Decizia civilă nr. 2158/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2158/R/2011
Ședința publică din data de 15 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 306 din 14 februarie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. R.-V., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, av. P. E. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 aprilie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat prin reprezentant a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că instanța de fond corect a reținut neefectuarea unei cercetări disciplinare prealabile și neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin art. 268 alin. 1 lit. c și f din Codul muncii, ceea ce duce la nulitatea absolută a deciziei de concediere. S. cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. B.-N., contestatorul G. R. V. a chemat în judecată pe intimata SC A. SA B., solicitând instanței, în principal, să constate nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară nr. 119/(...), iar în subsidiar, să o anuleze ca neîntemeiată, în ambele cazuri, să se dispună reîncadrarea contestatorului în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și obligarea intimatei la platadespăgubirilor salariale indexate și actualizate ce i s-ar cuvenit de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea lui efectivă.
În motivarea contestației a arătat că prin decizia atacată i s-a aplicat sancțiunea prev. de art. 264 lit. f Codul muncii, iar decizia luată de intimată este lovită de nulitate absolută întrucât nu conține elementele impuse de art.268 alin. 2 lit. c, f Codul muncii în mod obligatoriu.
C. a susținut că decizia atacată este și neîntemeiată, întrucât în (...), în timp ce se afla în schimbul de noapte s-a făcut un control cu alcooltestul la întregul schimb, iar lui i s-a repetat controlul de două ori, de fiecare dată a ieșit negativ, după care numai acestuia i s-a pus fiola. Doar ulterior a fost anunțat că fiola s-ar fi înverzit și că în consecință, s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice în timpul programului de lucru. C. a susținut că această acuzație nu este adevărată, iar dacă ar fi fost adevărat, ar fi trebuit să fie trimis acasă. Pe de altă parte, mai susține că fiola nu a fost sigilată în fața sa și nici nu a semnat niciun înscris la predarea acelei fiole.
În drept, s-au invocat prevederile art.268 alin. 2, 284 Codul muncii.
Intimata SC A. SA B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate.
A arătat că în data de (...), doi inspectori din cadrul compartimentului
SSM - SU din cadrul societății s-au deplasat la S. de tratare a apei B., unde a lucrat și contestatorul, și au procedat la testarea alcoolemiei personalului din tura de noapte cu un alcoolscop electronic marca CA 2000 și fiole alcoolscop. Cu această ocazie, la testarea alcoolemiei în cazul contestatorului cu etilotestul, aparatul a indicat de două ori „HOT"; ceea ce înseamnă că acesta a consumat o cantitate de alcool peste posibilitățile de măsurare a aparatului. Pentru acest motiv, s-a procedat la verificarea acestuia și cu fiola care s-a înverzit, dovedindu-se și în acest fel că acesta a consumat alcool. Potrivit art.3 din C. colectiv de muncă pe anul 2010, prezentarea la serviciu a angajaților sub influența băuturilor alcoolice sau consumul de băuturi alcoolice în timpul programului atrage concedierea salariatului.
În ce privește motive de nulitate absolută invocate prin contestație, intimata a arătat că acestea nu sunt fondate, întrucât în timpul cercetării prealabile contestatorul nu a făcut nici un fel de apărări, așa cum rezultă din nota explicativă dată de acesta, iar prin faptul că s-a indicat o altă instanță decât cea competentă la care sancțiunea putea fi contestată, petentul nu a fost lipsit de posibilitatea de a ataca decizia, iar dacă ar fi depus contestație la judecătorie, aceasta și-ar fi declinat competenta.
Prin sentința civilă nr. 306/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița N ăsăud în dosar nr. (...), s-a admis contestația formulată de contestatorul G. R. V., împotriva intimatei SC A. SA B. și în consecință: s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 119/(...) privind desfacerea contractuluiindividual de muncă al contestatorului; s-a dispus reîncadrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii; a fost obligată intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în cazul în care nu era concediat, de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în data de (...), numiții C. O. și B. H. din cadrul SSM-SU al intimatei au procedat la testarea alcoolemiei personalului de la Secția de tratare apă B.,tura de noapte, cu un aparat alcoolscop electronic marca CA 2000 și respectiv, fiole alcoolscop, fiind întocmit în acest sens un tabel cu salariații testați, din care rezultă că în cazul contestatorului fiola s-a înverzit, lipsind însă semnătura salariatului de pe acest tabel. Din declarațiile acestor martori audiați de către instanță a reieșit faptul că la data respectivă inițial contestatorul a fost testat cu etilotestul de două ori, iar pe aparat a apărut mențiunea „HOT";, ce apare în situația în care concentrația de alcool pur în aerul expirat este de peste 4 mg/1000, motiv pentru care a fost testat și cu fiola alcoolscop care s-a înverzit, însă dintr-o omisiune nu i-au dat și contestatorului să semneze tabelul întocmit.
Ulterior, în data de (...) a fost întocmită decizia privind sancționareadisciplinară a salariatului G. R. V. nr. 119/(...), prin care acesta a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă pentru prezentarea la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, indicându-se că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării la Judecătoria Bistrița. În partea introductivă a deciziei s-a făcut referire la referatul întocmit de către cei doi angajați în cadrul SSM-SU în care se arată că contestatorul a fost depistat cu fiola alcooloscop în timp ce era la serviciu și a reieșit că a consumat băuturi alcoolice, s-a menționat că s-a avut în vedere documentația de cercetare prealabilă a faptei, precum și punctul 3 din anexa 9 la contractul colectiv de muncă pe anul 2010 și art.264 lit. f, 266, 268 Codul muncii.
Potrivit art.267 alin.1 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură disciplinară cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută, fără vreun motiv obiectiv, dă drept angajatorului să dispună sancționarea și fără cercetarea disciplinară prealabilă.
În cazul de față, tribunalul a observat că la dosar intimata a depus alături de întâmpinare doar o notă explicativă semnată de contestator, datată (...), tabelul cu salariații testați cu etilotestul în data de (...), adresa întocmită de angajații din cadrul compartimentului SSU-SU, o notă internă adresată secției captare-tratare prin care era solicitată înștiințarea numitului G. R. să fie prezent la data de (...) pentru a da explicații cu privire la consumul de alcool din data de (...).
Având în vedere dispozițiile imperative anterior reliefate, observând înscrisurile întocmite de intimată și depuse la dosar, T. a considerat că în cauză intimata nu a procedat la efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile adecvate în cazul sancționării contestatorului G. R. V., cu respectarea strictă a prevederilor art. 267 Codul muncii, situație în care se impune aplicarea sancțiunii impuse de textul legal imperativ, respectiv nulitatea absolută a deciziei nr. 119/(...) privind desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului.
În acest sens, T. a constatat că intimata nu a procedat la convocarea personală în scris a salariatului în vederea cercetării disciplinare prealabile, nefiind suficientă întocmirea unei note către secția la care lucra salariatul prin care acesta să fie înștiințat că urmează a i se solicita explicații în legătură cu consumul de alcool, fără a fi indicat obiectul specific al acesteia, respectiv cercetare disciplinară prealabilă.
De asemenea, T. a observat că intimata nici nu a procedat nici la întocmirea unui referat sau proces verbal de cercetare disciplinara prealabilă, care în mod firesc se întocmește de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, iar acest înscris trebuie să conțină etapele cercetării disciplinare, începând cu constatarea abaterii, a împrejurărilor comiterii, a poziției exprimată de salariatul supus cercetării, propunerile făcute către reprezentantul legal al angajatorului, înscris care stă la baza emiterii deciziei de sancționare disciplinară a salariatului.
În aceste condiții, decizia atacată este lovită de nulitate absolută întrucât nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă cu respectarea riguroasă a dispozițiilor legale imperative anterior reliefate.
De asemenea, T. a observat că într-adevăr decizia atacată nici nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, ori acest lucru de asemenea atrage sancțiunea nulității absolute conform art. 268 alin. 2 lit. c Codul muncii, pentru că în situația în care s-ar fi efectuat corespunzător cercetarea disciplinară prealabilă, ceea ce nu s-a făcut de către intimată, chiar dacă salariatul nu ar fi formulat apărări referitoare la abaterea disciplinară pentru care era cercetat, era indicat ca angajatorul să menționeze în decizie aspectul că acesta nu a formulat apărări, pentru a preveni eventuale contestații sub acest aspect.
T. a mai constatat că intimata a încălcat și prevederile art. 268 alin.2 lit. f Codul muncii, ce atrag aceeași sancțiune a nulității deciziei atacate, în sensul că în decizia atacată s-a menționat o altă instanță decât cea competentă la care sancțiunea putea fi în mod legal contestată, respectiv Judecătoria Bistrița, în loc de Tribunalul Bistrița Năsăud, ce este competent potrivit art. 2 pct.1 lit. c C.proc.civ. și art.284 C. muncii, să soluționeze contestația salariatului, indicarea unei instanțe necompetente în decizia de sancționare fiind asimilabilă cu situația neindicării nici unei instanțe.
Sub acest aspect, instanța a considerat nejustificată apărarea intimatei în sensul că oricum instanța indicată în decizie și-ar fi declinat competența, pentru că, pe de o parte, în cazul nulității absolute sancțiunea este aplicabilă direct fără a fi condiționată de existența vreunei vătămări, iar pe de altă parte, tribunalul a constatat că acest lucru ar fi atras tergiversarea procesului, și implicit ar fi fost vătămat contestatorul în dreptul la soluționară rapidă a contestației, ținând cont de efectele negative pe plan financiar a sancțiunii aplicate, deoarece potrivit art. 286 Codul muncii, acest tip de litigii se judecă de urgență și cu celeritate, caz în care este aplicabilă sancțiunea nulității absolute chiar în ipoteza indicării unei instanțe necompetente și nu doar în cazul omisiunii totale a indicării acesteia în decizie.
Având aceste considerente, T. a dispus admiterea contestației formulate de către contestatorul G. R. V. împotriva intimatei SC A. SA B. și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 119/(...) privind desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului. Față de soluția adoptată a constatării nulității absolute a deciziei de concediere nu se mai impune analizarea temeiniciei și legalității acesteia prin prisma apărărilor formulate de părți.
Ținând cont de caracterul retroactiv al sancțiunii nulității absolute, ce are drept efect repunerea părților în situația anterioară întocmirii actului nul, ținând cont de cererea formulată în acest sens de contestator, s-s dispus reîncadrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii.
În baza art. 78 Codul muncii, constatând că a fost efectuată concedierea contestatorului în mod nelegal, T. a obligat angajatorul să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul în cazul în care nu era concediat începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reîncadrarea efectivă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând că intimata se află în culpă procesuală, instanța a obligat această parte să plătească contestatorului suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. A. S. B., solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului recurenta a arătat că s-a arătat că nu este de acord cu punctul de vedere al instanței în sensul ca nu a fost efectuata o cercetare prealabila adecvata. Legea sancționează cu nulitate lipsa cercetării prealabile, iar scopul cercetării prealabile este acela de a verifica susținerile si apărările contestatorului, ori lucrul acesta s-a făcut si nota explicativa exista in dosar.
Consideră că nu se poate constata nulitatea deciziei de sancționare disciplinara, in ipoteza in care salariatul, deși nu a fost convocat in scris, accepta fara rezerve sa fie efectuata cercetarea prealabila, legea prevăzând sancțiunea nulități absolute doar pentru neefectuarea cercetării, iar nu pentru lipsa convocării scrise.
In plus, instanta a constatat nulitatea si pentru motive care nu sunt prevăzute in lege, in sensul ca angajatorul nu a întocmit referat sau proces- verbal de cercetare prealabila.
A mai susținut recurenta că recunoașterea abaterii disciplinare de către salariat, in sensul cercetării disciplinare prealabile, nu mai face necesara indicarea in decizia de concediere a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările făcute de salariat in timpul cercetării prealabile.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 lit. f din Codul muncii considera ca ea ar fi eventual îndeplinita doar in cazul in care in conținutul deciziei nu se face nici o referire cu privire la instanța competenta sa soluționeze contestația. Mai mult, contestarea deciziei de concediere in termenul legal si la instanța competenta demonstrează ca salariatul nu a fost prejudiciat in niciun fel prin neincluderea in decizia de concediere a celor doua elemente (termen si instanța competenta). Constatarea nulității deciziei de concediere in asemenea condiții înseamnă a se abuza de un drept (respectiv de dreptul salariatului de a solicita anularea deciziei).
In același sens s-a considerat ca absenta din decizia de concediere a instanței la care se poate contesta antrenează, in principiu, nulitatea absoluta a deciziei, cu excepția cazului in care salariatul o contesta la instanța legal competenta. A se retine ca in acest caz nulitatea deciziei in cauza ar însemna sa se accepte înfrângerea de către cel concediat a bunei- credințe si, in consecința, sa nu se sancționeze abuzul sau de drept.
Recurenta a mai susținut că este inexplicabila atitudinea instanței căreia încă de la primul termen i s-a pus in discuție si i s-a cerut sa se pronunțe cu privire la excepțiile invocate, unind insa excepția cu fondul a admis probele cu martori, i-a audiat pe aceștia si abia doar după ce s-a convins de vinovația contestatorului, a admis contestația sancționând cu nulitate absoluta decizia.
In drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză (f. 9-11), reclamantul intimat G. R. V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Arată intimatul că legea stabilește efectuarea cercetării prealabile cu îndeplinirea unor etape obligatorii tocmai pentru a se asigura protecția reală, efectivă a salariatului și nu doar îndeplinirea unei formalități și nici aceea completă în cazul intimatei-recurente.
Simpla existență a notei explicative fără o înștiințare expresă a salariatului cu privire la convocarea sa, a faptei ce i se impută și a posibilității de a-și formula apărările nu dovedește în sine îndeplinirea procedurii privind efectuarea cercetării prealabile.
Și aceasta cu atât mai mult cu cât practic nu există un referat de sancționare a contestatorului, iar adresa celor care au efectuat controlul nu presupune sancționarea vreunei persoane, ci doar este o adresă către conducerea societății prin care se înaintează tabelul cu persoanele testate, tabelul în care apare o persoană cu rezultat pozitiv, respectiv N. G. (poziția 3 tabel), iar la testarea cu fiolă verde a constatatorului acesta nu a semnat pentru autenticitatea veridicității probei luate.
Pe această adresă nu există rezoluție de sancționare, ci doar de a se lua notă explicativă celor două persoane, astfel încât consideră că în cauză nu a avut loc o cercetare prealabilă efectivă conform dispozițiilor legale.
A mai arătat intimatul că în cauză în mod corect a reținut instanța că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 268 alin. (2) lit. c și f Codul Muncii.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legaleaplicabile Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În raport de probatoriile administrate în cauză Curtea constată că în mod judicios s-a reținut de către prima instanță nerespectarea de către pârâta recurentă a dispozițiilor legale privitoare la efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Art. 267 Codul muncii sancționează cu nulitatea absolută aplicarea unei sancțiuni disciplinare fără efectuarea în prealabil a cercetării disciplinare.
Or, pentru ca o anume cercetare să se încadreze în înțelesul sintagmei folosite de legiuitor, și cu efectul de legalitate pe care urmează a-l da asupra măsurii disciplinare de luat, este necesar ca această cercetare să respecte anumite condiții de formă impuse imperativ de legiuitor prin dispozițiile art. 267 alin. 2 Codul muncii. Convocarea scrisă, cu precizarea inclusiv a faptului că salariatul este convocat în vederea cercetării disciplinare prealabile, este cea care va permite a se verifica îndeplinirea condițiilor de legalitate pentru desfășurarea cercetării disciplinare. Faptul că un angajat este convocat fără respectarea imperativelor prevăzute de art. 267 alin. 2
Codul muncii va determina nulitatea întregii proceduri, întrucât faptul avizării angajatului supus cercetării disciplinare asupra sensului acestei cercetări anterior efectuării ei are semnificația de a-i permite acestuia să-și pregătească apărările în raport de faptele ce i se impută.
Astfel cum a reținut și prima instanță, în cauză reclamantul a fost
„înștiințat"; să se prezinte la data de (...), orele 8, la sediul societății, oficiul juridic, pentru a da explicații cu privire la consumul de alcool din data de
(...), printr-o „notă internă"; către secția la care lucra reclamantul.
Ca urmare a convocării deficitare a reclamantului și a desfășurării unei cercetări disciplinare sumare, evident că și „nota explicativă"; dată desalariat cuprinde referiri strict cu privire la aspectul menționat în „nota internă"; reprezentând convocarea.
În condițiile în care salariatul ar fi fost avizat legal că împotriva sa se va declanșa cercetarea disciplinară, acesta ar fi fost în măsură să adopte o poziție în cunoștință de cauză, conform dispozițiilor art. 267 alin. 4 din codul muncii, inclusiv prin formularea apărărilor pe care le-a susținut prin contestația formulată.
În raport de aceste împrejurări Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond ca motiv de nulitate a deciziei de concediere și lipsa mențiunilor prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. c din codul muncii.
Referitor la necesitatea întocmirii de către persoana împuternicită să efectueze cercetarea a unui proces verbal sau referat în care să se consemneze aspectele reținute de prima instanță și consecințele lipsei unui asemenea referat, Curtea reține că din dispozițiile art. 267 din codul muncii rezultă că cercetarea disciplinară prealabilă cuprinde mai multe etape, însă procedura cercetării disciplinare prealabile este descrisă în detaliu prin prevederile art. 75 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii
2007-2010.
Astfel, potrivit art. 75 alin. 4 din acest contract colectiv „In cadrul cercetării se vor stabili faptele si urmările acestora, împrejurările in care au fost săvârșite, precum si orice date concludente pe baza cărora sa se poată stabili existenta sau inexistenta vinovăției. Ascultarea si verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii.";, iar la alin. 6 se prevede că:
„Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune stabilirea următoarelor aspecte: a) împrejurările in care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare;d) comportarea generala in serviciu a salariatului;e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta";.
Totodată, art. 75 alin. 7-11 prevede că „(7) Salariatul are dreptul sa cunoască toate actele si faptele cercetării si sa solicite in apărare probele pe care le considera necesare.
(8) Comisia propune aplicarea sau neaplicarea unei sancțiuni disciplinare după finalizarea cercetării.
(9) Lucrările comisiei de disciplina se consemnează intr-un registru de procese-verbale.
(10) La stabilirea sancțiunii se va tine seama de cauzele si gravitatea faptei, de împrejurările in care fapta a fost comisa, de gradul de vinovăție a salariatului, de eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
(11) In baza propunerii comisiei de disciplina angajatorul va emite decizia de sancționare.";
Potrivit dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. d din codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului colectiv de muncă unic la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, iar conform dispozițiilor art. 238 alin. 3 din codul muncii, la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Cum respectarea procedurii reglementate de art. 75 C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 este obligatorie, nerespectarea oricăreia dintre etapele cercetării disciplinare este de natură a atrage nulitatea concedierii dispuse în aceste condiții, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că decizia atacată este lovită de nulitate absolutăîntrucât nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă cu respectarea riguroasă a dispozițiilor legale.
În ce privește indicarea în decizie a unei alte instanțe decât cea legal competentă să soluționeze contestația, Curtea reține că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. f din codul muncii acest aspect este de natură a atrage, în principiu, nulitatea absolută a deciziei de concediere. Î., în situația în care salariatul contestă decizia respectivă la instanța legal competentă, cum este cazul în speță, Curtea consideră că nu se poate reține nulitatea deciziei de concediere, întrucât salariatul nu a fost prejudiciat în nici un mod prin neindicarea în decizie a instanței competente să soluționeze contestația.
Dincolo de interpretarea acestei dispoziții legale, Curtea reține însă că, în raport de celelalte încălcări ale dispozițiilor legale, menționate mai sus, în mod temeinic și legal, instanța de fond a constatat nulitatea deciziei de concediere, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 63 alin. 1 și art. 76 din Codul muncii.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. A. S., cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. A. S. B. împotriva sentinței civile nr. 306 din 14 februarie 2011 a T. B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului G. R. V. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
A.ă în concediu de odihnă A. în concediu de odihnă S emnează vicepreședinte instanță Semnează vicepreședinte instanță R ed.GLT/dact.MS/2 ex./(...) Jud.fond: M.L.B.
GREFIER G . C.
A.ă în concediu de odihnă S emnează Prim grefier T. M.lena
| ← Decizia civilă nr. 4517/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4052/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
