Decizia civilă nr. 1953/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1953/R/2011
Ședința publică din data de 31 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul POP V. ROMAN împotriva sentinței civile nr. 617 din 7 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. C., precum și pe reclamanții intimați C. L. și M. I. G., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 16 mai
2011 intimatul Ministerul Justiției a înregistrat la dosar întâmpinare.
Având în vedere că atât recurentul, prin memoriul de recurs, cât și intimatul Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecata în lipsă, C. apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 617 din 7 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul
Justiției.
S-a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanții POP V. ROMAN și C. L., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această sentință referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității cererii, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 118 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Apoi, potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 3 din H. nr. 208/2005 și art. 3 alin. 1 pct. 6 din H. nr. 34/2009, Ministerul
Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G.ului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul M.ui F. este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. Ministerul
Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
De aceea, Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar), iar nu în calitate de ordonator principal de credite sau de instituție angajatoare, astfel că are legitimare procesuală pasivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege";, iar potrivit art. 166 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, în speță, termenul de prescripție pentru drepturile salariale solicitate este de 3 ani și a început să curgă pentru fiecare prestație în parte, de la data la care drepturile respective erau datorate (în același sens dispune și art. 12 din Decret).
Reclamanții susțin că, în speță, cursul prescripției pentru drepturile solicitate s-a întrerupt în sensul art. 166 alin. 2 din Codul muncii și art. 16 din
Decret, prin pronunțarea recursului în interesul legii și respectiv prin recunoașterea dreptului reclamanților printr-un act normativ adoptat, respectiv H. nr. 2..
Prin D. nr. XXI/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a admis recursul în interesul legii promovat și s-a decis că „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din L. nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, (…) judecătorii,procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate audreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței G.ului nr. 83/2000, aprobată prin L. nr. 3..
Or, la fel ca toate recursurile în interesul legii, și acesta a vizat strict interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale analizate, fără ca soluția să poată avea incidență asupra situațiilor juridice preexistente ori asupra hotărârilor deja pronunțate (art. 329 din Codul de procedură civilă).
Astfel, ceea ce se tranșează este doar modalitatea de interpretare a unor probleme de drept care au dat naștere la controverse practice, iar nu un litigiu concret, iar decizia nu produce prin ea însăși efecte juridice în mod direct în favoarea unor părți, ci creează în sarcina instanțelor obligația de a respecta interpretarea trasată.
De aceea, decizia amintită nu ar putea fi asimilată cazului de întrerupere a prescripției reglementat de art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958,atâta vreme cât nu a fost pronunțată în cadrul unui proces promovat de reclamanți și nu a soluționat în mod favorabil pe fond pretențiile acestora.
În ceea ce privește pretinsa recunoaștere a drepturilor salariale, s-a observat că Hotărârea de G. nr. 232 din 30 martie 2005 a avut drept obiect aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a P. de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, iar Anexa 2, pct. VI, 3.2. prevede intenția de plată până în decembrie 2005 a sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000-2004, dar fără a exista nicio explicitare a sintagmei de „. datorate ca drepturi salariale";.
Or, recunoașterea retroactivă a dreptului reclamanților la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația lunară brută, pentru întreaga perioadă solicitată trebuie să fie expres și neechivoc, iar nu dedus dintr-o formulare ambiguă și care reprezintă doar o intenție de reformă a sistemului judiciar. A. cu atât mai mult cu cât la data adoptării actului normativ în discuție era în vigoare art. I pct. 42 din O.G. nr. 83/2000, astfel că nu se poate deduce nici pe cale de interpretare a voinței legiuitorului că ar fi fost avut în vedere sporul solicitat.
Pentru toate aceste considerente, reținând că prezenta cerere a fost promovată după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani și că nu a operat vreunul dintre cazurile legale de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, tribunalul a admis excepția și a respins ca prescrisă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul POP V. ROMANsolicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru soluționarea fondului cauzei pentru dreptul solicitat.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă, deși cererea de intervenție în interes propriu, depusă în dosarul inițial nr.(...) a Curții de A. C., constituie cererea introductivă la instanță, dată de la care instanța era datoare să calculeze termenul de prescripție a dreptului pretins.
Cum această cerere s-a înregistrat la data de (...), rezultă că cererea reclamantului era formulată în termen legal, începând cu data de (...) și până la data pensionării, respectiv (...).
Prin urmare, respingerea ca prescrisă a întregii acțiuni s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, precum și a dispozițiilor art.166 și 283 C.muncii.
Drept consecință a respingerii acțiunii pe cale de excepție, instanța a omis soluționarea fondului cauzei pentru dreptul solicitat aferent perioadei cât a avut calitatea de magistrat la C. de A. C., timp neafectat de prescripție.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI prin întâmpinare (f.12-13) a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, C., deliberând, reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că decizia pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii nu ar putea fi asimilată cazului de întrerupere a prescripției reglementat de art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958, atâta vreme cât nu a fost pronunțată în cadrul unui proces promovat de reclamanți și nu a soluționat în mod favorabil pe fond pretențiile acestora.
La fel, nici hotărârea prin care s-a aprobat strategia de reformă invocată de reclamant nu are ca obiect recunoașterea explicită a drepturilor solicitate, pentru a putea fi asimilată unei recunoașteri ce să aibă ca obiect întreruperea termenului de prescripție.
În ceea ce privește însă perioada afectată de termenul de prescripție, C. reține că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost înregistrată pe rolul T. C. la data de (...), dată la care scurgerea termenului de prescripție de cinci ani a fost întreruptă. Or, cererea reclamantului a vizat perioada (...) - (...), pretențiile acestuia fiind afectate de prescripția extinctivă doar pentru perioada anterioarei datei de (...).
Pentru perioada ulterioară, respectiv până în data de (...), reclamantul era îndreptățit la plata sporului de solicitare neuropsihică.
Cu privire la această perioadă, C. reține că prev. art. 47 din L. nr. 50/1990 republicată nu au fost abrogate expres sau implicit,precum și faptul că prin D. nr. 21/(...) a Înaltei Curți de C. si Justiție - S. U., pronunțate în dosar nr.
5/2008, acest drept a fost recunoscut magistraților și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 83/2000 aprobată prin L.
3., decizie care conform art. 329 alin.3 Cod Procedură Civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 304 pct.9 raportat la art. 312 C., va admite recursul declarat de reclamantul POP V. ROMAN împotriva sentinței civile nr. 617 din 7 februarie
2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte, în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul POP V. ROMAN împotriva sentinței civile nr. 617 din 7 februarie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada (...) - (...). Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul POP V. ROMAN în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Obligă pârâții de rândul 1-2 să calculeze și să achite sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la îndemnizația lunară brută, pentru perioada (...) - (...), sumă actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
Obligă pârâtul de rândul 3 să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plății sumei stabilite.
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 31 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. GĂRBOVAN N . N.
GREFIER R ed.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 4358/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5271/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
