Decizia civilă nr. 229/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 229/R/2011
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamantul recurent F. NUT V. împotriva sentinței civile nr. 1253 din
19 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 18 ianuarie 2011, respectiv în încheierea ședinței din data de 20 ianuarie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată inițial la data de (...), pe rolul T. M. și ulterior, sub nr. 1902/102/(...), pe rolul T. C., reclamantul F. NUȚ V. a chemat în judecată pe pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, solicitând instanței să dispună anularea O.ui nr. 742/(...) emis de pârâtă, obligarea pârâtei la repunerea sa în funcția de director al C. de C. a județului M. și la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei de la data concedierii și până la reintegrare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de director al C. de C. a județului M. până la data de (...), dată la care acestuia i s-a comunicat O. nr. 742/(...) prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă și consideră măsura ca fiind netemeinică, nelegală și abuzivă.
Reclamantul a mai arătat că documentul de autorizare ca mediator a fost HG nr. 858/(...), iar ca efect al publicării în Monitorul Oficial nr.
357/(...) a HG nr. 964/2008, înscrierea reclamantului pe T. M. a devenit publică și a arătat că aceasta este data de la care trebuie să curgă termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, sancționarea la data de
(...) fiind tardivă.
Reclamantul a susținut că nu a desfășurat activitate de mediator și că a solicitat suspendarea din respectiva calitate, decisă de C. de mediere la data de (...).
S-a mai susținut că cea mai severă sancțiune disciplinară i-a fost aplicată abuziv, fiind doar un pretext de sancționare și că reținerea ca abatere disciplinară a faptului că a deținut calitatea de acționar la o societate comercială este nelegală având în vedere faptul că a renunțat la această calitate încă din data de (...), prin cedarea acțiunilor, dar că din greșeală cel care trebuia să îndeplinească formalitățile la R. C. a omis efectuarea lor.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că faptele au fost sesizate de P. J. M.. Prin ordinul nr. 342/(...) al Președintelui C. de C. a R. s-a constituit comisia de cercetare disciplinară prealabilă, procedura de cercetare fiind finalizată prin N. nr. 88.143/(...), propunerea comisiei fiind aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzută de art. 16 din C. de conduită etică și profesională a C. de C. a R., coroborate cu art. 61, lit. a din C. muncii și art. 62 lit. b din Statutul auditorului public extern. Prin ordinul nr. 742/(...)
Președintelui C. de C. a R. a hotărât aplicarea sancțiunii disciplinare de desfacere a contractului de muncă al reclamantului.
Pârâta a arătat că reclamantul nu a contestat săvârșirea abaterii disciplinare, ci a invocat tardivitatea aplicării sancțiunii. P. C. de C. a R. a luat cunoștință la data de (...) despre abaterea disciplinară a reclamantului, prin N. nr. 88.143/(...), astfel că a fost respectat termenul legal pentru sancționarea abaterilor disciplinare.
Referitor la dozarea sancțiunilor disciplinare, pârâta a arătat că aceasta este la latitudinea angajatorului, în funcție de gravitatea abaterii.
Prin sentința civilă nr. 1253 din 19 aprilie 2010 pronunțată de
Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamantul F. NUȚ V.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul a îndeplinit funcția de director al C. de C. a județului M., având încheiat contractul individual de muncă nr. 2400/(...) , până la data de (...), dată la care acestuia i s-a comunicat O. nr. 742/(...) prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă (f.6-10 dosar (...) Tribunalul Mureș).
Din analiza O.ui nr. 742/(...) instanța a reținut că acesta a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, sancțiune disciplinară prevăzută de art. 16 lit. e din C. de conduită etică și profesională a C. de C. a R., coroborate cu art. 61, lit. a din C. muncii și art. 62 lit. b din Statutul auditorului public extern.
Instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 263 din C. muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Conform prevederilor art. 61 lit. a din C. muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Potrivit art. 267 din C. muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Instanța a constatat că pentru demararea procedurii cercetării disciplinare prealabile pârâta a numit o comisie de cercetare disciplinară prin O. nr. 342/(...)(f.19,20) și a solicitat ca reclamantul să răspundă în scris la întrebările formulate prin N. de relații (f.44-52).
Reclamantul a răspuns întrebărilor formulate (f.53-81.)
Procedura de cercetare a fost finalizată prin N. nr. 88.143/(...), propunerea comisiei fiind aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzută de art. 16 din C. de conduită etică și profesională a C. de C. a R., coroborate cu art. 61, lit. a din C. muncii și art. 62 lit. b din Statutul auditorului public extern, instanța reținând că reclamantul a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr.
94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C., coordonarea activităților desfășurate în cadrul departamentelor și al camerelor de conturi județene și a municipiului B. se realizează de către consilierii de conturi și directorii camerelor de conturi, în condițiile normelor și procedurilor stabilite de plenul C. de C. F. de director al unei camere de conturi județene și de controlor financiar este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, precum și cu activitatea de arbitru sau expert.
Potrivit art. 106 din Legea nr. 94/1992, membrii C. de C. sunt independenți și inamovibili pe durata mandatului lor. Se interzice membrilor C. de C. să facă parte din partidele politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic. (3) F. de consilier de conturi este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. Membrilor C. de C. le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităților de comerț, participarea la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale sau civile. Ei nu pot fi experți sau arbitri desemnați de părți într-un arbitraj.
La art. 110 din lege se precizează că controlorii financiari sunt numiți de președintele C. de C. și sunt supuși incompatibilităților prevăzute de art. 106 alin. (2), (3) și (4).
S-a mai reținut că este adevărată susținerea pârâtei potrivit cărora faptul că biroul individual de mediere nu își desfășoară activitatea, nu este de natură a înlătura incompatibilitatea stabilită prin lege.
Din declarația de interese (f.95) a reclamantului pe anul 2009 reiese că acesta a declarat că are calitatea de acționar la două societăți comerciale. Mai mult chiar, acesta recunoaște că a deținut calitatea de acționar la o societate comercială și că a renunțat la această calitate încă din data de (...), prin cedarea acțiunilor, dar că din greșeală cel care trebuia să îndeplinească formalitățile la R. C. a omis efectuarea lor.
Din analiza O.ui nr. 742/(...) a Președintelui C. de C. a R., prima instanță a constatat că acesta corespunde prevederilor legale în vigoare, fiind în conformitate cu art. 268 pct. 2 din C. muncii.
Referitor la termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 din C. muncii, instanța de fond a reținut că angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zilecalendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Instanța a reținut că angajatorul a cunoscut săvârșirea abaterii disciplinare la data de (...), prin N. nr. 88.143/(...), astfel că s-a respectat termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 din C. muncii, atât cel de 30 de zile cât și cel de 6 luni..
În temeiul art. 274 Cod de proc. civ, instanța a obligat reclamantul și la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul F. NUT V., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță nu a analizat susținerile acestuia din înscrisul intitulat „răspuns la întâmpinare";.
Se mai invocă faptul că prima instanță a reținut ca fiind aplicabile în cauză disp.art.106 și 110 din Legea nr.94/1992, articole care, la data emiterii ordinului de concediere erau abrogate.
Recurentul mai arată că a fost auditor și director al C. de C. M., astfel încât dispozițiile art.107 din Legea nr.94/1992, devenit după republicare art.49, nu îi sunt aplicabile.
În ceea ce privește excepția tardivității, se arată că prima instanță în mod greșit nu s-a pronunțat asupra acestei excepții prin dispozitiv și a dat o eronată soluționare acesteia, având în vedere faptul că termenul de 6 luni curgea fie de la data de (...), data adresei emise de P. C. de C., fie de la data de (...), la care recurentul a înștiințat C. că a solicitat suspendarea calității de mediator.
Se mai invocă faptul că, prin procesul-verbal al A. G. a acționarilor
S.C. Evalex S.A. din (...) s-a luat act de renunțarea sa la calitatea de acționar
și de cesiunea celor 17 acțiuni reprezentând 0,17% din capitalul social, astfel că nu avea nicio calitate să ceară efectuarea unor înregistrări în numele societății.
Recurentul mai invocă faptul că intimata nu a respectat criteriile de individualizare a sancțiunii disciplinare prevăzute de disp.art.264 din C. muncii.
În recurs părțile depun la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de (...), C. pune în discuția părților, potrivit disp.art.306 alin.2 Cod. proc. civilă, motivul de ordine publică privind necompetența primei instanțe de soluționare a cauzei în jurisdicția muncii și nelegala compunere a completului de judecată ce soluționat fondul cauzei.
Se reține că, potrivit art.2 lit.e) din Legea nr.94/1992 auditorul public extern este persoana angajată în cadrul C. de C., care desfășoară activități specifice de audit extern în sectorul public.
Având în vedere faptul că funcția în care este numit reclamantul implică exercițiul autorității publice în cadrul organului suprem de control financiar, C. de C., cu atribuții de verificare a modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, conform art. 1 din Legea nr.94/1992, funcție de control ce se realizează prin proceduri de audit public extern prevăzute în standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internaționale general acceptate și care, conform alin.5 din același articol, se exercită în unitățile administrativ-teritoriale, prin camerele de conturi județene, C. reține că acesta are calitatea de funcționar pubic.
Faptul că în anul 2002 recurentul a avut încheiat un contract individual de muncă nu poate duce la concluzia că raporturile sale demuncă nu au fost supuse modificărilor intervenite în legislația aplicabilă acestei categorii de personal, transformându-se în raporturi de serviciu.
Potrivit disp.art.3 din O.U.G. nr.160/2000, privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul C. de C., indemnizația lunară este unica formă de remunerare a acestora, diferențiată, conform Anexei 2 a), în raport cu clasele I-III ale funcției îndeplinite.
Potrivit disp.art.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală. Art.3 din aceeași lege prevede că funcționarul public este persoana numită într-o funcție publică.
Se mai reține că, potrivit disp.art.7 din Statutul funcționarilor publici, funcțiile publice se clasifică în: funcții publice clasa I, funcții publice clasa a
II-a și funcții publice clasa a III-a, criteriu avut în vedere și la remunerarea activității prestate de către controlorii financiari, tocmai în considerarea calității lor de funcționari publici.
De altfel, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.43/2006 privind organizarea și funcționarea C. de C., respectiv la data de (...), s-a prevăzut expres că persoanele numite în funcția de controlori financiari, devenind auditori publici, potrivit disp.art.73, sunt investiți cu exercițiul autorității publice(art. 46 alin.2).
Chiar dacă la data de (...), prin decizia nr.544, publicată în Monitorul Oficial la data de (...) Curtea Constituțională a constatat că este neconstituțională Ordonanța de urgență a G. nr.43/2006, dispozițiile acesteia au confirmat, în perioada cât a fost în vigoare, calitatea controlorilor financiari de funcționari publici. Practic, conform art.147 din Constituția R., dispozițiile acestei ordonanțe au fost suspendate de drept, în urma constatării neconstituționalității acestora, începând cu data de (...), încetându-și efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei C. Constituționale.
Se mai reține că art. CAP. V din Legea nr.94/1992 intitulat "Numirea
și statutul personalului C. de C. include în categoria personalului C. de C.
și auditorii publici e xterni , astfel cum rezultă din art. 51 din lege, ce prevede,la alin.1, că auditorii publici externi sunt supuși incompatibilităților prevăzute de C. etic al profesiei și la alin.2 că persoanele care au îndeplinit
funcția de auditor public extern, pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul C. de C., beneficiază l a data pensionării de p ensii de servici u, în condițiile p revăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar .
De asemenea, art.52 din aceeași lege prevede expres că reclamantul ,
director al unei camere de conturi județene , se află într -un raport de serviciu
și nu într-un raport de muncă cu intimate.
Se prevede în acest sens că personalul de specialitate al C. de C., inclusiv cel cu funcții de conducere, este supus mobilității în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin modificarea raporturilor de serviciu. M. se realizează pentru eficientizarea activității C. de C. și în interesul personalului acesteia, pentru dezvoltarea carierei profesionale.
Se mai reține că, potrivit art. 53 din aceeași lege, auditorii publici externi se bucură de stabilitate, iar conform art. 54, de la data trimiterii în judecată penală, membrii C. de C. și auditorii publici externi sunt suspendați de drept din funcțiile lor. În caz de condamnare definitivă, ei sunt demiși de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutulfuncționarilor publici, republicată, cauzele care au ca obiect raportul deserviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Mai mult, în speță recurentul, în calitate de director al C. de C. ajudețului M., a fost concediat prin ordinul nr.742/(...) a Președintelui C. de C. a R ., întemeiat pe dispozițiile art.16 lit.e din H. nr. 24/(...) a P. C. de C. a R. pentru Aprobarea C. de C. E. și P. a P. C. de C., art.62 lit.b din Statutul Auditoriului P. E. , aprobat prin H. nr. 31 din (...) .
Astfel, potrivit art.60 lit.g din Legea nr. 94/1992 republicată, P. C. de
C. exercită acțiunea disciplinară conform prevederilor art.57 și aplică sancțiunea disciplinară în cazurile prevăzute de codul etic al profesiei. În conformitate cu art.57 din aceeași lege, răspunderea disciplinară a auditorilor publici externi, condițiile și procedura de aplicare se stabilesc prin C. etic al profesiei aprobat de P. C. de C.
Potrivit art.58 lit.j și k din lege, printre atribuțiile acestui plen figurează și cele de aprobare a Regulamentului de O. si F. a C. de C., a C. de C. și E. P. a P., precum și a Statutului Auditoriului E..
Statutul auditorului public extern invocat în O. contestat este aprobat
prin H. P. C. de C. nr. 31/(...), iar în Secț iune a a III-a, privind încetarea raportului de serviciu, se prevede la art.62 că desfacerea contractului de muncă al auditoriului public extern din motive imputabile acestuia se dispune prin ordin de către P. C. de C. și se comunică A. P. E. în termen de
5 zile lucrătoare de la data emiterii.
Conform art.66 din Statutul auditorului public extern, în cazul în careraportul de serviciu a încetat din motive pe care auditorul public extern le c ons ider ă neîn te me iate, aces ta po ate cere ins tanțe i de con tenc io s administrativ anularea actului administrativ prin care s-a c ons tatat ș i s -adispus încetarea raportului de serviciu în termen de 30 de zile calendaristice.
C. mai reține că în mod corect, prin încheierea nr.39/(...), Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal din cadrul C. de A. C., a transpus cauza Secției civile și litigii de muncă din cadrul aceleiași instanțe, având în vedere faptul că Secția de contencios administrativ nu era competentă să se pronunțe într-un recurs formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de către tribunal în cadrul jurisdicției muncii.
Nefiind competentă să se pronunțe în recursul formulat în cauză de către reclamant împotriva sentinței pronunțate de către Tribunalul Cluj în jurisdicția muncii, aceasta nu avea căderea de a se pronunța asupra niciunui aspect ce privește legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către prima instanță, deci nici în ceea ce privește pronunțarea hotărârii recurate în cadrul jurisdicției competente și cu legala compunere a completului ce a soluționat cauza, motiv pentru care această încheiere nu poate lega instanța de control judiciar competentă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul formulat de reclamantul F. NUT V., să se caseze în tot sentința primei instanțe și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, să se trimită cauza spre competentă soluționare în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul F. NUT V. împotriva sentinței civile nr. 1253 din 19 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), pe care o casează în totalitate și, în consecință, trimite cauza spre competentă soluționare în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 24 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER, N. N.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Cluj:- Eva Pop;
- M. Francesca Bujor.
| ← Decizia civilă nr. 4345/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2603/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
