128 din 20 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată Ș. CU C. I - V. N. 2 B. S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere că recurenta, prin memoriul de recurs, a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A, asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), reclamanta L. M. a solicitat instanței obligarea pârâtei Ș. cu clasele I-V. nr. 2 B. S. la plata a trei salarii de bază avute în luna anterioară pensionării, reprezentând indemnizația de pensionare ce se acordă salariaților din învățământ care se pensionează la vârsta standard conform Contractului Colectiv de M. U. la N. I. M. 2008 -
2009, suma ce i se datorează urmând a fi actualizată cu rata inflației la data efectivă a plății.
În motivarea cererii sale reclamanta a invocat prevederile art. 37 lit. e din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2003-2004, coroborat cu art. 50 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. 2007-2010 și a art. 37 lit. e din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2007-2008, ca și ale art. 236 alin. 4 și art. 243 alin. 1 din Codul muncii, arătând că a rămas nesoluționată cererea cu care a investit în acest sens unitatea școlară.
Pârâta deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 128 din 20 ianuarie 2011 a T.ui M. pronunțată îndosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost cadru didactic la unitatea școlară pârâtă, iar la data de (...), conform deciziei nr. 237577/(...), eliberată de C. J. de P. M., s-a pensionat.
Potrivit art. 37 lit. e din Contractul colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2003-
2004 coroborat cu art. 50 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. 2007-2010
și a art. 37 lit. e din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2007-2008 salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractul colectiv de muncă constituie legea părților, iar potrivit art. 243 alin. 1 executarea contractului co- lectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În prezent însă, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă";.
Potrivit art. 13 din Legea 285/2010: „(1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pen- sie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică";.
Așadar în privința cererii de obligare la plata celor trei salarii cu ocazia pensionării, reprezentând indemnizația stabilită în art. 37 lit. e din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2003-2004 coroborat cu art. 50 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. 2007-2010 și a art. 37 lit. e din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2007-2008, sunt incidente dispozițiile legale mai sus enunțate, respectiv art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și art. 13 din Legea nr.
285/2010.
Posibilitatea obligării la plata drepturilor solicitate de reclamant poate fi pusă în discuție după data de (...), în situația în care nu va interveni o altă măsură legislativă similară, deoarece dreptul în discuție s-a născut la momen- tul pensionării și poate fi valorificat în termenul general de prescripție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare recurenta a arătat că salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație, potrivit art.37 lit. e din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2003-2004. Potrivit prevederilor art.50 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. 2007-2010, înregistrat sub nr.2895/(...), indemnizație este egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, iar potrivit art.37 lit. e din Contractul Colectiv de muncă U. la N. de R. Î. 2007-2008, înregistrat sub nr.596/(...), indemnizația este de cel puțin un salariu de bază.
Contractul Colectiv de M. U. la N. I. 2008-2009 prevede în art. 36 lit. e) că: „salariații care se pensionează la limita de vârsta sau în condițiile art. 127 (3) din Legea nr. 128/1997 primesc o indemnizație de cel puțin 3 salarii de bază, raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării";. Menționează că acest contract colectiv a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a județului M. cu nr. 127/(...).
Conform art. 236 al. 4 din Codul Muncii „contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor lega le constituie legea părților";, iar potrivit art. 243 alin. 1 „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";.
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. a), c) si d) din Legea nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazulcontractelor colective de muncă la nivel național";. Potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";. Potrivit aceluiași act normativ contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate se aplică de la data înregistrării lor.
Sunt citate prevederile art. 9 și art. 15 alin. 1 lit. a)-k) din Legea nr.
118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, acesta din urmă privind textele de lege abrogate prin acest act normativ, cu sublinierea că nu se abrogă, așa cum de altfel nici nu este posibil, prevederile Contractului Colectiv de M. U. la N. I. 2008-2009. Din cuprinsul acestui contract colectiv de muncă sunt citate prevederile art. 1 și art. 4 alin. 1 prin care părțile se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia și să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământul, în vigoare la data înregistrării contractului precum și din prezentul contract colectiv de muncă.
Conform art. 9 din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. 2008-2009 durata acestuia este de un an, cu intrarea în vigoare la data înregistrării acestuia, respectiv (...), cu posibilitatea de prelungire, dacă nu este denunțat contractul de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, pe o perioadă de un an, fiind deci în vigoare la data pensionării reclamantei.
Constituția României garantează drepturile conferite prin contractele colective de muncă, prin dispozițiile art. 41 alin. 5.
Legea 118//2010 a intrat în vigoare la trei zile după publicarea ei în
Monitorul Oficial al României, partea I nr. 441/(...), deci începând cu data (...), conform art. 78 din Constituția României. Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor ...";. Prin urmare, Legea 118/2010 nici măcar nu era în vigoare la data de (...) a pensionarii recurentei, ci a intrat în vigoare la aproape un an de la nașterea dreptului bănesc care i se cuvine.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare.
Așa cum se arată prin motivele de recurs, în soluționarea cauzei,
Tribunalul Maramureș a făcut o aplicare retroactivă a legii, încălcând principiul constituțional al aplicării legii pentru viitor.
Astfel, acțiunea promovată de reclamantă a fost respinsă pentru unicul considerent că prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 se statuează că începând cu data intrării acesteia în vigoare nu se mai acordă indemnizații la ieșirea la pensie, iar prin art. 13 din Legea 285/2010 se reia pentru anul 2011 stipulația că dispozițiile legale privind acordarea indemnizațiilor la ieșirea la pensie nu se aplică.
Or, ieșirea la pensie a reclamantei s-a produs la data de (...), după cum reiese din copia deciziei nr. 237577/(...) emisă de C. J. de P. M. (fila 4 dosar fond), astfel încât, raportat la prevederile contractuale pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, redate pe larg în motivele de recurs, dreptul acesteia la primirea indemnizației de pensioare a fost scadent la data pensionării.
Chiar dacă în aceste contracte nu se prevede scadența dreptului la plata indemnizației de pensionare, trebuie dedus din afectația sumei că aceasta trebuie plătită la data ieșirii la pensie, deci că scadența dreptului esteconcomitentă cu data stabilirii drepturilor de pensie. A. cu atât mai mult, cu cât dreptul este unul achitat de angajator, or raporturile juridice ale angajatului cu acesta încetează la data pensionării, fiind evident că și desocotirea între aceștia trebuie să se facă la data încetării raporturilor contractuale.
Față de această dată a scadenței dreptului reclamantei la primirea indemnizației de pensionare, anume, (...), intrarea în vigoare a Legii nr.
118/2010 și a Legii nr. 285/2010 nu poate avea ca efect aneantizarea dreptului său, întrucât o atare măsură ar echivala cu aplicarea retroactivă a legii, prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție.
Așa fiind, urmează a fi admis recursul formulat, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În drept, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta L. M. împotriva sentinței civile nr. 128 din 20 ianuarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 2 B. S. și în consecință obligă pârâta la plata către reclamantă a trei salarii de bază avute în luna anterioară pensionării, reprezentând indemnizația de pensionare, sumă actualizată cu rata inflației la data efectivă a plății.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 31 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. C. G.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. V. C.
| ← Decizia civilă nr. 3822/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1934/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
