Decizia civilă nr. 2355/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ nr. 2355/R/2011
Ședința publică din data de 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. O. P. S. B. împotriva sentinței civile nr. 5. din 2 februarie 2011 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată R. M., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 21 iunie 2011, respectiv 23 iunie
2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A : Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. B.-N., reclamanta R. M. a chemat în judecată pârâta S. O. P. S. B., solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
- diferența dintre salariul efectiv primit și cel de care trebuia să-l primesc, respectiv 12% din salariul începând cu data de (...) și până în data de (...) conform art.128 ultim alin. din CCM 2007 la nivel P.
- suma de 2500 RON suplimentări salariale conform art.128 din CCM
2007 la nivel P.
- suma de 40 R. - indemnizație de detașare, calculată în temeiul art.31 din CCM 2007 la nivel P., pentru perioada cât am fost detașat la B.
S-a mai solicitat indexarea acestor drepturi bănești cu dobânda legală în conformitate cu disp.art.1088 cod civil și art.2 și urm. din O.G.nr.9/2000, de la data introducerii cererii și până la plata efectivă a acestora
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariata pârâtei la
Z. P. B. (punct de lucru B.). Conform art.128 din C. colectiv de muncă pe anul 2007 la nivel de P., procentul de creștere al salariului de bază a fost de
12%. Reclamanta a susținut că nu a beneficiat de acest procent de creștere salarială, astfel cum se poate vedea și din carnetul de muncă anexat.
In aceste condiții este îndreptățită să beneficieze de diferența neacordată, respectiv de suma de 2941,92 R.
Conform cap.V art.128 din C. colectiv de muncă pe anul 2007 la nivel de P., în a doua jumătate a lunii martie 2007, fiecare salariat P. aflat înevidența la data de (...), va beneficia de o suplimentare salarială de 2.500
RON, pe are nu a primit-o.
Conform art.31 din C. colectiv de muncă pe anul 2007 la nivel de P., pe durata detașării, salariatul beneficiază de o îndemnizație zilnică de 40 R.
In perioada (...) - (...), reclamanta a fost detașată la sediul central P. în
B. și nu a beneficiat de îndemnizația zilnică de detașare.
Deoarece pârâta nu i-a acordat la timpul cuvenit sumele menționate, reclamanta s-a considerat prejudiciată, astfel solicită și obligarea angajatorului la plata dobânzii legale în conformitate cu disp.art.1088 Cod civil și art.2 și urm. din O.G.nr.9/2000 de la data la care i se cuveneau și până la plata efectivă a acestora.
Pentru termenul de judecată din data de (...), reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că petitele privitoare la suma de 2.500 lei și a îndemnizației de delegare au rămas fără obiect, drepturile fiindu-i achitate, pretenția dedusă judecății vizând următoarele cereri:suma de 663,8 Ron, diferența dintre salariul efectiv și cel care trebuia primit, respectiv 12% din salariu începând cu data de (...) și până la data de (...) și 4360 Ron cu titlu de indemnizație de detașare calculată în temeiul art. 31 (1) și (2) din C. colectiv de muncă pe anii 2006-2007 la nivel P. pentru perioada cât a fost detașată la B.((...)-(...)), indexate cu dobânda legală de la data introducerii cererii și până la plata efectivă a acesteia.
Pârâta, legal citată, și-a delegat reprezentant în instanță și a formulat apărări scrise, invocând excepția necompetenței teritoriale a T. B.-N., invocând concurența prevederilor Codului Muncii, art. 284, și a Legii nr.
168/1999, art. 72, și prevalența celor din urmă raportat la art. 249 din
Codul Muncii care face trimitere la legea specială.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 5. din 2 februarie 2011, T. B.-N. a respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a T. B.-N., invocată de pârâta S. O. P. SA B., a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta R. M. și în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei diferențele salariale lunare reprezentând creșterea salariului de bază, de 1356 lei, cu procentul de 12%, conform art.128 pct.6 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, începând cu data de (...) și până la data de (...), sumă indexată cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii 3 martie 2009 și până la plata efectivă.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata îndemnizației de detașare de 40 lei/zi conform art.31 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada (...) - (...) și ca rămase fără obiect, cererile de obligare a pârâtei la plata sumei de 2500 lei conform art.128 din CCM la nivel de unitate și a îndemnizației de delegare.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei suma de 233,39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând prioritar, potrivit art.137 Cod.proc.civilă, excepția necompetenței teritoriale a T. B.-N., prima instanță a respins-o ca neîntemeiată, constatând că art.72 din Legea nr.168/1999 a fost abrogat implicit prin art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii, coroborat cu art.284 alin.2 din același act normativ.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanta R. M. și pârâta O. P. SA (fosta P. SA) s-au derulat raporturi de muncă până la data de (...) potrivit mențiunilor din contractul de muncă, confirmate de pârâtă.
În ceea ce privește pretențiile inițiale, formulate de reclamantă prin acțiunea introductivă, acelea referitoare la acordarea suplimentului salarial de 2500 lei prevăzut de art. 128 din C. Colectiv de M. la nivelul P. valabil pentru anii 2006- 2007 și a indemnizației de delegare pentru perioada anterioară datei de (...), însăși reclamanta învederează instanței prin precizarea la cererea de chemare în judecată că au rămas fără obiect, aceste drepturi fiindu-i achitate. Apărările pârâtei și actele depuse la dosar confirmă aspectul satisfacerii acestor pretenții, astfel încât s-a constatat că cele două petite au rămas fără obiect.
Potrivit art. 39 al. 1 lit.a Codul muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă potrivit art. 40 al. 2 lit. c din același cod. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri conform art. 155 Codul muncii.
Potrivit art. 236 al. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu dispozițiile legale constituie legea părților, executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți - art. 243 al. 1 iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, conform art. 239 Codul muncii.
Conform prevederilor art. 238 al. 1 Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prima instanță a reținut însă că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata diferențelor salariale lunare reprezentând creșterea salariului de bază cu procentul de 12%, conform art. 128 pct. 6 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, începând cu data de (...) și până la încetarea raporturilor de muncă (...) este fondată.
Textul evocat stabilește următoarele: „A fost stabilită o creștere a salariilor de bază în medie cu 12%, cu aplicare de la (...). în acest sens se va proceda la o reașezare a salariilor de bază individuale, realizată de comun acord cu sindicatul corespondent, până la data de (...). fondul alocat în acest scop se determină aplicând 12% asupra sumei reprezentând totalul salariilor de bază ale personalului existent la data de (...). Suma creșterilor individuale va fi egală cu mărimea fondului. Comisia Paritară P. SA va putea aproba eventuale corecții ale acestui fond, justificate de relocări semnificative de personal";.
S-a reținut că reclamanta îndeplinește condițiile impuse de prevederile citate, în sensul că a fost angajatul pârâtei atât în anul 2006 cât și în anul
2007, aflându-se în evidențele angajatorului la data de (...), respectiv (...). Salariul său de bază până la data de (...) era de 1356 lei, ulterior datei de (...) a rămas același potrivit datelor furnizate de angajator (f.81), ceea ce semnifică neacordarea beneficiului stipulat de textul evocat. Nu numai că nu s-a făcut dovada „reașezării";salariului de bază în intervalul de timp stabilit ca limită a aplicării prevederilor contractuale 1.01-(...), ci s-a negat de către angajator îndreptățirea la creșterea salarială stabilită de C. colectiv de muncă.
Apărările referitoare la faptul că fiecare salariat are dreptul numai la creșterea salarială corespunzătoare salariului minim pentru funcția/poziția pe care o ocupa în P. la un moment dat, așa cum acesta este determinat potrivit art. 128 al. 5 lit. b și că prin al. 6 al aceluiași articol (invocat de reclamantă) s-a urmărit aducerea salariilor la acel minim al funcției/poziției în cazul în care salariații ar fi fost plătiți sub acest minim pe funcție, ipoteză ce face inaplicabil acest text reclamantei, având un salariu de bază de 1356 lei, întrucât ea nu era remunerată sub minimul pe funcție/poziție - de 1040 lei - aceste aprecieri, nu au fost însușite de către instanța de fond întrucât distincția la care se referă pârâta nu este stipulată de textul art. 126. Acest text reglementează, fără a institui condiționări ori excepții, creșterea salariilor de bază pentru toți salariații P. aflați în evidențele angajatorului la data de (...) cu același procent de 12% care se aplică fondului alocat reprezentând totalul salariilor de bază al personalului. Cuprinsul adresei nr.
174/(...) expediată de pârâtă structurilor sale teritoriale și referitoare la finalizarea negocierilor purtate între angajator și sindicat, concretizate într- un act adițional de prelungire a valabilității CCM în vigoare, ce va fi realizat urmare a completării și modificării, nu aduce modificări textului art. 128 al.
6 în sensul celor afirmate de pârâtă. Inserarea alineatului 4 de la pct. 1 al pct. II, „reașezarea salariilor individuale se va face cu respectarea coeficienților minimi din Anexa 3 bis, aplicați la 650 lei, nu are nicidecum semnificația afirmată de pârâtă, ci reeditează prevederile textului precedent art. 128 al. 5 pct. b referitor la salariile de bază minime pe P. pe niveluri și funcții valabile pentru anul 2007.
În lipsa inserării exprese a unei condiții restrictive în sensul evocat de pârâtă, prima instanță a reținut că nu se poate concluziona că textul art. 128 pct. 6 ar exclude reclamanta de la beneficiul general al majorării aferente de 12% pe salariații P. al căror salariu de bază îl depășește pe cel minim corespunzător nivelului /funcției ocupate.
S-a reținut însă că suma reprezentând contravaloarea majorării salariale reglementate de textul art. 128 pct. 6, indicată în motivarea acțiunii introductive, nu poate fi însușită de către instanță. Cât timp dreptul instituit prin contractul colectiv de muncă se referă la creșterea procentuală a salariului de bază începând cu dat de (...), înseamnă că majorarea salarială se raportează la salariul de bază al angajatorului din data de (...), și nu la cel net luat în calcul de reclamantă. În cauză, salariul de bază al reclamantei era de 1356 lei, astfel încât s-a reținut că acesteia îi este aplicabil procentul de 12% menționat de textul art. 128 pct. 6.
Pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin neacordarea creșterii salariale înainte menționată se impune ca suma reprezentând diferențele salariale lunare reprezentând creșterea salariului de bază de 1356 lei cu procentul de 12% începând cu data de (...), s-a reținut că se impune indexarea acesteia cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii, (...) și până la data plății efective, dându-se câștig de cauză reclamantei și sub acest aspect, potrivit art. 161 al. 4 din Codul Muncii și art. 1088 Cod civil.
S-a constatat ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata indemnizației de detașare de 40 lei/zi, pentru perioada (...)- (...), conform art. 31 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, potrivit căruia „pe durata detașării în altă localitate salariatul beneficiază și de o indemnizație zilnică egală cu 65% din salariul mediu de bază zilnic pe P . SA, calculat pe luna precedentă. Valoarea negociată a indemnizației de la (...), până la renegociere va fi de 40 R..
Începând cu data de (...) reclamanta a fost delegată în cadrul C.ui de
S. P. S. B. inițial pentru o perioadă de 60 de zile, în baza Deciziei nr.
103/(...) (f. 86), prelungită cu 60 de zile prin decizia nr. 1. (f. 84), în baza art. 43 și 44 din Codul Muncii și de art. 30 al.1 -3 din C. Colectiv de M. în vigoare la nivel P. SA.
Prin actul adițional la C. individual de muncă încheiat la data de (...), semnat atât de angajat cât și de angajator, s-au modificat raporturile de muncă „în conformitate cu art. 41 al. 1 din Codul muncii";, părțile convenind următoarele:
„Art. 1. Începând cu data de (...) și până la expirarea perioadei de mobilizare prevăzută în actul adițional încheiat la data de (...), adică (...), locul de muncă al d-nei R. M. este C. de S. F. P. S. B.
Art.2. Pe această perioadă salariata R. M. urmează să primească lunar un bonus net reprezentând echivalentul diurnei zilnice (64 lei/zi) multiplicat cu nr. de zile lucrate.";
La art. 3-5 se stabilesc detalii ale modului de acordare a bonusului cuvenit prin excluderea perioadelor de concediu medical sau de odihnă și a tichetelor de masă, respectiv momentul acordării lunar și proporțional cu perioada efectiv lucrată.
Împrejurarea că în intervalul de timp aferent delegării reclamantei la același loc de muncă C. de S. P. S. B., angajatorul și-a îndeplinit integral obligația de salarizare, acordând bonusurile impuse de delegare și prevăzute atât de art. 43 și 44 din Codul Muncii, respectiv art. 30 din CCM la nivel de unitate, texte legale menționate în preambulul deciziilor de delegare și al celei de prelungire a delegării, este atestată concomitent de statele de plată puse la dispoziția instanței și confirmată de reclamantă care, pe parcursul cauzei, și-a precizat acțiunea, confirmând achitarea bonusurilor de diurnă, cazare și transport, prevăzute de C. colectiv de muncă la nivel de unitate.
De asemenea, s-a demonstrat că în intervalul de timp ulterior epuizării perioadei maxime de delegare, de 120 de zile, respectiv ulterior încheierii actului adițional de contractul individual de muncă, (...) și până la sistarea raporturilor de muncă (...) angajatorul a salarizat-o pe reclamantă corespunzător clauzelor contractuale particularizate prin actul adițional la contractul individual de muncă (diurnă zilnică și bonus de cazare/transport) acordând și bonusul net reprezentând echivalentul diurnei zilnice de 64 lei/zi, aspect ce rezultă atât din statele de plată, cât și din confirmările tacite ale reclamantei, care nu a contestat apărările pârâtei în această privință.
Practic, ceea ce se reclamă este neacordarea concomitentă a
„suplimentului salarial"; - indemnizație de detașare prevăzut de art. 31 din
CCM la nivel de unitate de 40 de lei/zi, pentru același interval de timp (...)- (...), reprezentantul reclamantei menționând în fața instanței distincția între cele două indemnizații - cea instituită de CCM la nivel de unitate și cea negociată conform actului adițional la contractul individual de muncă.
S-au reținut ca fiind corecte aserțiunile de ordin teoretic referitoare la cele două regimuri juridice diferite ce guvernează delegarea, respectiv detașarea angajatului, redate în concluziile scrise formulate de reclamantă, nu însă și concluzia la care se ajunge, aceea că dată fiind caracteristica esențială a detașării („conjugarea dintre susținerea contractului de muncă cu angajatorul în care salariatul în cauză este reîncadrat și cesiunea temporară și parțială către un alt angajator";, salariatul beneficiind de „. careîi sunt mai favorabile, fie de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de la angajatorul la care este detașat";), reclamantei i se cuvine indemnizația de detașare prevăzută de art. 31 (2) din CCM O. P. SA.
De asemenea, potrivit art. 31(2) din CCM la nivel de unitate doar ulterior datei de (...) indemnizația zilnică de detașare este de 40 de lei/zi, anterior acestui moment ea având o valoare inferioară.
Esențial este însă că în cauza pendinte este exclusă incidența art. 31(2) din CCM la nivel de unitate, angajatul mobilizat neputând beneficia de două drepturi distincte de compensație pentru dislocarea din mediul de viață obișnuit, ci de un singur drept.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, observând proporția admiterii pretențiilor reclamantei, respectiv a însușirii apărărilor pârâtei, ținând cont și de satisfacerea de către pârâtă a două dintre cele patru cereri adresate instanței de reclamantă, instanța de fond a acordat parțial cheltuielile de judecată pretinse de ambii litiganți, justificate prin angajarea de apărători aleși.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. O. P. S. B.solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că art.128 alin.6 pct.1 CCM P. reglementează creșterea generală a salariilor de bază aplicabilă într-un anumit an. Pe de altă parte, art.128 alin.5 lit.b CCM. P. reglementează salariile de bază minime pe niveluri și funcții deținute în P., salarii care au ca bază de calcul o anumită valoare de referință actualizată în fiecare an.
Așadar, interpretând sistematic dispozițiile contractuale arătate
(art.128 alin.5 lit.b și art.128 alin.6 CCM P.) se concluzionează că art.128 alin.6 (creșterea salarială generală) vizează fondul de salarii aferente anului corespunzător acesteia, iar nu fiecare salariu individual; fiecare salariat are dreptul numai la creșterea salarială corespunzătoare salariului minim pentru funcția/poziția pe care o ocupă în P. la un moment dat, așa cum aceasta este determinat potrivit art.128 alin.5 lit.b; peste salariul minim determinat potrivit art.128 alin.5 lit.b, se pot negocia majorări salariale (fără a exista o obligativitate în acest sens din partea P.), majorări care pot fi sub sau peste creșterea salarială generală prevăzută de art.128 alin.6; sumele majorărilor salariale negociate nu poate depăși împreună cu suma salariilor minime dintr-un anumit an fondul de salarii aprobat în anul respectiv; fondul de salarii dintr-un anumit an trebuie să acopere totalitatea salariilor minime pe funcții și niveluri, prevăzute de art.128 alin.5 lit.b precum și totalitatea diferenței negociate în mod individual peste salariul minim prevăzut de art.128 alin.5 lit.b; fondul de salarii de bază aprobat pentru un anumit an se determină prin majorarea fondului de salarii din anul anterior cu creșterea salarială generală prevăzută de art.128 alin.6 CCM P..
În realitate, reclamanții erau îndreptățiți numai la creșterea salarială rezultată din aplicarea art.128 alin.5 lit.b și eventual la cea negociată și agreată prin contractul individual de muncă, creșterea pe care pârâta cu bună credință le-a achitat-o, pretențiile lor fiind în consecință neîntemeiate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta nu indică nici un motiv de nelegalitate, făcând doar o critică cu privire la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art.128 alin.6 din C. colectiv de muncă P. pe anul 2007, fără a analiza și dispozițiile art.128 alin.5 din același contract.
Sunt citate prevederile art. 128 alin.6 pct.1 din C. colectiv de muncă pe P. pe anul 2. „A fost stabilită o creștere a salariilor de bază, în medie, cu
12%, cu aplicarea de la (...), de care vor beneficia salariații P. aflați în evidența la data de (...)";.
Reclamanții se aflau în evidența pârâtului la (...) - singura condiție fiind îndeplinită.
Din carnetele de muncă anexate rezultă că reclamanții în anul 2007 nu li s-a operat majorarea cu 12% a salariului de bază, motiv pentru care nu au beneficiat nici de prima de vacanță, corespunzător majorării salariale și de indemnizația de concediu.
Nici la fond, nici în recurs nu se constată calculul sumelor solicitate. Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți conform art.243 Codul muncii și art.30 din Legea nr.130/1996.
S-a mai arătat că în mod corect a reținut instanța de fond că față de redactarea clară a clauzei contractuale invocate, nu pot fi reținute apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării.
Analizând recursul formulat de pârâta S. O. P. S. B. prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea rețineurmătoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În acest sens, se reține că prin chiar modul de formulare a acțiunii, reclamanții solicită acordarea unui drept care nu este prevăzut direct în favoarea lor.
Textul art. 128 alin.6 pct.1 din C. colectiv de muncă pe P. pe anul
2007, citat de aceștia, statuează: „A fost stabilită o creștere a salariilor de bază, în medie, cu 12%, cu aplicarea de la (...), de care vor beneficia salariații P. aflați în evidența la data de (...)";.
Această prevedere este însă explicitată chiar prin dispozițiile consecutive din același articol și chiar din același alineat, care prin această topică, se conturează ca o clarificare, o precizare a dreptului astfel reglementat:
„În acest sens, se va proceda la o reașezare a salariilor de bază individuale, realizată de comun acord cu sindicatul corespondent, până la data de (...).
Fondul alocat în acest scop se determină aplicând 12 % asupra sumei reprezentând totalul salariilor de bază ale personalului existent la data de
(...).
Suma creșterilor individuale va fi egală cu mărimea fondului.
Comisia paritară P. S. va putea aproba eventuale corecții ale acestui fond, justificate de relocări semnificative de personal";.
Se observă astfel că nu este reglementată o creștere salarială individuală, pentru fiecare dintre salariați, ci aceasta privește creșterea în medie a salariilor de bază, fiind astfel clar, prin folosirea sintagmei „în medie";, că în fapt, este vizat fondul de salarii, așa cum susține recurenta pârâtă. De altfel, se stabilește o limită maximă a creșterilor salariale, anume, până la concurența sumei reprezentând fondul alocat în acest scop.
Or, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe aceste dispoziții din perspectiva unui drept individual la creșterea salarială solicitată, neluând în considerare faptul că prin modul de reglementare, un atare drept nu este câștigat. Practic, dispozițiile contractuale citate nu garantează unui salariat al P. că va beneficia personal de o creștere salarială, în condițiile în care nuse impune o reașezare a tuturor salariilor de bază individuale, concluzia fiind că prin trimiterea la reașezarea salariilor de bază, se indică procedura de urmat. F. vorba însă despre o creștere în medie a salariilor de bază, Curtea concluzionează că aceasta poate viza în mod diferit persoanele aflate în situații diferite, mai cu seamă că se indică reașezarea salariilor de bază de comun acord cu sindicatul, trimițându-se astfel la noi negocieri.
Așa fiind, se constată că nu există un drept individual născut al reclamanților la acordarea creșterii salariale de 12 % în anul 2007. Acest drept este prevăzut în mod generic, vizând situația generală a fondului de salarii la nivelul unității, iar situațiile individuale urmau a fi stabilite prin negociere și acord cu sindicatul.
Or, prin modul de formulare a acțiunii, reclamanții nu au înțeles să sesizeze instanța cu verificarea modului în care au fost aplicate dispozițiile art. 128 alin.6 din C. colectiv de muncă pe P. pe anul 2007, ci au solicitat direct acordarea creșterii salariale de 12 procente, solicitare care, pentru considerentele ce preced, nu are temei în dispozițiile contractuale supuse interpretării și aplicării.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 8 și art. 304 ind. 1 Cod.proc.civilă, urmează să se admită recursul declarat de pârâta S. O. P. S. B., să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu pârâta S. O. P. S. B. privind obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale lunare reprezentând creșterea salariului cu procentul de 12 %.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, intimata R. M. va fi obligată să plătească recurentei suma de 762 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta S. O. P. S. B. împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) a T. B.-N. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu pârâta S. O. P. S. B. privind obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale lunare reprezentând creșterea salariului cu procentul de 12 %.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimata R. M. să plătească recurentei suma de 762 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 27 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER, N. N.
Red./Tehnored.:C.M.;
3 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Bistrița Năsăud:- C. N.;
| ← Decizia civilă nr. 4072/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3991/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
