Decizia civilă nr. 2224/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2224/R/2011
Ședința din 20 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : G.-L. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 3. din 28 februarie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. M., și pe pârâta intimată Ș. DE A. ȘI M. "S. M." B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3. din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosarul nr.(...), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N.
A fost admisă ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta
C. M., împotriva pârâtei Ș. de A. și M. „. M. B. și în contradictoriu cu pârâții C.
J. B. și P. C. J. B. și în consecință a fost obligată pârâta Ș. de A. și M. „. M. B. să plătească reclamantei diferența de indemnizație, reprezentând echivalentul unui salariu de bază cu titlu de indemnizație pentru pensionare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta C. M. și-a desfășurat activitatea în calitatea de profesor la pârâtul Ș. de A. și M. „. M. B., având un salariu de bază lunar de 1510 lei în luna iunie 2008, potrivit adeverinței depusă la dosar.
Prin Decizia nr.111378/29 septembrie 2008, emisă de C. județeană de pensii B.-N., i s-a acordat reclamantei o pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 01 iulie 2008 în cuantum de 1032 lei lunar.
Reclamanta, prin cererea înregistrată cu nr. 274 din (...), a solicitat
Școlii de A. și M. „. M. B. plata celui de al doilea salariu de bază conform art. 50 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, reprezentând indemnizație de pensionare întrucât a primit doar echivalentul unui salariu.
Reclamanta a beneficiat de o asemenea indemnizație, numai parțial, în limita unui salariu de bază, unitatea școlară responsabilă cu salarizarea refuzând acordarea întregii îndemnizații.
Potrivit art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, astfel încât reclamanta este îndreptățită la plata indemnizației de pensionare reglementată în cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, contract ce constituie legea părților și care poate cuprinde clauze privitoare și la alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă, în afara condițiilor de muncă și a salariului, conform art. 236 alin. 1 și 4 din Codul muncii.
Executarea contractului colectiv de muncă are caracter obligatoriu, sancțiunea neexecutării fiind angajarea răspunderii persoanelor cărora le incumbă obligația plății indemnizației de pensionare, potrivit art. 243 alin. 1 și
2 din Codul muncii.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 238 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. În același timp, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Potrivit art.50 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii
2007-2010, angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților care se pensionează pentru limită de vârstă o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării. Această obligație de a achita îndemnizația de pensionare ce revine angajatorului este obligatorie întrucât contractele colective de muncă, legal încheiate, constituie legea părților potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, iar executarea acestora este obligatorie pentru părți, conform art.243 din Codul muncii.
Conform art. 167 alin. 19 din L. nr. 84/1995, republicată, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și din bugetul de stat.
În același timp, potrivit alin. 21 din art. 167, consiliul județean alocă prin hotărâri proprii fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora, în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În cadrul cheltuielilor curente se includ și cheltuielile de personal, adică cele cu drepturile bănești ale personalului didactic și didactic auxiliar ce desfășoară activitate în învățământul special, fără ca legiuitorul să distingă în funcție de izvorul dreptului (legea sau contractul colectiv de muncă, act care legal încheiat are valoare de lege).
Chiar dacă pârâtului nu îi este opozabil contractul colectiv de muncă unic la nivel național, acesta, în calitate de finanțator al unității de învățământ, este obligat să aloce unității școlare sumele de bani la plata cărora aceasta din urmă este obligată în baza prevederilor contractului colectiv de muncă ce îi este opozabil.
C. județean este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Faptul că asemenea sume nu au fost prevăzute în bugetul pe anul 2010 nu înseamnă că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, ci dimpotrivă dreptul reclamantei și obligația corelativă a unității școlare finanțată de consiliul județean de plată a indemnizației există, fiind prevăzută într-un act cu valoare de lege.
În aceste condiții, consiliul județean în calitate de finanțator al învățământului special, în baza art. 167 alin. 21 din L. nr. 84/1995, republicată, are obligația de a asigura fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestuia, necesare finanțării unității școlare pârâte.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 167 art. 19 și 21 din L. nr.
84/1995, republicată, pârâții C. județean B.-N. și P. C. J. B.-N., justifică legitimare procesuală pasivă, excepția invocată nefiind întemeiată, a fost respinsă ca atare.
În baza considerentelor exprimate și a textelor legale invocate, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților
C. județean B.-N. și P. C. J. B.-N.
Având în vedere această situație, întrucât pârâtul angajatorul nu și-a îndeplinit în totalitate obligația prevăzută de C. colectiv de muncă unic la nivel național de a achita reclamantei indemnizația de pensionare, achitând doar echivalentul unui salariu de bază, tribunalul a admis ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă și în baza dispozițiilor legale anterior reliefate, a obligat pârâta Ș. de A. și M. „. M. B., să plătească reclamantei diferența de bani, cu titlu de îndemnizație de pensionare, având cuantumul egal cu un salariu de bază avut de reclamantă în luna pensionării.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții P. C. J. B.-N., C. J. B. au declarat recursprin care au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingeriiacțiunii îndreptate împotriva lor.
În motivarea recursului s-a arătat că deși C. J. B.-N. este ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ speciale, cum este și Ș. de A. și M. „. M. B. contractul colectiv încheiat la nivelul acestei unități nu este opozabil C. J. B.-N., neexistând obligația pentru instituție de a aloca sume pentru plata indemnizațiilor de pensionare decurgând din încheierea unui astfel de contract colectiv.
Pe de altă parte, soluția instanței de fond este greșită, întrucât C. J. B.- N. nu avea prevăzute în bugetul întocmit pentru anul 2010 și nu are nici în bugetul întocmit pe anul 2011, fonduri pentru alocarea unor astfel de sume unităților de învățământ speciale, bugetul fiind fundamentat pe temeiul prevederilor Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.762/(...) respectiv L. nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În dispozitivul sentinței nu este menționată obligația expresă a pârâților C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N. pentru plata acestei sume, ci doar obligația pârâtei Ș. de arte și M. „. M. B. de a plăti această sumă reprezentând indemnizație de pensionare.
Această obligație care incumbă instituției rezultă doar din considerentele sentinței, respectiv din motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare, printre alții, și a pârâților C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N. la plata în favoarea reclamantului a indemnizației de pensionare stabilită prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N. la plata unor sume pretinse cu titlu de indemnizație acordată cu ocazia pensionării este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita o atare indemnizație salariale angajatului ca urmarea a muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții C.
J. B.-N. și P. C. J. B.-N. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
Conform art.167 alin. din L. nr.84/1995 finanțarea de bază (care include
și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal membrilor de sindicat reprezentați de reclamant rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Conform art.91 alin. (3) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul județean aprobă, la propunerea președintelui consiliului județean, bugetul propriu și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
P. C. J. este ordonator principal de credite al bugetului județului conform art. 104 alin. 4 lit. c din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv județul, art. 102 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „P. consiliului județean reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că reclamantul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării indemnizației datorate de angajator.
Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții P. C. J. B.-N. ȘI C. J. B.-N. împotriva sentinței civile numărul 3. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. G.-L. T.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.C. Născuțiu
| ← Decizia civilă nr. 4994/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1500/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
