Decizia civilă nr. 961/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 961/R/2011

Ședința martie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 3185 din 04 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL I. P. C.EAN, și pe pârâta intimată S. S. C., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului, invocând totodată, din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția lipsei de interes a recursului formulat de către pârâtul recurent C. Local al municipiului

C.-N., având în vedere că acesta nu a fost obligat la fondul cauzei.

Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea excepției lipsei de interes a recursului formulat de către pârâtul recurent C. Local al municipiului C.-N., având în vedere că reclamantul a renunțat la judecată față de pârâtul C. Local al municipiului C.-N. În ceea ce privește recursului declarat de pârâtul recurent C. J. C., reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței recurate, susținând pe larg motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3185 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții PAL D., H. C. C., R. I. C., D. C., P. AGA M., V. M., P. S., Z. M. D., L. A. G., B. D. M., B. D., S. O., L. A. G., B. M., K. A., V. L., S. A., F. M., T. L., L. N.,

P. V., P. R., L. D., B. ANA M., H. C., B. V. O., B. M. S., A. G., S. C., B. M., V. G., M. I., M. A., T. E. G. (COTA), FACHETE (IEDERAN) MADA., P. N. (PPICOP), NECHITA M., SIRB (R.) N., MAIER A., Ș. I.ELA, B. C., SPATAR M. M. D., NEAMTU M., B. M. C., BAZSO E. CECILIA, R. GRIGORE, C. IULIA M., VESCAN I. (CICEO), CANDEA A., B. CLAUDIU, KOSSOR. M. L., GROZA R. L., GIURGIU D. M., ȘERB N. D., CIOTA A. M., VAIETISI LORENA, B.ESCU I., BELU E., SCHIOPU DUMITRU N., ALEXA ANGELO, PATRU L., BIRIS ANA, L. A. R., MOISA O. ANTONELA, P. O., P. V. R., MOLAN G. RAZVAN, P. FRANCISC. B.ESCU MANUELA, SIMINA OLGA, R.T TACIU I., FABIAN M. AURELIA, CRACIUNEAN A., ICHIM TEREU, P. ARIADNA, BARA MANUELA, BALANEAN RAL., CORNICIU L., ARMEAN CODRUTA, SILVESAN C., I. D.TELA, V.EZAN A., DRAGOIU C., C. ANA, S. C. LORENA, M. A., NUT M., C. S. C. I., BALAȘ M., TUHUT MADA., B. M. D., M. NARIA, RUNCAN M. CRSTINA B., POJAR OZANA M., PUSCAS L., DUNCA N. prin S. L. AL Î. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții Ș. S. C. și C. J. C. astfel cum a fost precizată.

A fost obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator, la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, și anume la plata primei aferente anului școlar 2006-2007 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...), a primei aferente anului școlar 2007-2008 în favoarea reclamanților indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...) și a primei aferente anului școlar 2008-2009 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...).

A fost obligată pârâta de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat.

A fost obligat pârâtul de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada anilor școlari (...)-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâtei Ș. S. C., după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele anexate.

Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art.

29 alin. 4).

În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.

Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.

Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996, „Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)

(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.

În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.

Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.

Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel,personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii,respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.

Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.

Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.

Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. Muncii și Protecției Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toatecă, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.

În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.

Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.

Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându-se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.

În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr.

84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.

Pârâtul de rând 2 a încercat acreditarea ideii conform căreia clauza contractuală este afectată de modalitatea condiției, cu consecința că prima de vacanță va putea fi acordată doar dacă unitatea de învățământ a realizat venituri proprii, pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestei prime.

Or, în opinia tribunalului, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci „plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.

Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..

A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.

În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază alangajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acestcriteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr.

146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.

Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care s-a dispus obligarea pârâtei Ș. S. C., în calitate de angajator, la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază, în favoarea reclamanților indicați prin tabelele anexă, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii. De asemenea, în temeiul art. 161 alin. 4 teza finală din Codul muncii, primele datorate au fost actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.

În temeiul art. 3 din Decretul nr. 92/1976, actualizat, pârâta de rând 1 a fost obligată la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat.

Pârâtul C. J. C. a fost obligat conform art. 167 din L. nr.84/1995 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.

În temeiul art. 291 Codul muncii raportat la art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții C. J. C. și C. Local almunicipiului C.-N.

Prin recursul declarat de pârâtul C. J. C. s-a solicitat respingerea acțiunii față de recurent ca inadmisibilă potrivit prevederilor art.48 alin.2 din L. nr.128/12 iulie 1997 - privind statutul personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege în limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ potrivit legii.

Din aceste prevederi legale rezultă cu claritate faptul că drepturile salariale stabilite prin lege pot fi negociate prin contractele colective de muncă doar între limitele minime și cele maxime prevăzute de lege.

L. nr.128/12 iulie 1997 nu stipulează nici un drept cu privire la plata primei de vacanță.

Corespund adevărului susținerile reclamantului potrivit cărora prin art.12 din L. nr.130 din 16 octombrie 1996 actualizată - privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

În al doilea rând, potrivit prevederilor art.37 lit.g din Contractul colectiv la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 se prevede în mod expres că salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță din veniturile proprii, în condițiile legii, ce se acordă odată cu indemnizația de concediu .

Deci, aceste drepturi salariale ar trebui să fie achitate în totalitate și exclusiv din venituri proprii realizate de unitatea de învățământ.

Mai mult chiar, Contractul colectiv la nivel de ramură de învățământ pe anii 2007 - 2008 prevede în mod expres la art.33 alin.2 că scopul realizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabilii fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de statprecum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. De asemenea la alin.2 din art.33 se prevede că părțile contractante vor putea negocia în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi.

Față de aceste aspecte legale mai sus prezentate, se poate reține că pentru acordarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă, părțile contracte trebuie să parcurgă mai multe etape și anume, identificarea surselor de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi și achitarea acestora în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.

Din probele administrate și actele depuse în dosar, rezultă că organizația sindicală reclamantă, nu a stăruit în parcurgerea acestor etape și nici faptul că au existat venituri proprii realizate de unitatea de învățământ.

Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, destinate finanțării cheltuielilor aferente învățământului de stat, sunt stabilite prin legile bugetului de stat, consiliile locale având obligația să asigure încadrarea în sumele alocate.

Prin recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului C.-N. s-a solicitat respingerea acțiunii împotriva sa ca formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală, prezentându-se motivele de fapt și de drept pe care se sprijină.

Reclamantul S. L. al Î. P. C. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea constată următoarele:

Recursul declarat de pârâtul C. Local al M. C.-N. este lipsit de interes.

A., prin hotărârea atacată nu s-a stabilit vreo obligație în sarcina acestui pârât, care nu poate în atare situație să invoce o vătămare în legătură cu actul jurisdicțional contestat.

Prin urmare, recurentul nu își justifică interesul în promovarea unei căi de atac care nu îi conferă nici un beneficiu sau folos practic, raportat la lipsa unei dispoziții de obligarea a sa la executarea unei prestații.

Recursul declarat de pârâtul C. J. C. este în parte întemeiat P entru perioada 2007-2009, Curtea notează că dispozițiile art.167 alin. 1 din L. nr. 84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privindfinanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din „sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.

Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță veniturile din care se constituie sumele necesare pentru această plată.

Este real că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute, prindispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.

În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. J. C. estejustificată pentru perioada 2007-2009, prin prisma faptului că potrivit dispozițiilor art.17 alin. 3 din HG nr. 2192/2004, „Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., și din bugetul de stat.";

Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează, conform art. 5 alin. (6) din L. nr.

11/2010 a bugetului de stat pentru anul 2010, de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pe comune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.

Neprevederea în bugetul pe anul 2010 a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți și neîndeplinirea procedurii prealabile plății drepturilor (identificarea surselor, stabilirea criteriilor, negocieri ale partenerilor de dialog social) nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.

De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.

În ceea ce privește perioada 2006-2007, Curtea notează că obligația plății și a alocării drepturile salariale pretinse de către reclamanți subzistă exclusiv în sarcina unității de învățământ angajatoare, recurentul pârât neavând calitate procesuală pasivă cu privire la alocarea acestora pentru perioada menționată.

A., reține că intenția părților semnatare a CCM la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2006, contract prelungit ulterior și pentru perioada 2006-2007, a fost în sensul acordării primei de vacanță „. veniturile proprii"; ale unității de învățământ, astfel că în acest context obligarea recurentului la alocarea sumelor pretinse și pentru această perioadă este lipsită de orice fundament legal.

Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs sunt parțial întemeiate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 3 C.proc.civ., să admită în parte recursul pârâtului C. J. C. și să modifice sentința atacată, în sensul înlăturării obligației acestui pârât de a aloca fondurilor necesare pentru plata primei de concediu aferente anului școlar 2006-2007. Va menține restul dispozițiilor.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

C.-N.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M.

Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 3185 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modificăîn parte în sensul că înlătură obligația pârâtului C. J. C. de a aloca fondurile necesare plății primei de vacanță aferentă anului școlar 2006-2007.

Menține celelalte dispoziții.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. G. L. D. S. D.

GREFIER C. M.

Red.S.D./S.M.D.

2 ex./(...)

Jud.fond.M. F.B./A. G.C.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 961/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă