Decizia civilă nr. 1678/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1678/R/2011
Ședința publică din data de 11 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 5241 din 13 decembrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. F. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantului intimat, reprezentat prin S. I. C..
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural,
Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.
De asemenea, la 10 mai 2011, din partea reclamantului intimat s-a depus o cerere de judecare în lipsă și concluzii scrise.
Având în vedere că atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinare, s-a solicitat judecarea în lipsă, constatând că la dosar există suficiente probe pentru soluționarea recursului, cauza rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5241 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. F. C., prin mandatar
S. I. C. împotriva pârâtei S. E. C. S. B. și în consecință a fost obligată pârâta S. E. C. S., să plătească reclamantului un ajutor material cu ocazia zilei SC E. SA, în sumă de 350 lei-impozabili, aferent anului 2007, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie 2007, până la data plății efective; a fost obligată pârâta S. E. C. S., să plătească reclamantului un ajutor material cu ocazia zilei S. E. S., în sumă de 540 lei-impozabili, aferent anului
2008, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie
2008, până la data plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță examinând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, privitor la acordarea drepturilor bănești pretinse pentru anii 2007-2008, a respins-o ca neîntemeiată în considerarea prevederilor art. 283 lit. c din Codul Muncii, care stipulează că cererile care au ca obiect un conflict individual de muncă, constând în plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. D. bănești obiect al acțiunii, ajutorul material aferent zilei S. E. C. S. (18 octombrie) pentru anii 2007-2008 se circumscriu sferei drepturilor salariale suplimentare, stabilite în conformitate cu art. 37 din Codul Muncii prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Contrar aserțiunilor pârâtei, pretenția dedusă judecății nu se află în relație cu ipoteza legală la care face referire lit. e a art. 283 alin. 1 din Codul
Muncii, ci vizează acordarea drepturilor bănești cuvenite angajaților, asimilate drepturilor salariale, ce trebuie să aibă un regim juridic similar, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție. Ori raportat la data înregistrării cererii pe rolul instanței, (...) și momentul la care pârâta era obligată să plătească pretinsele drepturi cu ocazia zilei S. E. C. S., 18 octombrie, pentru anii 2007 și
2008, tribunalul a conchis că pretenția reclamanților a fost promovată anterior expirării termenului de prescripție de 3 ani, instituit de textul art. 283 lit. c din Codul muncii, exercitarea dreptului reclamantului nefiind de natură a antrena consecința prescrierii.
În ceea ce privește fondul pretenției, instanța a reținut că pârâta nu a negat îndreptățirea afirmată de reclamanți, la beneficiul dreptului salarial suplimentar al ajutorului material aferent zilei S. E. C. S., stipulate de art. 65 din C. Colectiv de M. la nivel de unitate, ci prin precizările sale a învederat că situația economico-financiară a angajatorului nu a permis decât acordarea parțială a drepturilor pretinse în anul 2007 și neîndeplinirea totală a obligației în anul 2008.
Instanța a reținut că potrivit art. 65 din C. Colectiv de M. încheiat la nivelul SC E. C. SA pentru anii 2007-2008, salariații beneficiază de un ajutor material bănesc, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, cu ocazia zilei S. E. C. S..
Având în vedere că potrivit art. 40 alin. 1, lit. c din Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și constatând că pretențiile reclamantului sunt fundamentate pe o prevedere din contractul colectiv de muncă legal încheiat, valabil pentru anii 2005-2008 inclusiv, respectiv art. 65 din această convenție, conform căreia de ziua S. E. C. S., se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, prevedere căreia pârâții nu i-au dat eficiență, instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, cu referire la drepturile bănești aferente anilor 2007 și 2008, cu mențiunea că în anul 2007 a fost acordat reclamantului un premiu în sumă fixă de 100 lei, cu ocazia zilei sus menționate, astfel că s-a impus a fi acordată doar diferența.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. E. C. S. B. solicitândcasarea în totalitate a hotărârii atacate, cu respingerea acțiunii reclamantului canetemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta consideră că instanța de fond a motivat greșit faptul că acțiunea de față este supusă unui termen de prescripție de 3 ani conform art.166 Codul muncii, deoarece după cum se intitulează și arată instanța în chiar cuprinsul hotărârii recurate, art.65 din
C. Colectiv de M. face referire la „. materiale"; acordate odată pe an și nu salarii.
Totodată, arată că nu este de acord cu modul concis în care instanța își motivează sentința având în vedere termenul de prescripție de șase luni invocat de S. E. C. S., conform art. 283 lit. e Codul muncii.
Pârâta arată că își menține punctul de vedere potrivit căruia termenul de prescripție aplicabil acțiunii de față este de șase luni. În susținerea acestui punct de vedere consideră că pledează ca și argument Capitolul II din Legea nr.
53/2003 „Executarea C.ui Individual de M., care la art. 39 alin. 1 lit. a prevede:
„(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: a) dreptul la salarizarepentru munca depusă;"; coroborat cu art.40 alin.2 lit.c - „(2) Angajatorului îi revine, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă";.
Având în vedere această situație, pârâta consideră că ajutorul material acordat cu ocazia Zilei Electrificării nu are regimul juridic aplicabil salariului, întrucât ajutorul respectiv se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat (conform art.154 C.muncii, alin.1 și 2 - „1. Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. 2. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani) ci este o liberalitate a angajatorului față de proprii angajați.
Având în vedere această situație suma de bani cuvenită fiecărui angajat este acordată fiecărei persoane care este angajat la S. E. C. S. și nu reprezintă plata muncii salariatului.
Există o diferență fundamentală între salariu, care este o contraprestație a muncii depuse de salariat, și ajutorul acordat cu ocazia Zilei E., care este o liberalitate a angajatorului, acordat doar datorită simplei calități de salariat.
Având în vedere cele arătat la alineatul de mai sus, pârâta consideră că sunt întrunite condițiile cerute de art. 304 alin. 6 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: 6. dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut";.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 aprilie 2011 reclamantul S. I. C. din cadrul Sucursalei E. C., în numele și pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Deși pârâta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6 din
C.pr.civ., din examinarea criticilor formulate, Curtea apreciază că acestea se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., astfel că va analiza cauza din această perspectivă.
Deoarece criticile pârâtei se referă doar la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, Curtea consideră că elementul esențial în cauză este stabilirea naturii juridice a drepturilor pretinse.
În acest sens, Curtea constată că dreptul salarial nu reprezintă doar salariul de bază, ci, așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din C.muncii, acesta include și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Natura salarială a sumelor de care beneficiază angajatul nu decurge din denumirea convenită de părți, ci este determinată de considerarea lor de cătrepărți ca o recompensare a muncii prestate de salariat în baza contractului individual de muncă.
D. pretinse în cauză au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „. materiale";, sens în care s-a susținut de pârâtă că nu au natură salarială, însă din enumerarea criteriilor stipulate pentru acordare (legate de prestarea ireproșabilă a activității), precum și din caracterul periodic al acordării acestora
(anual), reiese cu certitudine caracterul salarial al acestora.
Așadar, drepturile pretinse prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
De asemenea, art. 283 alin. 1 din Codul muncii prevede că: „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C.muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
1 lit. a - d din C.muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție.
Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Mai mult, prin dispozițiile art. 166 alin. 1 din C.muncii legiuitorul a statuat în mod expres că „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Ținând seama de considerente expuse, Curtea apreciază că T. a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. C. S. B. împotriva Sentinței civile nr. 5241 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M./Dact.S.M.
2 ex./(...)
Jud. fond: C. N.
| ← Decizia civilă nr. 4142/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5323/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
