Decizia civilă nr. 2412/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2412/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. S. Z. pentru membrul de sindicat H. A. împotriva sentinței civile nr. 387 din 25 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta SC M. R. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent av. I. D. și reprezentanta pârâtei intimate av. V. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, note scrise și practică judiciară.
Reprezentanta reclamantului recurent învederează instanței că în dosar nr. (...) a depus un set de înscrisuri de care înțelege să se folosească și acest dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că are cunoștință despre aceste înscrisuri.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că a depus și un raport de expertiză, însă nu pentru a se folosi de el în cauză, ci doar pentru a face dovada existenței unei practici neunitare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs, arătând în esență că întreaga procedură inițiată de angajator în baza prevederilor H. 2. a fost incompletă, rezultatul fiind încălcarea dreptului angajatului de a i se recunoaște condițiile deosebite de muncă în care își desfășoară activitatea. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond pentru toate motivele invocate prin notele scrise depuse astăzi, pe care le susține și oral.
Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 387/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarnr. (...), s-a admis excepția inadmisibilității invocata de pârâtă.
S-a respins ca inadmisibila acțiunea formulata de reclamantul S. S. S.
Z., în numele membrului de sindicat H. A., împotriva pârâtei SC M. R. SA, având ca obiect constatarea faptului ca începând cu data de (...) si până la încetarea raporturilor de munca, reclamantul a desfășurat activitate la locul de munca ce se încadrează în condiții deosebite, obligarea pârâtei la recunoașterea acestei încadrări prin emiterea unei adrese in acest sens, si la efectuarea viramentelor aferente către bugetul asigurărilor sociale.
S-a respins cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Înainte de a declanșa un proces civil, o persoană trebuie să stabilească dacă este titularul unui drept subiectiv încălcat ori urmărește ocrotirea unui interes legal, are interes să acționeze în justiție, are calitate procesuală și are capacitatea de a sta în judecată. A.ea reprezintă condițiile generale de exercițiu ale acțiunii civile, iar lipsa lor constituie temei pentru invocarea unei excepții de fond.
În situațiile în care legea prevede expres îndeplinirea unei proceduri prealabile sesizării instanței, reclamantul are obligația îndeplinirii acesteia, obligație care se constituie într-o veritabilă condiție specială, suplimentară de exercițiu a acțiunii. Lipsa dovezii îndeplinirii acesteia se poate invoca, ca și în cazul condițiilor generale de exercițiu, pe cale de excepției iar soluția care se impune este aceea a inadmisibilității acțiunii. Sub aspectul efectului pe care îl produce, această excepție este peremtorie și dirimantă și se poate uni cu fondul doar în condițiile prevăzute de art. 137 alin. 2 C.proc.civ., care sunt de strictă interpretare și aplicare, respectiv atunci când pentru soluționarea ei se impune administrarea unor probe comune cu fondul.
În speță, instanța a apreciat că excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii speciale are prioritate față de fondul cauzei, conform art. 137 alin.1 C.proc.civ., și că aceasta se poate soluționa fără a fi necesară administrarea unor probe comune cu fondul, în concret, expertiza tehnică în protecția muncii.
Soluția propusă de reclamant de respingere a acțiunii ca inadmisibilăpe fond nu poate fi primită, date fiind diferențierile care există între noțiuni precum excepția de fond și apărarea de fond.
Apărarea pe fond exprimă mijloacele prin care pârâtul pune în discuție fondul cererii de chemare în judecată, urmărind respingerea acesteia ca nefondată sau ca neîntemeiată, după examinarea fondului pretenției, iar excepția procesuală de fond a inadmisibilității pentru neîndeplinirea unei proceduri, chiar dacă are natura juridică a unui mijloc de apărare, se referă la condiții de exercițiu a acțiunii.
Nici chiar o unire cu fondul a excepției nu ar fi justificat o astfel de soluție, în condițiile în care, după administrarea probelor comune se revine la regula soluționării cu prioritate a excepțiilor, instanța pronunțându-se mai întâi asupra excepției și numai dacă excepția este respinsă, se trece la cercetarea fondului.
Cu privire la procedura specială de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, instanța a reținut următoarele:
În baza L. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr.
68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, M.
M. și Ocrotirilor S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M. au emis Ordinul nr. 50/1990, prin care se precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării.
Conform acestui ordin, in grupa I de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar in grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 1 din H. nr. 559/1990, personalul care este în activitate de la locurile de munca cu condiții deosebite din unitățile M. Industriei Chimice și Petrochimice, conform listei-anexe la prezenta hotărâre, beneficiază de încadrare în grupa I de munca în vederea pensionării, pe întreaga perioada lucrata, potrivit prevederilor art. 2 din Decretul-lege nr.
68/1990.
A.e reglementări legale și-au găsit aplicabilitate practică în cazul reclamantului, prin inserarea la punctul 47 din carnetul său de muncă amențiunii conform căreia, în perioada (...) - (...), prin inserarea la punctul 56 din carnetul său de muncă a mențiunii conform căreia, în perioada (...) - (...) a lucrat 100% în grupa a II de muncă .
Articolul nr. 198 din Legea nr. 19/(...) prevede că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă Ordinul nr. 50/1990, iar art. art. 196 că prezenta lege intra în vigoare în termen de un an de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 3, 140, 141, 143, 168, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, ale art. 180 alin. (2)-(4), ale art. 182 și 186, care intra în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al Român.
A. ultim act normativ suprimă clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale.
Conform art. 20, "în sensul prezentei legi, locurile de munca în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de munca în luna respectiva; b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa 2";.
La data de 22 februarie 2001 a fost adoptată Hotărârea de G. nr.
261/(...) privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite care, conform art. 20, a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite cuprinde o serie de etape, a cărei succesiune a fost recomandată de legiuitor.
P. operațiune vizează nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca, acolo unde acesta este înființat.
După nominalizarea efectuată de această comisie paritară, se recomandă expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecțieimuncii iar apoi efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1).
Următoarele operațiuni, menționate la literele d, e, f și i se referă la solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și F. a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de munca în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; efectuarea evaluării locurilor de munca nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3; stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de munca și factorilor de mediu specifici locului de munca; obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca în conformitate cu prevederile art. 4 și stabilirea locurilor de munca în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Articolul 15 care prevede că locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de munca pana la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilor L. nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de munca în condiții speciale la care face referire reclamantul în cererea de chemare în judecată nu suprimă metodologia de încadrare prevăzută prin norme legale imperative, ci reprezintă reperul de nominalizare a locurilor de muncă în vederea încadrării la condiții deosebite, respectiv condiții speciale.
Conform art.16, angajatorii care au locuri de munca, activități și categorii profesionale încadrate în grupele I și a II-a de munca vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri, în cel mult 90 zile de la data intrării în vigoare a acesteia. A. termen a fost prelungit până la data de
31 decembrie 2001, prin H. nr. 676/(...), apoi până la 30 iunie 2002, prin H. nr. 1. și ulterior, până la data de 31 decembrie 2002, prin H. nr. 613/(...).
În speță, S. S. S., a cărei succesor în drepturi și obligații este pârâta, a nominalizat locurile de muncă în vederea determinări de noxe și obținerii avizului obligatoriu al I.T.M., necesar încadrării acestora la condiții deosebite.
Apoi printr-o adresă înregistrată la ITM în data de (...) a solicitat efectuarea de verificări în vederea încadrării acestor locuri de muncă în condiții deosebite.
Expertizarea s-a făcut în data de (...) în prezența inspectorului de muncă C. M. și a numiților S. I., șef birou, Coste Aurel, lider de sindicat și Z.
Dan, membru CSSM.
Cu această ocazie, ITM S. a întocmit procesul verbal nr. 325/2001 în care se arată că, s-au efectuat verificări pentru acordarea, conform art. 4 alin.(1) și alin.(2) din H. nr. 2., a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru locurile de muncă prevăzute în anexă.
În urma efectuării acestor determinări, s-a concluzionat că
"determinările de noxe s-au desfășurat în condiții normale de muncă, mai puțin la recuperare folie polietilenă unde nu există sistem de ventilație";.
Concluzia, defectuos formulată, este interpretată de instanță ca fiind o constatare a inexistenței unor condiții de muncă care să impună încadrarealocurilor de muncă la condiții deosebite. Această interpretare se întemeiază pe neemiterea de către ITM a avizului prevăzut de art. 4 din H. nr. 2., care se constituie într-o condiție sine-qua-non în cadrul metodologiei de încadrare.
Față de aceste concluzii, sindicatul a avut o atitudine pasivă, de acceptare, până la data de (...), când a formulat o adresă către P. J. S., cu mențiunea ";spre știință";: conducerea S. S. S., M. Românie, I. de M. M. S., I. T. de M. S., F. și C. M..
Adresa a fost înregistrată în aceeași zi la P. J. S., la ITM și la S. J. Z.
Prin aceasta, S. S. și-a exprimat nemulțumirea față de nedepunerea dosarului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite la ITM, solicitând monitorizarea modului în care se aplică prevederile L. nr. 19/2000 și a HG nr. 2..
Cu toate că nu i s-a furnizat niciun răspuns, sindicatul, în reprezentarea membrilor săi și inclusiv a reclamantului, nu a atacat în instanță refuzul nejustificat de a răspunde cererii sale, în termen legal.
De asemenea, față de atitudinea pretins pasivă a pârâtei, nu a înțeles să uzeze de prevederile L. nr. 1. și să declanșeze un conflict de interese.
Procedura prevede ca, în prealabil, sindicatul sau reprezentanții aleși ai salariaților să sesizeze în scris revendicările motivate ale salariaților și propunerile de soluționare.
În cazul neformulării unui răspuns de către angajator sau a unui răspuns nesatisfăcător, conflictul de interese se putea declanșa. Caracterul obligatoriu al concilierii nu exclude dreptul părților de a se adresa instanței în caz de insucces al concilierii, iar prin mediere, care este o etapă facultativă, nu se urmărește evitarea introducerii acțiunii în instanță, ci evitarea escaladării conflictului și declanșării formei lui extreme:greva.
Etapa succesivă, facultativă la rândul său, este arbitrajul, hotărârea arbitrară fiind atacabilă la instanța de judecată, în condițiile art. 364-366
C.proc.civ. A.e pârghii au fost la dispoziția reclamantului, reprezentat în condițiile L. nr. 54/2003, de S. S. S. Z.
Prin urmare, argumentul invocat cu privire la necunoașterea concretă a demersurilor efectuate de pârâtă în vederea încadrării locurilor de muncă nu poate subzista..
În data de (...) a fost adoptată H. nr. 1025 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale. Art. 2 al acestui act normative prevede: ";(1) criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale sunt următoarele: a) încadrarea locurilor de munca în grupa I de munca, anterior datei de 1 aprilie 2001; b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a); c) existența la locurile de munca în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; e) efecte asupra capacității de munca și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de munca în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).";
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale presupune îndeplinirea următoarelor operațiuni a căror ordine cronologică a fost stabilită de legiuitor la art. 3: a) nominalizarea locurilor de munca care se solicita a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii; b) solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții speciale, inițiata de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de munca respectiv sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de munca în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1; c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de munca sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de munca nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2; d) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); e) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
(2) Etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c).";
Procedura presupune, prin urmare, o acțiune comună inițiată de angajat împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii.
Conform art. 3 alin. 3, pasivitatea angajatorului, îndreptățește sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii să sesizeze inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. 1 lit. c.
Pe baza dosarului care cuprinde documentele prevăzute de art. 5 alin.3, C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale formată din reprezentanți ai M. M., S. S. și F. și ai M. S., acordă avizul sau respinge motivate solicitarea de emitere a acestuia.
Potrivit art. 13, angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de
15 zile de la data comunicării, la M. M., S. S. și F. care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitiva.
Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competenta, potrivit legii.
Angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii au putut solicita în baza acestui act normativ, reevaluarea locurilor de munca pana la data de
31 decembrie 2004.
Pârâta nu a efectuat niciun demers cu privire la încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, considerând că daca în urma verificărilor efectuate de ITM nu s-au constatat condițiilor de muncă care să atragă încadrarea la condiții deosebite, cu atât mai puțin s-ar fi identificat condiții care să atragă necesitatea încadrării la condiții speciale.
S. salariaților însă, nu a înțeles să acționeze în temeiul art. 3 alin. 3 din H. nr. 1., respectiv să solicite inspectoratului teritorial de muncă verificarea locurilor de muncă pentru întocmirea procesului verbal care se constituie într-un document obligatoriu la dosarul care se înaintează C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
Această pasivitate a creat imposibilitatea de a solicita instanței verificarea activității acestei comisii, în cazul emiterii unui refuz motivat.
C. paritară constituită din 5 membrii de sindicat și 5 membrii din partea patronatului, au negociat și semnat anual contractul colectiv de muncă care cuprinde și reglementări referitoare la condițiile de muncă.
Solicitarea de încadrare a locurilor de muncă direct de către instanță nu este admisibilă, întrucât o soluție pe fond ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești.
Accesul la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție și de art. 6 din
Concepția Europeană a Drepturilor O. nu înseamnă puterea de a examina orice chestiune de fapt și de drept, aceasta având limite inerente rolului și statutului puterii judecătorești într-un stat de drept supus principiului separației puterilor în stat. Instanța nu refuză soluționarea prezentei cauze pentru motivele prevăzute de art. 3 C., așa cum susține reclamantul, ci reține că valorificarea efectivă a dreptului de acces la justiție se putea realiza pe altă căi, ignorate de reclamant.
Pentru toate aceste argumente de fapt și de drept, văzând neîndeplinită procedura specială prevăzută de lege, instanța a admis excepția inadmisibilității invocata de pârâta și a respins acțiunea potrivit dispozitivului.
Întrucât pârâta nu a căzut în pretențiuni, văzând dispozițiile art. 274
C.pr.civ., instanța a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs S. S. S. Z. pentru membrul de sindicat H. A. solicitând casarea în totalitate a sentinței atacate cuconsecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a textelor de lege, atât în ceea ce privește aspectele procedurale, cât și în ceea ce privește normele de dreptul muncii incidente în speță. Cu toate că prima instanță a reținut excepția inadmisibilității acțiunii, totuși face aprecieri trunchiate asupra înscrisurilor, analizând implicit fondul cauzei fără a preciza clar procedura prealabilă obligatorie la care face referire.
Cu privire la calificarea și caracterul "inadmisibilității acțiunii" arată că deși pârâta a intitulat susținerile ca fiind o "apărare de fond", instanța a denaturat înțelesul vădit dat de parte și a soluționat "excepția inadmisibilității".
Susține că este eronată reținerea excepției inadmisibilității, deoarece, în realitate, pârâta nu a înțeles să invoce o astfel de excepție prin întâmpinarea formulată și nici la ultimul termen de judecată și nici prin notele de ședință depuse pentru pronunțare.
Apărarea constantă a pârâtei intimate, este că la nivelul anului 2001, la locul de muncă al reclamantului nu erau condiții deosebite de muncă, nefiind astfel întrunite condițiile pentru emiterea avizului.
Problema inadmisibilității, ridicata de pârâta este în mod cert o apărare de fond și era firesc și judicios corect ca instanța să intre în cercetarea fondului cauzei, să administreze probele pertinente și utile și să pronunțe o soluție asupra fondului. Instanța avea obligația legala de a verifica, prin probele ce se impun, afirmația pârâtei privind inexistența sau existența condițiilor speciale la locul de muncă al reclamantului pe perioada solicitată.
Instanța a calificat în mod eronat procedura prevăzuta de H. nr. 2. și
H. nr. 1. ca fiind o "procedura prealabila", fără parcurgerea căreiareclamantul nu se poate adresa instanței. Nu exista nicio prevedere expresă privind îndeplinirea unei proceduri prealabile sesizării instanței ca o veritabilă condiție specială, a cărei neîndeplinire să poată să producă efectul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Apreciază că singura interpretare corecta a problemei îndeplinirii pașilor "recomandați" de H. nr. 2. si H. nr. 1. ridicata de pârâta prin întâmpinare și prin notele de ședința este ca aceasta reprezintă o apărare de fond.
Atâta timp cât pârâta analizează și evocă fondul dedus judecății prin toate actele depuse, nu se poate admite că aceasta a dorit valorificarea în acest cadru procesual a unei excepții peremtorii și dirimante cum instanța a susținut.
De altfel, în măsura în care instanța a apreciat totuși că se impune o analiză a fondului cauzei, ar fi trebuit să o facă în mod complet, prin unirea excepției cu fondul și administrarea întregului probatoriu pertinent și util soluționării cauzei.
S-a invocat eronata apreciere a instanței cu privire la "depășirea limitelor puterii judecătorești și încălcarea principiului separării puterilor în stat", din moment ce consideră I. T. de M. o "putere de stat" față de care instanța de judecată ar depăși limitele puterii judecătorești dacă ar analiza fondul în prezenta cauză.
Întrucât I. T. de M. nu face parte din nici una dintre puterile de stat, în mod evident instanța de judecată se poate pronunța asupră oricăreiprobleme asupra căreia ar avea atribuții și această instituție, fără încălcarea principiului și fără depășirea limitelor puterii judecătorești.
Din moment ce instanța de judecată, în virtutea plenitudinii de jurisdicție, are posibilitatea de a se pronunța asupra unor probleme stabilite inițial în sarcina altor entități, în mod evident că pentru identitate de rațiune, instanța de judecată are posibilitatea, în baza aceluiași principiu, să se pronunțe și asupra existenței sau întinderii unor drepturi subiective recunoscute de lege și afirmate în prezentul cadru procesual.
Cu atât mai mult într-un litigiu de dreptul muncii, apreciază că instanța de judecată nu numai că se poate pronunța, ci este obligată să se pronunțe asupra fondului drepturilor reglementate legal care fac obiectul prezentei cauze, respectiv asupra încadrării condițiilor în care reclamantul își desfășoară activitatea într-o anumită clasificare legală.
Prin refuzul instanței de a analiza fondul cauzei, sub pretextul că drepturile reclamanților "se putea realiza pe alte căi, ignorate de reclamant" și sub pretextul "depășirii limitelor puterii judecătorești" apreciază că instanța de fond a încălcat flagrant dispozițiile art. 21 din Constituție și art. 6 al. 1 din CEDO, astfel cum sunt ele conturate de practica C. E. a D. O. și a refuzat să recunoască reclamantului dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată care să se pronunțe cu privire la existența unor drepturi recunoscute prin lege.
Cu privire la procedura specială de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale arată că din motivarea făcută de instanță nu reiese care sunt pașii din cadrul așa-zisei "proceduri prealabile" pe care reclamantul nu i-a respectat. De asemenea, instanța face referire la "alte căi" ignorate de reclamant, fără însă a preciza care sunt acelea.
Arată că instanța a reținut eronat incidența procedurii prealabile obligatorii din H. nr. 1., deoarece nu există nicio prevedere care să susțină decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanța de judecată pentru a verifica îndeplinirea condițiilor reglementate de actul dedus judecății.
S-a mai invocat greșita reținere a instanței privind justificarea lipsei de acțiune a pârâtei în privința procedurii reglementate de HG nr. 1..
În cauza, s-ar fi impus declanșarea procedurii de încadrare a locului de muncă al reclamantului în condiții speciale, prin prisma prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a) și a art. 3 lit. b raportat la anexa 1, pct. 49 anume "dozarea manuala a antioxidanților, acceleratorilor și a agenților de vulcanizare".
Din textele art. 1 și art. 3, rezulta în mod clar că angajatorul ar fi trebuit să realizeze expertize tehnice ale locurilor de muncă pentru identificarea factorilor de risc și expertiza medicală care să evalueze efectele factorilor de risc asupra capacitații de muncă și stării de sănătate a angajaților, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale.
Instanța motivează încălcarea de către pârâta intimată a prevederilor
H. nr. 1., prin invocarea unui alt text de lege, anume H. nr. 2..
În ceea ce privește actele întocmite de pârâtă în temeiul HG nr. 2., s-a arătat că I. T. de M. S. a întocmit procesul verbal nr. 325/2001, iar concluzia acestuia interpretată de instanță ca fiind o constatare a inexistenței unor condiții de muncă care să impună încadrarea locurilor de muncă la condiții deosebite, este vădit greșită și subiectivă.
"Expertizarea" la care face referire instanța nu a fost depusa de pârâta la dosarul cauzei. Aceasta "expertizare", mai exact determinare de noxe profesionale, nu se realizează de către I. T. de M., ci de către instituții abilitate care au în structura lor laboratoare abilitate pentru efectuarea acestor determinări.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei șase buletine de determinare a nivelului de noxe întocmite la data de 26 iunie 2001 și 7 iulie 2001 din care rezultă tocmai depășirea nivelului de noxe profesionale admis la locurile de muncă expertizate, care însă nu au intrat în raza de analiză a instanței.
Este falsă susținerea conform căreia procesul verbal întocmit de I. T. de M. reprezintă un buletin de determinare a noxelor profesionale de la locul de muncă al reclamantului. A. proces verbal nu face decât să constate că determinările de noxe, care sunt efectuate de laboratoare abilitate, s-au desfășurat în condiții normale de muncă, anume că procesele tehnologice specifice locului de muncă erau în desfășurare normala.
Procesul verbal întocmit de I. T. de M. nu are nicio relevanta în ceea ce privește verificarea criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, vizând doar constatarea corectitudinii și regularității măsurilor. A. proces verbal nu poate produce, prin înscrierile făcute în conținutul său, efectul neemiterii de către a avizului de încadrare. R. în mod clar, din prevederile art. 4 din H. nr. 2. care sunt documentele în baza cărora se acorda avizul de încadrare.
Față de aceasta îndeplinire defectuoasă și de rea credință a procedurii de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, sindicatul a formulat la data de (...) o sesizare/adresa către P. J. S. (nr. 118/2002), conducerea unității S., LT.M. S. (nr. 357/(...)), I. de M. M. S., S. J. S. (1549/(...)) și C. Meridian.
În această sesizare, sindicatul menționează că "patronatul a acționat cu intenția vădită de a ocoli prevederile legale, care ar duce la îndeplinirea condițiilor necesare încadrării în condiții deosebite de muncă" încălcându-se prevederile art. 3 și art. 16 din H. nr. 2.. Se menționează totodată că "neefectuarea la S. S. S. de ani de zile a controlului medical periodic face ca astăzi să nu se dispună de datele privind starea reala de sănătate a salariaților";.
Totuși nici aceasta sesizare nu a fost interpretata de instanța de judecata în sensul dovedirii culpei angajatorului în încălcarea dreptuluireclamantului de încadrare corecta a locului de muncă în condiții deosebite
și mai ales în dovedirea exercițiului de poziție dominanta a angajatorului față de angajații săi.
Instanța a reținut însă că, față de lipsa de reacție a tuturor instituțiilor sesizate, sindicatul ar fi trebuit să facă plângere și că ar fi avut obligația de a declanșa față de angajator procedura conflictului de interese în baza L. nr.
1., însă acest conflict se declanșează doar cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă, or încadrarea locului de muncă în condiții deosebite nu se face prin contractele colective de muncă, ci prin prisma prevederilor H. nr.
2..
S-a arătat că este un drept al sindicatului și nu o obligație de a declanșa greva, medierea, arbitrajul, iar instanța nu putea să constate decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanța, motivat de faptul că sindicatul nu a declanșat greva, medierea arbitrajul.
Consideră că întreaga procedură inițiată de angajator în baza prevederilor H. nr. 2. a fost incompletă, rezultatul fiind încălcarea dreptului angajatului de a i se recunoaște condițiile deosebite de muncă în care își desfășoară activitatea.
Intimata pârâtă SC M. R. SA, prin note scrise depuse la dosar, asolicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că la fondul cauzei a pus în discuție problema inadmisibilității, atâta timp cât lipsește avizul comisieispecializate, iar încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale nu se poate face pe cale judecătorească.
S-a învederat că nu a fost îngrădit dreptul reclamantului de a se adresa unei instanțe, întrucât recurentul, prin sindicat a avut la dispoziție suficiente pârghii legale pentru a acționa.
Consideră că nu pot fi primite susținerile recurentului, în sensul că pentru a fi în prezența unei proceduri obligatorii prealabile sesizării instanței, textul de lege trebuie să indice acest fapt în mod expres.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:.
Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat să seconstate că începând cu data de (...), a desfășurat activitate la locul de muncă ce se încadrează în condiții speciale, iar pârâta, în calitate de angajator, să fie obligată să recunoască această situație, în sensul să elibereze o adeverință care să ateste perioada lucrată în condiții speciale.
Prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, la pct. II, societatea pârâtă a invocat în mod explicit inadmisibilitatea acțiunii promovate de reclamant, motivat de faptul că lipsește avizul I.ui T. de M., care să certifice încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de lege.
Măsura dispusă de prima instanță, la ultimul termen de judecată, în temeiul prerogativelor conferite de art. 129 alin. 4 C.proc.civ., de a pune în discuția părților inadmisibilitatea demersului juridic inițiat de către reclamant sub forma unei excepții, nu este de natură să denatureze înțelesul apărării pârâtei.
Astfel, excepția este mijlocul procedural prin care puteau fi invocate și analizate aspectele invocate în apărare de către pârâtă cu privire la inadmisibilitatea pretențiilor formulate de către reclamant, astfel încât sunt nefondate criticile ce susțin că pârâta nu a formulat o asemenea excepție.
Prezentarea de către prima instanță a împrejurărilor de fapt și de drept care țin de fondul raporturilor juridice deduse judecății nu califică apărarea formulată de către pârâta ca fiind o apărare de fond și nu o excepție. De asemenea, o analiză judicioasă a acțiunii deduse judecății nu putea fi realizată fără examinarea aspectelor de fapt și de drept invocate de pârâta sub forma excepției, care sunt indisolubil legate de fondul cauzei și asupra cărora ambele părți și-au expus concluziile, beneficiind de aplicarea principiului contradictorialității, ceea ce înlătura soluția propusă de casare a hotărârii.
Curtea observă că, pentru o bună administrare a justiției, este firesc ca instanțele, în virtutea prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., să soluționeze cu prioritate acele excepții pentru a căror soluționare nu este necesară administrarea altor probe, regula principală constituind-o soluționarea separată a excepțiilor, întrucât dispozițiile art. 137 alin. 2 C.pr.civ., instituie o derogare, care este de strictă interpretare și aplicare.
Se constată că prevederea legală care conferă posibilitatea soluționării cauzei în temeiul unei excepții, întrucât nu este necesar să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a cauzei, dă expresie tocmai exigențelor constituționale privitoare la dreptul la un proces echitabil și oferă premisa soluționării cu celeritate a procesului, iar o prelungire exagerată și nejustificată a duratei procesului - prin obligația instanței de a uni excepția cu fondul, așa cum s-a susținut prin recurs - ar conduce tocmai la încălcarea dreptului la un proces echitabil, drept reglementat de art. 6 al. 1din Convenția Europeană a Drepturilor O., așa încât, nici critica formulată sub acest aspect, nu este întemeiată.
Prin urmare, prima instanță constatând că probele administrate până la un moment dat au fost suficiente pentru a lămuri aspectele privitoare la modul în care au fost respectate dispozițiile legale ce au instituit procedura specială de încadrare a locurilor de muncă din cadrul societății pârâte în condiții de muncă speciale, în mod corect nu a mai continuat în administrarea altor probe privind fondul cauzei.
Deși în cuprinsul HG nr. 2. și HG nr. 1.nu există nicio prevedere expresă care să stabilească ca fiind inadmisibile acțiunile promovate de către angajați fără îndeplinirea procedurii reglementate de aceste acte normative, Curtea apreciază că o astfel de prevedere nici nu era necesară, deoarece admisibilitatea unei cereri în justiție se apreciază în fiecare cauză în parte în funcție de întrunirea condițiilor referitoare la exercitarea acțiunii.
Instanța de fond a arătat că, în speță, o soluție pe fond ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești și ar conduce la încălcarea separației puterilor în stat. Curtea constată, referitor la acest aspect că, potrivit art. 6 alin. 1 din HG nr. 1., avizul de încadrare în condiții speciale se acordă - în urma analizării dosarului, doar de către M. M., S. S. și F. prin comisia constituită în cadrul acestuia, iar potrivit art. 13 din același act normativ, este instituită o procedură de contestare în cazul refuzului de acordare a avizului.
Așadar, nu este posibilă încadrarea direct de către instanță a unor locuri de muncă în condiții speciale, cu ignorarea procedurii obligatorii și a competențelor instituite în sarcina altor instituții ale statului, prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 3 - 6 din H. nr. 125/2003.
În acest context, nu se poate reține în cauză o încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție sau a prevederilor art. 6 al. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile O., deoarece contrar instanța nu a fost chemată să se pronunțe cu privire la existența unor drepturi deja recunoscute de lege reclamantului, ci acesta a urmărit crearea în favoarea sa a unei noi situații juridice printr-o procedură intră în sfera de competență a altor instituții ale statului.
P. instanță a expus pe larg care sunt etapele obligatorii în cadrul metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, astfel cum au fost enumerate la art. 3 și urm. din HG nr. 1., precum și demersurile care trebuiau făcute de către sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii, în situația în care angajatorul nu a declanșat procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
Curtea reține că, prin dispozițiile HG nr. 1., adoptată în temeiul art. 20 din Legea nr. 19/2000, legiuitorul a stabilit în primul rând criteriile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Chiar dacă, în cazul reclamantului, potrivit susținerilor acestuia, au fost întrunite toate aceste criterii, urma a fi îndeplinită o procedură obligatorie, stabilită prin dispozițiile art. 3 și urm. din HG nr. 1., care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea locurilor de muncă; solicitarea de verificare a activităților, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratelor teritoriale demuncă; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele sau cu reprezentanții angajaților și efectuarea expertizei medicale.
Parcurgerea acestor etape era condiționată de rezultatul verificării de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal și era urmată de depunerea de către angajator a unui dosar la C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul M. M., S. S. și F., care acorda avizul final.
Chiar dacă solicitarea încadrării în condiții speciale putea fi făcută și de către cei mai sus indicați, nu numai de angajator, Curtea apreciază că ceea ce prezintă relevanță în cauza de față nu este culpa - societății sau a celorlalte entități cărora legea le recunoaște anumite atribuții în această procedură - în neefectuarea demersurilor prevăzute de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, ci împrejurarea că locurile de muncă din cadrul societății pârâte nu au fost încadrate ca fiind în condițiispeciale prin parcurgerea tuturor acestor etape.
Așadar, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că o cerere de constatare a desfășurării activității într-un interval de timp determinat la un loc de muncă în condiții speciale, fără ca anterior locul de muncă respectiv să fi fost încadrat în condiții speciale potrivit procedurii obligatorii descrise mai sus, este inadmisibilă, iar soluția astfel pronunțată este la adăpost de orice critici.
Interpretând dispozițiile art. 3 alin. 3 din HG nr. 1., recurentul susține că legiuitorul a folosit exprimarea „pot sesiza";, prevăzând astfel doar posibilitatea nu și obligația sindicatului de a sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, ceea ce este real, însă Curtea reține că această posibilitate conferită sindicatelor nu determină un caracter facultativ procedurii de încadrare în condiții de muncă speciale.
În considerente sentinței, prima instanță a prezentat exhaustiv întreaga evoluție legislativă privitoare la încadrarea locurilor de muncă în grupe de muncă, în condiții deosebite și apoi condiții speciale, context în care a redat și dispozițiile HG nr. 2., privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, însă nu se poate susține așa cum argumentează recurentul, că instanța a motivat încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor din HG nr. 1. prin invocarea unui alt act normativ, și anume, HG nr. 2..
De asemenea, au fost redate în cuprinsul hotărârii demersurile - efectuate sau care puteau fi efectuate începând cu anul 2001 - de către cei cărora li s-au conferit atribuții legale în procedura de încadrare la nivelul societății, mai întâi în condiții deosebite, iar apoi în condiții speciale, începând cu nominalizarea locurilor de muncă de către antecesoarea pârâtei, continuând cu efectuarea expertizării și întocmirea procesului-verbal de către I. T. de M. și finalizând cu sesizarea adresată de către sindicat către autorităților locale, procedură care însă nu a avut ca și consecință încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Or, această analiză efectuată pe larg de către instanță nu este de natură să evidențieze culpa vreuneia dintre entitățile implicate în această procedură, ci de a sublinia faptul că locurile de muncă din cadrul societății pârâte nu au fost încadrate în condiții speciale de muncă, ca urmare nefinalizării etapelor din cadrul metodologiei stabilite de HG nr. 1..
Cum intenția legiuitorului a fost aceea de a crea prin intermediul HG nr. 1. o procedură obligatorie, în cadrul căreia sunt conferite drepturi șiobligații doar anumitor instituții în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, în mod corect s-a constatat că demersul efectuat de către salariat în afara acestui cadru legal este inadmisibil.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. S. S. Z. în numele membrului de sindicat H. A. împotriva sentinței civile nr. 387 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Aflat în concediu de odihnă A. în concediu de odihnă S emnează vicepreședinte instanță Semnează vicepreședinte instanță R ed.GLT/dact.MS 2 ex./(...)/Jud.fond: A.R.P.
GREFIER G . C.
A. în concediu de odihnă S emnează Prim Grefier M. T.
| ← Decizia civilă nr. 2653/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4630/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
