Decizia civilă nr. 4446/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4446/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul D. M. R. reprezentat de S. L. T. C. și de către pârâta SC F. SA B. împotriva sentinței civile nr. 2827 din 6 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, consilier juridic C. P. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta recurentă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, note de ședință și concluzii scrise prin care solicită admiterea propriului recurs și respingerea recursului formulat de reclamant.
Se comunică reprezentantei reclamantului recurent înscrisurile depuse de pârâtă.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar delegație de reprezentare, concluzii scrise și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului formulat de reclamant, modificarea în parte a hotărârii în sensul obligării pârâtei la plata diferenței de drepturi salariale cuvenite și neacordare aferente perioadei (...) - (...) pentru motivele invocate în memoriul de recurs și în concluziile scrise depuse la termenul de astăzi. Cu privire la recursul pârâtei solicită respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2827 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul D. M. R. în contradictoriu cu pârâta S. F. S. B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului o compensație reprezentând două salarii brute lunare,calculate la nivelul datei de (...), sumă ce va actualizată cu rata inflației la data efectuării plății. Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între pârâtă, în calitate de angajator și reclamant în calitate de salariat s- au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual înregistrat în REVISAL sub nr. 4801/(...), pe durată determinată, începând cu data de (...) și până la (...), pentru funcția de reprezentant comercial și salariul de bază lunar brut de 1.800 lei (filele 6,7).
Prin Decizia nr. 26/ (...) (fila 5) s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în baza art. 58, 65 și 66 din Codul muncii, începând cu data de (...).
Prin prezenta cerere, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 12.000 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei (...) - (...), precum
și la plata unei compensații în sumă de 3.800 lei.
Potrivit art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și reprezintă un element esențial al acestui contract (art. 10 din Cod). De asemenea, conform art. 163 alin. 1, „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
Pentru aceste considerente, făcând și aplicarea art. 287 din Codul muncii care statuează că în conflictele de muncă sarcina probei revine întotdeauna angajatorului, care trebuie să depună dovezile în apărarea sa, instanța a apreciat că prin fișa postului, semnată de reclamant, și mai ales în A. nr. 1 a acesteia, sunt specificați indicatorii de performanță pentru reprezentanții comerciali, respectiv indicatorii cantitativi, cum ar fi: realizarea planului de vânzări, realizarea planului de încasări, realizarea planului de adaos și realizarea planului de producție proprie, precum și indicatori calitativi (f23 și f. 24).
Din analiza Contractului Colectiv de M. la nivelul S. F. S. B. (f. 39-48, instanța reține că la pct. 4.2 se menționează condițiile și criteriile de acordare a salariului, respectiv că CA al societății aprobă ponderea indicatorilor pentru fiecare categorie de personal în parte.
Prin Hotărârea CA din data de (...) (f.49) s-a aprobat ca începând cu data de
(...) procentele de realizare a indicatorilor avute în vedere la calculul salariilor la personalul din depozite să fie următoarele: indicatorul vânzări - 40%, indicatorul încasări - 40% și indicatorul producție proprie - 20%. Planul acestor indicatori avuți în vedere la calculul salariilor pentru personalul din depozite, deci și pentru reclamant, era stabilit lunar de CA.
Cum salariul negociat depindea ca valoare de indicatorii de performanță, respectiv indicatorii cantitativi, cum ar fi: realizarea planului de vânzări, realizarea planului de încasări, realizarea planului de adaos și realizarea planului de producție proprie, precum și indicatori calitativi, instanța reține că în speță nu este vorba de rețineri din salariu nelegale, ci de dreptul exclusiv al angajatorului de a impune angajaților anumite cerințe pentru realizarea salariului.
Cum fișa postului face parte integrantă din contractul individual de muncă, semnat și cunoscut și de reclamant, instanța va respinge acest petit al acțiunii.
Referitor la compensația bănească de 2 salarii de bază brute negociate, potrivit art. 76 din CCM la nivel de ramură comerț pe anul 2010, instanța a reținut că, în speță, după cum am reținut deja, reclamantul a fost concediat pentru motive neimputabile, iar potrivit prevederilor art. 241, alin. 1 lit. c din Codul muncii aplicabil, respectivul contract colectiv de muncă este aplicabilpentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Instanța a apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtei conform cărora, doar în cazul în care nu ar avea încheiat un CCM la nivel de unitate ar fi obligată să respecte CCM la nivel de ramură comerț pe anul 2010, deoarece acestea sunt în contradicție cu prevederile art. 238 din Codul muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC F. S. solicitândmodificarea în parte a sentinței recurate și rejudecând să se dispună respingerea petitului privind obligarea pârâtei S. F. S. la o compensație reprezentând doua salarii brute lunare, calculate la nivelul datei de (...), suma ce va fi actualizata cu rata inflației la data efectuării plății.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că reclamantul în baza contractului individual de munca nr. 4801/(...) a fost încadrat la pârâta S. F. S. ocupând funcția de operator vânzări la telefon din cadrul Depozitului C..
La cap.N "Dispoziții finale" în contractul individual de munca al reclamantului (însușit de către aceasta prin semnătura) se menționează că "prevederile prezentului contract individual de munca se completează cu dispozițiile Legii nr. 53/2003-Codul Muncii și ale contractului colectiv de munca aplicabil la nivelul angajatorului ..., înregistrat sub nr. 171/2424/(...), la D. G. de M. și S. S. a J. B.".
Contractul colectiv de munca al paratei S. F. S. aferent perioadei 2009-
2012 a fost înregistrat la M.- D. B. sub nr. 171/2424/(...).
Prin adresa înregistrata sub nr.1757/(...) emisa de M.-D. B., i s-a comunicat faptul ca a fost înregistrat CCM al pârâtei sub nr.171/2424/(...), cu precizare ca, îi solicita să aibă în vedere în aplicarea acestuia, dispozițiile referitoare la art. 8 alin. 1, 2 și 4 coroborat cu art. 24 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca, în sensul ca negocierea clauzelor contractelor colective de munca se face numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege, astfel încât contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, iar prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Clauzele cuprinse în contractele colective de munca negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr.130/1996 sunt lovite de nulitate, care se constata de către instanța judecătoreasca competenta. la cererea părții interesate".
De asemenea, potrivit art. 24 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, "în cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătoreasca, partea interesata poate cere renegocierea drepturilor respective".
Instanța de fond nu a fost investita cu niciun petit prin care sa se fi solicitat constatarea încălcării prevederilor art. 8 din Legea 130/1996 și nici partea interesata nu a cerut renegocierea drepturilor respective
Instanța de fond prin sentința recurata nu retine niciunul dintre motivele de fapt și de drept invocate de pârâta în apărarea sa în ceea ce privește prevederile art. 8 și art. 24 alin. 3 din Legea nr.130/1996 și nici nu retine faptul că nu a fost investita sa constate încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr.130/1996 de către pârâta.
O alta apărare invocata de către pârâta și nereținuta de către instanța de fond consta în faptul ca, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 130/1996, contractul colectiv de munca se încheie între patron sau organizația patronala, pe de o parte, și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege,de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
CCM unic la nivel de ramura de comerț pe anul 2010, consideră că nu îi este opozabil întrucât S. F. S. nu face parte din F. P. de C. din România, afiliata la U. 1903, astfel cum se menționează în A. nr. 3 la contract, incidente fiind doar clauzele CCM 2009-2012 al S. F. S., precum și dispozițiile legale. CCM unic la nivel de ramura de comerț pe anul 2010, nu reprezintă izvor de drept, pârâta având propriul CCM 2009-2012.
Doar dacă pârâta S. F. S. nu ar fi avut încheiat un CCM la nivel de unitate ar fi fost obligata sa respecte clauzele CCM unic la nivel de ramura comerț pentru anul 2010, însa în speța nu este cazul.
Potrivit dispozițiile art. 67 din Codul Muncii "salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de masuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensam în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de munca aplicabil".
În CCM 2009-2012 al paratei S. F. S. nu este prevăzuta nicio clauza contractuala potrivit căreia, în situația în care se desface CIM al salariatului din motive neimputabile acestuia, societatea sa fie obligata și la plata compensației bănești constând în 2 salarii brute negociate.
Deși la dosarul cauzei parata a depus în probațiune o copie certificata conform cu originalul după contractul colectiv de munca al pârâtei aferent perioadei 2009-2012, instanța nu retine apărările pârâtei referitoare la incidenta în speța a prevederilor art. 11 (1) lit. a) din Legea nr.130/1996 coroborat cu prevederile art.67 din Codul muncii.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantul S. L. T., în
numele și pentru membrul de sindicat D. M. R., solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 și 3041 C.pr.civ. modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 12242 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite și neacordate aferent perioadei (...)-(...), sume care se vor actualiza cu indicii de inflație la data plății efective, indici raportați la fiecare luna când trebuiau acordate sumele respective.
În motivare reclamantul a arătat că în cadrul judecății în primul ciclu procesual nu s-a făcut dovada caracterului legal și în condițiile legii a reținerilor operate de angajator asupra drepturilor salariale cuvenite integral membrului de sindicat pentru perioada în discuție, întrucât fișa postului nu poate modifica un element esențial al contractului individual de munca și anume salarizarea.
Instanța a fost astfel în eroare, criteriile menționate, nu numai că nu sunt cuantificabile, dar așa cum este prevăzut în fișa postului acestea reprezintă indicatori de performanță, prin urmare ei nu pot produce efecte juridice pe tărâmul salarizării, câtă vreme salariata era încadrată în regie și nu în acord pe baza de norma de venit.
Potrivit art.164 C.muncii nici o reținere din salariu nu poate fi operata în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Instanța s-a limitat la preluarea poziției procesuale a pârâtei, fără a analiza documentele depuse în probațiune de aceasta, neobservând ca nu s-a făcut dovada stabilirii lunare a planurilor, dovada nerealizării acestor planuri în cuantumul prevăzut pe fluturaș, dovada stabilirii acestora cu consultarea sindicatului, dovada comunicării și acceptul salariatei privitor la planul de realizat, ponderea indicatorilor pentru toata perioada de valabilitate a contractului individual de munca.
Privitor la ponderea indicatorilor reținută de instanța cu trimitere la H CA
(...), a fost dovedita ca fiind stabilita doar pentru luna ianuarie 2010, ceea ce nu aobservat instanța este ca aceasta HCA se refera la stabilirea ponderii indicatorilor doar pentru luna ianuarie 2010, fiind extinsa în mod greșit de către instanța valabilitatea acestora pentru toata perioada circumscrisa acțiunii noastre.
În lipsa probării faptului că salariatul avea obligația realizării unui plan comunicat în prealabil și acceptat de acesta, a faptului că avea cunoștință de criteriile și condițiile de acordare a salariilor în funcție de realizarea indicatorilor specifici, pe care le-ar fi și acceptat, precum și în lipsa probării faptului că salariatul nu a desfășurat activitate susținuta în perioada în care societatea nu i- a achitat drepturile salariale integral, respectiv nu a realizat planul în proporție de 1. ci numai în proporțiile indicate în cuprinsul fluturașului de salarii, reținerile din salariul cuvenit salariatului sunt lipsite de suport legal.
Potrivit CIM nr. 4802/(...), la capitolul privind salarizarea nu se face nici o mențiune privitor la norma de munca a salariatei, în speța, existenta vreunei obligații de realizare a unui plan individualizat și nici indicatorii specifici în funcție de care este salarizat nu au fost aduși la cunoștința salariatei nici la angajare și nici ulterior.
Elaborarea normelor de muncă este obligația angajatorului, angajatorul revenindu-i obligația de a stabili îndatoririle lunare ale salariatului, iar împrejurarea ca nu a respectat-o nu îl exonerează de obligația de plata lunara a salariului, altfel încălcându-se principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpa în neexecutarea obligației ce-i incuba.
Potrivit fisei postului reclamantului, acesta răspunde de realizarea targeturilor de vânzări, încasări și adaos stabilite lunar de către directorul de zona, dovada stabilirii acestora de directorul de zona și a comunicării către salariat a cestora nu a fost făcuta. A. 1 a fisei postului menționează indicatorii de performanta fără a stabili în concret nivelul acestora și modul în care aceștia se reflecta în atribuțiile specifice postului ocupat de salariat, se limitează doar la enumerarea acestora.
S-a depus la dosarul cauzei doar o Hotărâre a CA din (...) și care pe ordinea de zi a ședinței vizează doar proiecția activității pentru luna ianuarie 2010, unde la pct.2 se menționează ca planul la depozite (unde activa și reclamantul) începând cu luna ianuarie 2010 este menționat la A. 3, fără ca aceasta anexa sa fie depusa la dosarul cauzei și sa se facă dovada ca acesta a fost stabilit cu consultarea sindicatului.
Cât privește criteriile și condițiile de acordare a salariilor stabilite în anexa
1 a CCM în vigoare, aplicabil la nivelul societății pârâte, la care face trimitere parata pentru a justifica caracterul legal al reținerii, acestea sunt doar precizate pe categorii de personal și compartimente, fără a fi stabilita în mod concret ponderea acestora în nivelul de salarizare, procentele de realizare a indicatorilor avute în vedere la calculul salariilor la personalul din depozite fiind stabilit doar în HCA din (...) fără sa se fi făcut dovada ca aceștia au fost negociate cu sindicatul.
Prin urmare, aferent anului 2010 procentele de realizare a indicatorilor avute în vedere la calculul salariilor la personalul din depozite fiind stabilit doar în HCA din (...), fără a fi stabilite prin negociere colectiva sau acceptate de salariat ulterior printr-un act adițional la contratul individual de munca sunt așadar lipsite de orice efecte juridice, nefiind opozabile reclamantei.
Mai mult, în anexa 1 a fișei postului semnată de salariată la angajare, depusa la dosarul cauzei de parata nu se face nici o referire despre ponderea acestora în salarizarea salariatei.
Totodată, neplata salariului sau plata parțial a acestuia invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către salariat nu sejustifica în situația în care angajatorul nu si-a exercitat prorogativa de a aplica sancțiuni disciplinare prevăzute de art. 263 din C. Muncii.
Ori, în speță, deși angajatorul justifica reținerile operate lunar raportat la nerealizarea planului la nivelul indicat în fluturaș, pe tot parcursul executării raporturilor de muncă nu a înțeles să recurgă la prerogativa legala recunoscută acestuia de a aplica sancțiuni disciplinare pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice postului ocupat de salariat, înțelegând însă să mențină în continuare un salariat care nu ar corespunde profesional activității desfășurate la nivelul societății dar pe care să îl poată penaliza pecuniar.
În drept, reclamantul invocă prevederile art. 304 pct.7-9, art. 3041 și art. 312 C.pr.civ..
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. rețineurmătoarele:
Referitor la recursul pârâtei, motivele de recurs invocate se constată a finefondate.
A., în privința raportului dintre contractul colectiv încheiat la nivel de ramură comerț și cel la nivel de unitate, în mod corect prima instanță a dat prioritate contractului încheiat la nivel superior, de la ale cărui prevederi nu se poate deroga în sensul diminuării drepturilor recunoscute în favoarea salariaților, printr-un contract încheiat la nivel inferior, după cum prevede în mod expres art. 238 alin.1 Codul muncii și art. 8 alin. 2 din Legea nr.130/1996 (dispoziții care deși în prezent sunt abrogate, guvernează raporturile juridice dintre părți).
Stabilirea aplicabilității contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior are ca efect înlăturarea prevederilor sub nivelul minimal cuprinse în contractele colective la nivel inferior, fără a fi necesară contestarea nulității lor în condițiile art. 8 și art. 24 din Legea nr. 130/1996, putând fi analizate și pe cale incidentală sau de excepție de instanța de judecată.
Se constată de asemenea a fi nefondate criticile privind inopozabilitatea
CCM la nivel de ramură comerț pe anul 2010, motivată de neapartenența recurentei la F. P. din C. din România, față de dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a și art.13 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 care stabilesc aplicabilitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură tuturor salariaților unităților componente ale ramurii de activitate, precizați de părțile care negociază contractul colectiv de muncă.
Or, în anexa 3 la acest contract colectiv de muncă, este prevăzută și unitatea pârâta în cadrul celor din Județul B..
De altfel, chiar dacă pârâta nu ar face parte din asociația patronală menționată, art. 15 alin. 1 lit. b din Legea nr.130/1996 prevede ca suficientă participarea la negocieri a asociaților patronate care reprezintă patroni ale căror unități cuprind minimum 10% din numărul salariaților din ramura respectivă ceea ce impune aplicabilitatea contractului la nivelul întregii ramuri.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Referitor la recursul reclamantului, Curtea constată, contrar celor reținute de instanța de fond, că salariul acestuia nu a fost stabilit în funcție de realizări. A., atât din Contractul individual de muncă cât și din actul adițional la acesta, rezultă că părțile au negociat un salariul de 1800 lei, salarizarea fiind în regie (înfuncție de timpul lucrat) și nu în acord (în raport de rezultatele muncii).
Faptul că în fișa postului salariatului se menționează indicatorii de performanță pe care trebuie să îi îndeplinească, nu poate să conducă la o altă concluzie, în condițiile în care părțile nu au negociat că salarizarea se face în funcție de realizări. În mod similar, chiar dacă în Contractul colectiv de muncă lanivel de unitate înregistrat sub nr. 171/2424/(...) la D. B. se menționează că operatorii de vânzări prin telefon sunt plătiți în funcție de realizarea indicatorilor specifici, această clauză nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă al salariatului.
Conform art. 169 alin. 1 (fostul art. 164) din Codul muncii nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar alin. 2 din același art. prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost consemnată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Întrucât pentru considerentele expuse anterior reținerile din salariu operate de intimata-pârâtă nu au nicio justificare legală, constatând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamant urmând a fi obligată pârâta la plata sumei de 12.242 lei reprezentând diferența de drepturi salariale pentru perioada (...)- (...).
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S. L. T. C. pentru reclamantul D. M. R. împotriva Sentinței civile nr. 2827 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta SC F. SA B. să plătească reclamantului suma de 12.242 lei reprezentând diferența de drepturi salariale pentru perioada (...)- (...).
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SA B. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:M. F. B.
| ← Decizia civilă nr. 4101/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 411/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
