Decizia civilă nr. 1187/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1187 /R/2011
Ședința publică din data de 30 martie 2011
Instanța constituită din: Președinte : S. - C. B.
Judecători : I. - R. M.
G.-L. T. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3195/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN și pârâtul L. T.
„. P. , având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat P. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în temeiul prev. art. 242 C.pr.civ.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și „ concluzii scrise"; ( filele 8-9 din dosar ).
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului intimat cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3195/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată dereclamanții V. A., D. M., G. M., R. A., B. E., I. V., D. M., M. O., T. C. V., C. I., M. M. A., B. (Vasvari) D., Tita Sarmiza Geanina, Letia M., Baciu Lia, Suciu M., Borza D. M., Gavris S. D., Irimie I., O. I., M. R., Mester V., Schell I. D.,
Diugan Maricleea, Pitig Violin, Bunea R. Minerva, C. L., Caba Codruta R., R. R. I., Timbus A. S., Zinga V., Ghiran V., Salagean M., O. I., Bereschi M., S. Lavinia, Valean A., Vizitiu (G.) M., Vasiliu M. R., Marcus Cornel, Catinean Aurenta, Alexandrescu G. Sorin, Cicios M., Burca R., M. M., Ichim Tereu Ariadna, Sas V. și Sime I., prin S. L. al Î. P. C., în contradictoriu cu pârâții L. T. „. P. C.-N. și C. Local al municipiului C.-N., astfel cum a fost precizată.
A fost obligat pârâtul de rândul 1, în calitate de angajator, la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, și anume la plata primei aferente anului școlar
2006-2007 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...), a primei aferente anului școlar 2007-2008 în favoarea reclamanților indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)- (...) și a primei aferente anului școlar 2008-2009 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...).
A fost obligat pârâtul de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în perioada anilor școlari (...)-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâtului L. T. „. P., după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele anexate (filele 12-20).
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari
2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
Deși legalitatea si validitatea clauzei din CCM la nivel de ramura de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut in luna anterioara plecării în concediu, care se acorda odată cu indemnizația de concediu nu a fost contestata de către pârâți, instanța a considerat că se impun a fi subliniate câteva aspecte:
In situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii C.lor colective de munca supuse atenției instanței, dispozițiile art. 8 alin 1, 3 si 4 din L. nr. 130/1996 se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora: "C. colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Interpretând sistemic si "per a contrario" prevederile legale mai sus menționate, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, instanța a reținut ca salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de munca, clauze referitoare la drepturile a căror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logica, s-a reținut că salarizarea personalului didactic este reglementata prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează ca salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii si o parte variabila, constând in sporuri si alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin 2 al art. 48 din L. nr. 1. drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege intre limite minime si maxime, se negociază, in limitele legii, prin contracte colective de munca încheiate intre angajatori si organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12: ";personalul didactic beneficiază de premii si alte drepturi bănești prevăzuta de lege si de contractul colectiv de munca"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege "in măsura in care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic I se aplica in totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de munca";.
Rezumând, prin interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezulta ca personalul didactic are dreptul de a negocia prin C. colective de munca acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea speciala aplicabila raporturilor de munca ce se derulează intre părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea si modul de calcul a salariului de baza, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând in adaosuri, sporuri si alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare si mod de calcul nu o reglementează) rezulta ca aceasta parte variabila a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Pornind de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul C.lor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăți o prima de vacanta și având în vedere prevederile art. 236 alin 4 Codul muncii, instanța a reținut că încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuala a părții aflate in culpa.
In opinia tribunalului, clauza CCM la nivel de ramura de învățământ
2005-2006, potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanta din venituri proprii";, trebuie interpretată având in vedere prevederile art. 977-
985 Cod civil. A., rezulta fără îndoiala ca acordarea primei de vacanta reprezintă o obligație contractuala, iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea in care părțile au înțeles sa formuleze clauza reclamata exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat: ";plata primei de vacanta se va face daca se obțin venituri proprii"; ci „plata primei de vacanta se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, sa indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Necuprinderea in fondul de salarii inclus in bugetul de venituri si cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtului de rând 1, iar aceasta nu se poate prevala de propria culpa pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M.
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existenta veniturilor angajatorului si a lăsa lalatitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume in buget este de natura a scoate raporturile de munca din matca lor fireasca si a deschide calea abuzului.
In privința mențiunilor cuprinse in CCM unic județean la nivel de ramura învățământ 2007-2008 precum si CCM unic județean la nivel de ramura învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora
„prima se acorda odată cu indemnizația de concediu si este egala cu un salariu de baza al angajatului, conform O. nr. 1."; s-a susținut ca aceasta nu se poate aplica întrucât face trimitere la un act normativ suspendat.
S-a apreciat ca trimiterea la O. nr. 1. nu impietează asupra existentei dreptului la prima de vacanta, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând ca acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării OUG nr. 1. prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți: ";un salariu de baza al angajatului";.
Instanța a mai reținut că în temeiul art. 161 alin. 4 teza finală din
Codul muncii, primele datorate se impun a fi actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În temeiul art. 3 din Decretul nr. 92/1976, actualizat, pârâtul de rând
1 a fost obligat la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat.
Pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat conform art. 167 din L. nr. 84/1995 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
În temeiul art. 291 Codul muncii raportat la art. 274 alin. 1
C.proc.civ., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea opiniei separate, în sensul respingerii acțiunii s-a arătat că L . nr. 1. nu prevede nici un drept cu privire la plata primei de concediu, iar în raport de prevederile art. 12 din L. nr. 130/1996 s-a considerat că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
S-a mai reținut că potrivit prevederilor art. 37 lit. g din Contractul colectiv la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 aceste drepturi salariale ar trebui achitate din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ, iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței acestor venituri și că art. 33 alin. 2 din același contract prevede mai multe etape pe care părțile contractante trebuiau să le parcurgă pentru acordarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul C.
Local al municipiului C.-N., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul C. local al municipiului C.-N., pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului recurentul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 1., unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritorialede care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
Mai arată recurentul că, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R.
În raport de dispozițiile legale menționate, consideră recurentul că, pentru a putea aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume sa fi fost prevăzute in bugetul de stat pentru anul
2010 - pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, C. local făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din L. nr. 273/2006.
Recurentul a mai invocat faptul ca bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean si a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de munca si solidaritate sociala, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține că recursul este fondat în parte, având în vedere următoarele considerente:
În mod corect a apreciat instanța de fond ca fiind întemeiată cererea de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
A., potrivit disp. art. 36 alin. 2 lit. d din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local
și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propuneriloracesteia, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Față de prevederile art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), se reține ca fiind fondată doar cererea de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari
2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Împrejurarea că nu au fost asigurate sau stabilite sursele de finanțare pentru acordarea acestor drepturi nu este imputabilă beneficiarilor lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor din Contractul colectiv de muncă, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale.
Însă, în ceea ce privește obligarea recurentului la alocarea sumelor necesare pentru plata primei de vacanță aferentă anul școlar 2006 - 2007, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile din Contractul Colectiv de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 care stabilesc că prima de vacanță se acordă „din veniturile proprii ale unității de învățământ";.
Ca atare, pentru această perioadă obligația de plată revenea exclusiv unității de învățământ, consiliile locale neavând într-adevăr obligația alocării fondurilor necesare plății primei de vacanță pentru această perioadă.
Având în vedere considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civilă, Curtea va admite în parte recursul declarat de pârâtul C. Local al M. C.-N. și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va înlătura dispoziția de obligare a pârâtului-recurent la alocarea fondurilor necesare plății primei de vacanță aferente anului școlar 2006-2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3195 din 04 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului C. local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru perioada anului școlar 2006-2007.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S.-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
S.-D. G.
GREFIER R ed.GLT/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: M.F.B./A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 1675/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4994/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
