Decizia civilă nr. 236/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D.ZIA CIVILĂ Nr. 236/R/2011
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul recurent S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 1789 din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați C. Ș. PENTRU E. I., C. LOCAL AL M. C. N. și C. J. C., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat G. P. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentului depune la dosarul cauzei extrase din contractele colective de muncă la nivel de ramură și la nivel județean, aratând că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea lui, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1789 din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. LOCAL AL M. C. N.
S-a respins cu majoritate de voturi acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva pârâtelor C. Ș. PENTRU E. I. și C. LOCAL AL M. C. N. având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut referitor la excepția invocată de pârâtul C. Local al M. C. N., că potrivit art. 167 din
L. 84/1995 privitor la învățământul preuniversitar, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Se face distincție între finanțarea de bază și cea complementară, acesta din urmă realizându-se din bugetele locale (art. 168 alin. 4 din L. nr. 84/1995).
A.eatul 7 din același articol cuprinde o prevedere expresă referitor la baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale pentru finanțarea de bază, și care o reprezintă costul standard pe elev/ preșcolar, în funcție de numărul de posturi/cadre legal constituite. Determinarea costului standard pe elev/preșcolar se face conform Normelor Metodologice.
Prin Hotărârea nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, A. l - se reiau aceleași dispoziții în ceea ce privește finanțarea care se realizează potrivit art. 16 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
C. local, ca organ deliberativ al unității administrativ - teritoriale este cel care potrivit art. 28 din actul normativ de mai sus stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ pe baza unor indicatori, (este vorba de venituri stabilite prin legi anuale bugetare de stat care urmează procedura prevăzută de lege), iar art. 23 prevede că finanțarea complementară se efectuează în funcție necesitățile de cheltuieli ale unităților de învățământ preuniversitar de stat la propunerea unităților de învățământ, iar fondurile se alocă de către finanțatori: bugetul de stat, bugetul local, agenți economici, pe baza documentelor justificative. Articolele care urmează pun în evidență modul în care se face repartizarea sumelor necesare funcționării unor astfel de unități de învățământ care sunt unități bugetare și prin urmare se impune finanțarea lor potrivit dispozițiilor legale.
Și art. 40 al. 2 din Hotărârea 2192/2004 prevede că după primirea sumelor de la bugetul de stat și bugetul județului consiliile locale adaugă la sumele acestea și sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ care se comunică unităților de învățământ, astfel că instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Local al M. C. N.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 48 alin. 2 din L. nr. 128 din 12 iulie 1997 (actualizată) - privind Statutul personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum
este stabilit de lege între limite minime și maxime , se negociază, în limitelelegii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Din aceste prevederi legale reiese cu claritate faptul că drepturile stabilite prin lege pot fi negociate prin contractele colective doar între limitele minime și cele maxime prevăzute de lege.
S-a mai reținut că L. nr. 128 din 12 iulie 1997 nu stipulează nici un drept cu privire la plata primei de concediu.
Corespund adevărului susținerile reclamantului potrivit cărora prin art. 12 din L. nr. 130 din 16 octombrie 1996 actualizată - privind contractul colectiv de muncă, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Potrivit prevederilor art. 37 lit. g din C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 prevede în mod expres că salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, ce se acordă odată cu indemnizația de concediu. D., aceste drepturi salariale artrebui să fie achitate în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Mai mult chiar, C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-
2008 prevede în mod expres la art. 33, alin. 2 că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. De asemenea la alin. 2 din art. 33 se prevede că părțile contractante vor putea negocia în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi.
Din aceste aspecte legale instanța a reținut că, pentru acordarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă, părțile contractante trebuiau să străbată mai multe etape și anume: identificarea surselor de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi și achitarea acestora în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Din actele depuse nu reiese că organizația sindicală reclamantă a stăruit în parcurgerea acestor etape și nici faptul că au existat venituri proprii realizate de unitatea de învățământ.
Având în vedere art. 48 alin. 2 din L. nr. 128 din 12 iulie 1997
(actualizată) - privind Statutul personalului didactic și art. 37 lit. g din C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008, instanța a respins cu majoritate de voturi acțiunea formulată și precizată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. AL Î. P.
C.EAN solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare și a personalului didactic auxiliar se face în principal conform prevederilor Legii nr. 1., care prevede în art. 50 alin. 12 că "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
De asemenea, potrivit art. 146 din aceeași lege "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă.
Conform art. 145 din L. nr. 53/2003, Codul M., »(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Prima de vacanță este prevăzută în contractele colective de muncă unice la nivel național, în contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și în C. C. de M. U. J. la N. R. I. C.
De asemenea, în C. C. de M. U. la N. de R. Î. 2007- 2008, înregistrat la
M. M., F. și E. de Ș. cu nr. 596/(...), se prevede în art. 29 alin. 4 că indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă", iar în art. 37 lit, g se prevede faptul că se acordă o primă de vacanță din venituri proprii. în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Aceste prevederi se regăsesc și în C. C. de M. U. la N. de R. Î. pe anii
2005-2006, precum și în C. C. de M. U. la N. R. învățământ 2003 - 2004, înregistrat la M. M., S. S. si F. cu nr. 5.-1/(...).
Mai mult, C. C. de M. U. J. la N. R. I. C. anul 2008-2009. prelungit până la (...), prevede în art. 36 lit. g faptul că "o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr. 146/2007".
Menționează că, C. C. de M. U. J. la N. R. I. C. pe anul 2008-2009 a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a județului C. cu nr. 35 din (...).
Având în vedere prevederile art. 50 alin. 12 din L. 1. coroborate cu art. 59 din C. C. de M. U. la N. N., cu prevederile art. 37 lit. g din C. C. de M. U.
La N. de R. învățământ și cu prevederile art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la N. R. I. C. anul 2008-2009, prelungit până la (...), apreciază că personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ beneficiază și de o primă de vacanță, care trebuie acordată odată cu indemnizația de concediu și care să fie egala cu un salariu de bază în cuantum de un salariu de bază al angajatului.
În consecință, prin aplicabilitatea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, apreciază că art. 50 alin. 12 din L. nr. 1. impune o regulă: cadrele didactice beneficiază de drepturile prevăzute în lege (respectiv L. nr. 1.) și de drepturile prevăzute în Contractele colective de muncă.
Analizând recursul formulat de către S. L. din Î. P. C., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține căacesta este fondat pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.48 alin 2 din L. nr.1., salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din L. nr. 1., în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, art.157 alin.2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Se reține astfel că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat considerentele sentinței pronunțate pe dispozițiile art.157 alin.2 din Codul muncii, fără a lua în considerare că L. nr. 1., reglementând sistemul desalarizare a personalului didactic, a prevăzut posibilitatea stabilirii unor premii și altor drepturi bănești prin contracte colective de muncă.
Ignorând practic dispozițiile art. 50 alin. 12 și art. 146 din L. nr. 1., prima instanță nu a mai analizat defel îndreptățirea personalului didactic la plata primelor de vacanță, pentru perioadele indicate în acțiune, în temeiul prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ.
Potrivit dispozițiilor art.5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
În speță C. Ș. PENTRU E. I. nu a realizat venituri proprii, fapt atestat de adeverința depusă, motiv pentru care Curtea consideră că nu reclamanții sunt îndreptățiți la plata primei de vacanță pentru acest an școlar în temeiul art.37 lit. g din C. C. de M. la nivel de R. Î.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M.
U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), care la art.36 lit.g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 L. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și
2008-2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art.36 lit.g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Se reține ca fiind fondată și cererea de obligare a C. J. C. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-
2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant. N. pe perioada anterioară a unor fonduri necesare plății unor drepturi legale nu poate constitui un motiv de exonerare de răspundere, astfel cum susține intimatul pârât.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de S. L. DIN Î. P. C.,în numele membrilor de sindicat reprezentați din acțiune și precizări, să semodifice în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite acțiunea formulată, C. Ș. PENTRU E. I. fiind obligată să plătească membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, precizați de către sindicatul reclamant, primele de vacanță în cuantum de un salariu de bază, corespunzător perioadei în care aceștia au fost angajații unității de învățământ pârâte, pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-2009.
C. J. C. va fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009, pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C.EAN, în numele membrilor de sindicat reprezentați prin acțiune și precizări, împotriva sentinței civile nr. 1789 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că :
Admite acțiunea reclamantului S. L. AL Î. P. C.EAN în numele membrilor de sindicat reprezentați prin acțiune și precizări în contradictoriu cu pârâții C. Ș. PENTRU E. I. și C. J. C.-N.
Obligă pârâta de rândul I să plătească membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, precizați de către sindicatul reclamant, primele de vacanță în cuantum de un salariu de bază, corespunzător perioadei în care aceștia au fost angajații unității de învățământ pârâte, pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-2009.
Obligă C. J. C. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari (...)-2009 pentru salariați reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Obligă unitatea de învățământ pârâtă să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
D.zia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
Cu opinie separată în sensul acordării primei de vacanță pentru anii 2008 și
2009 cu respingereaacțiunii față de C. J.
C.
N. N.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE G REFIER A preciez oportună soluția admiterii acțiunii doar pentru anii 2008 și
2009 și numai în contradictoriu cu unitatea angajatoare.
1. În acest sens, rețin în primul rând că acordarea primei de vacanță este admisibilă în baza unor dispoziții din contractele colective de muncă, astfel:
C. colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 5./(...), depus în extras lafila 34 dosar fond, în cuprinsul art. 37 lit. g), stipulează că personalul dinînvățământ beneficiază de „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...) (depus în extras la fila 30 dosar fond) stipulează în cuprinsul art. 36 lit. g) că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr. 146/2007";.
Mai sunt invocate de către reclamanți dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 5521/2004, inaplicabil datorită faptului că efectele sale se extind asupra unei perioade care nu este cuprinsă în cererea de chemare în judecată, anume, pe perioada 0(...)-(...), precum și cele ale contractelor colective de muncă unice la nivel național, încheiate pentru anii (...)-2006 și 2007-2010, acestea fiind de asemenea ineficiente în sensul admiterii acțiunii pentru că toate cuprind doar statuarea cu caracter generic și neobligatoriu că „prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă economico- financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță";.
Alte contracte colective de muncă nu au mai fost depuse și nici invocate, care să acopere prin dispozițiile lor întreaga perioadă pentru care este solicitată prima de vacanță.
2. În al doilea rând, se constată faptul că acordarea primei de vacanță este legată de momentul acordării indemnizației de concediu, sub aspectul datei scadenței, or prin clarificările aduse de reprezentanta reclamanților, se arată că în sistemul de învățământ, acordarea indemnizației de concediu se face de regulă vara.
Concluzia este că cel puțin la momentul stabilit prin contractul colectiv de muncă pentru plata primei de vacanță, anume, la data când este datorată indemnizația de concediu, deci vara, ar fi trebuit să existe un contract colectiv de muncă în vigoare care să prevadă obligativitatea acordării acestei prime.
Or, în speță, așa cum am arătat, pentru anul 2007 (când s-ar fi putut pune problema achitării unei prime de vacanță pentru anul școlar 2006-
2007) nu a existat un contract colectiv de muncă în vigoare care să reglementeze acest drept decât începând din data de (...), deci nicidecum în vara acestui an, când se plătesc indemnizațiile de concediu.
Prin urmare, se impune respingerea acțiunii pentru anul 2007, și admiterea acesteia numai pentru anii 2008 și 2009.
Faptul că o anumită perioadă din anul școlar a fost acoperită de prevederile unui contract colectiv de muncă nu este suficient pentru acordarea primei de vacanță, dacă cel puțin momentul scadenței acesteia nu s-a situat sub imperiul dispozițiilor contractului. Ar însemna să se deaefecte retroactive contractului colectiv de muncă nr. 5. înregistrat la data de (...), dacă s-a aprecia că în aplicarea acestuia s-ar datora prima de vacanță scadentă în vara anului 2007, deci pentru anul școlar 2006-2007. Sunt incidente sub acest aspect dispozițiile art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996.
Cât despre contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 5521/2004, potrivit prevederilor art. 9 din cuprinsul său, acesta a fost încheiat pentru o perioadă de 1 an, cu posibilitatea de prelungire automată pe o perioadă de 1 an, fiind evident astfel că nu a putut reglementa situația primei de concediu aferentă anului școlar 2006-2007, scadentă în vara anului 2007.
3. Raportat la pârâții în contradictoriu cu care se impune admiterea acțiunii, se observă faptul că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură nr. 5./(...), se condiționează acordarea primei de vacanță de existența unor venituri proprii, evident, ale angajatorului. Ca urmare, nu se poate admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul C. județean, având în vedere că se specifică în clar sursa acordării primei din alte fonduri decât cele asigurate de la bugetul local sau de stat.
Pentru perioada reglementată de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...), se constată că nu s-a mai reluat stipulația de condiționare a acordării primei din venituri proprii ale angajatorului, însă în condițiile în care C. județean nu a fost parte în acest contract, în opinia mea nu îi sunt opozabile aceste prevederi, astfel încât nu poate fi ținut a suporta nici din bugetul propriu, nici din sumele avansate din bugetul de stat, efortul financiar necesar pentru plata primelor de vacanță.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului, în care se arată că „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
(2) F. unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementara.
(3) F. de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. F. de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(4) F. complementară asigura cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. F. complementara se asigura din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
(5) F. de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal; (…)
(6) F. complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) consolidări, investiții si reparații capitale; (…)
(7) Baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard pe elev/preșcolar. C. standard pe elev/preșcolar se determina, pentru fiecare nivel de învățământ, filiera, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul de posturi/catedre legal constituite, de limba de predare, de alți indicatori specifici activității de învățământ, de calitatea procesului de educație și formare profesionala, de managementul instituțional, de specificul instruirii si de mediul urban/rural. (…)
(11) F. complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesitățile unității de învățământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, și se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, orașului, municipiului, sectoarelor municipiului B., al municipiului B. si, respectiv, al județului. N.ul acesteia se stabilește pe baza unor programe de finanțare fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de amploarea nevoilor
și a posibilităților de finanțare a ordonatorului principal de credite.
(12) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii. Acestea nu diminuează finanțarea de bază și finanțarea complementară. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot organiza activități finanțate integral din venituri proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului de administrație
(19) F. cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigura din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., și din bugetul de stat";.
Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din bugetul consiliului județean.
Totuși, în condițiile în care prima de vacanță este acordată în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură care stipulează în mod restrictiv că acordarea se va face din veniturile proprii, deci din veniturile unității școlare (în sensul dat de art. 167 alin. 12 din L. nr. 84/1995 citat mai sus), și în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de județ în care nu se mai cuprinde această restricționare, dar care nu a fost negociat cu ministerul, pentru a se putea afirma că ar fi existat voința acestuia pentru angajarea de resurse din bugetul de stat, și nici cu consiliul județean, pentru a se proba astfel voința de angajare a bugetului acestuia sub acest aspect, apreciez că nu poate fi obligat C. județean la asigurarea fondurilor necesare pentru plata primei de vacanță.
C. este legea părților pentru părțile contractante, astfel încât nu poate impune obligații terților, or Inspectoratul Ș., care a negociat acest contract cu S. Î., nu are, conform art. 142 din L. nr. 84/1995 a învățământului, abilitatea și atribuția de a angaja din punct de vedere financiar unitatea administrativ teritorială sau bugetul de stat prin asumarea în contul acestora a unor sarcini financiare suplimentare față de cele stabilite de lege în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Singura interpretare legală a art. 36 lit. g din C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...) o apreciez a fi în sensul datorării primei de vacanță tot în limita existenței unor venituri proprii ale unității de învățământ, având în vedere sursele de finanțare ale învățământului indicate în cele ce preced de art. 167 din L. nr.
84/1995 a învățământului.
Așa fiind, apreciez nefondat recursul reclamantului raportat la dispoziția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul C. județean.
În drept, rețin incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., cu consecința admiterii recursului reclamantului și a modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii în limitele arătate în cele ce preced.
Red., dact. I.T., (...)
JUDECĂTOR,
I. T.
| ← Decizia civilă nr. 2864/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1242/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
