Decizia civilă nr. 2418/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 2418/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 146 din 25 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați G. CU P. P. (...)A M., C. LOCAL B. M. și P. O. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 iunie
2011, prin fax, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtului intimat P. municipiului B. M., prin care solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond și judecarea în lipsă.
Constatând că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. M. reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: G. cu program prelungit nr. 30 B. M., C. Local B. M., I. P. orașului B. M., ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta unitatea școlară, să acorde membrilor de sindicat: M. A., B. M., B. M., G. M., M. V., M. I., B. G., S. F., S. A., T. C., T. V., T. I. R., V. A. și P. D., reprezentați în prezenta cauză, calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009 -
2010, în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de
L. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-
2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor ce vor rezulta din calculul solicitat.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că personalul didactic din învățământ beneficiază de dreptul la concediu de odihnă, în temeiul art. 103 lit. i din L. nr. 128/1997 cu modificările la zi.
Potrivit art. 145 din L. nr. 53/2003 Codul muncii pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă, că indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu și se plătește de către angajator cu cel puțin
5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Dispozițiile art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I.
MM 2008-2009, coroborate cu dispozițiile art. 29 din Contractul Colectiv de
M. U. la N. de R. de Î. 2007 - 2008, prevăd că, pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant, indemnizația de concediu cuvenită acestora a fost diminuată cu 25%, făcându-se o aplicare abuzivă a prevederilor Legii 1., deoarece intrarea în concediu de odihnă a a- cestora a fost anterioară intrării în vigoare a Legii 1., respectiv anterior datei de 3 iulie 2010. Prin diminuarea indemnizației cu 25% s-a încălcat și prin- cipiul neretroactivității legii civile.
Reclamantul consideră că a fost încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât noțiunea de bun îmbracă în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c, art. 145 din Codul muncii, Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. de Î. 2007 - 2008, art. 67 din L. 169/1999, art. 103 din L. 128/1997.
Prin întâmpinarea formulată P. orașului B. M. a invocat lipsa calității procesuale pasive, formulând totodată cerere de chemare în garanție a M. F. P., pentru ca în situația în care vor cădea în pretenții, acesta să aloce fondurile necesare efectuării plății.
C. local B. M., prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are personalitate juridică și buget propriu și nu exercită funcția de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, pârâtul C. local al M. B. M. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât pârâta C. local al M. B. M. nu poate să-ți asume obligații pecuniare neavând personalitate juridică și patrimoniu propriu.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin D. F. P. M., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 146/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasiveinvocate de pârâții: C. Local B. M., P. municipiului B. M. și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. F. P. M..
S-a admis acțiunea civilă formulată de S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții: G. cu program prelungit nr. 30 B. M., C. Local B. M., I. P. orașului B. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 30 B. M. să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-
2010, pentru membri de sindicat reprezentați de reclamant: M. A., B. M., B.
M., G. M., M. V., M. I., B. G., S. F., S. A., T. C., T. V., T. I. R., V. A. și P. D. în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de L. nr.1..
Au fost obligați pârâții, respectiv C. Local B. M., I. P. orașului B. M., să asigure sumele necesare efectuării plății sumelor, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de P. M. B. M. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al M. B. M. și P. M. B. M., T. a reținut că sunt nefondate întrucât, chiar dacă nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitățile de învățământ, C. local al M. B. M. și P. M. B. M. au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice - art. 167 din L. 84/1995, art. 4 din OG 22/2002, în ceea ce privește C. local al M. B. M..
Conform art. 63 alin. 4 lit. a și b din L. 215/2001 P. exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectele bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de P. M. B. M. împotriva M. F. P., instanța apreciat că este întemeiată, întrucât finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat.
În ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice la unitatea școlară pârâtă în cauză. Pentru anul școlar 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la
N. de I. MM 2008 - 2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce repre- zintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...).
D. statele de plată depuse la dosar și din adeverința eliberată de unita- tea școlară, s-a constatat că indemnizațiile de concediu au fost plătite în luna august 2010.
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM
2008 - 2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
D. întâmpinarea pârâtei s-a reținut că această diminuare a fost aplicată în conformitate cu L. 1..
Potrivit acestui act normativ, la art. 1 se prevede că: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.";
L. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a ară- tat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii 1. cuantu- mul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplica- rea diminuării de 25%.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor P ublice, prin D. G. a F. P. M., solicitând modificarea sentinței atacate în sensulrespingerii obligării M. F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a criticat sentința pentru netemeinicie și a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât instituția pârâtă nu are raporturi juridice cu reclamanții.
În sensul celor de mai sus, învederează instanței faptul ca, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M. F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M. F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul
Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
A mai arătat recurentul că măsurile luate conform Legii nr.1. au făcut obiectul controlului de constituționalitate stabilindu-se prin D. nr.
872/(...) a Curții Constituționale că dispozițiile art. 1-8 și cele ale art. 10-17 din L. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituționale.
Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea sa se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsura ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție, iar aceste condiții au fost constatate ca fiind întrunite de către Curtea Constituțională.
Astfel, conform dispozițiilor legii și a controlului de constituționalitate drepturile salariale au fost corect stabilite.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 mai 2011 reclamantul-intimat S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
În motivare, reclamantul a arătat că Ministerul Finanțelor Publice prin
D. G. a F. P. M. nu contestă dreptul cadrelor didactice reprezentate în acest dosar la acordarea indemnizației de concediu, ci doar faptul că nu ar avea nicio atribuție în sensul alocării sumelor necesare efectuării plăților.
Consideră reclamantul că, în raport de atribuțiile M. F. P. prevăzute de art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Tribunalul Maramureș a procedat corect în sensul obligării Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor bănești solicitate.
Prin întâmpinarea înregistrată în data de (...) P. municipiului B. M. a solicitat respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Intimatul a învederat prevederile art.4 din O.G. nr. nr.22/2002 și a menționat că Ministerul Finanțelor Publice nu ar putea fi obligat pe această cale la alocarea fondurilor bugetare necesare, în lipsa parcurgerii procedurii bugetare, însă în condițiile în care participă în proces împreună cu ordonatorul principal de credite, este în măsură să îi sprijine apărările, asigurându-se astfel și opozabilitatea hotărârii ce a fost pronunțată față de acest minister, în vederea elaborării proiectului de rectificare a bugetului ordonatorului principal de credite ori prin includerea cheltuielilor stabilite prin titlul executorii în proiectele de buget pentru perioadele următoare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având învedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția invocată de recurent privind lipsa calității sale procesuale pasive, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul P. M. B. M. s-a solicitat obligarea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea
M. F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr.
500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale.
Atribuțiile direcției generale a finanțelor publice județene sunt reglementate de prevederile art. 40 din H.G. nr. (...), potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";, iar direcția generală a finanțelor publice județene nu este altceva decât reprezentantul M. F. P. în teritoriu.
În raport de aceste considerente Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție, criticile formulate de recurent sub acest aspect fiind nefondate.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală, având în vedere următoarele considerente: Astfel cum a reținut și instanța de fond în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
De asemenea, art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de
I. MM 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010 prevede că indemnizația deconcediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă.
D. adeverința nr. 154/(...) emisă de pârâta G. cu program prelungit nr.
30 B. M. rezultă că reclamanții reprezentați în cauză au intrat în concediu de odihnă la data de (...), astfel că, potrivit dispozițiilor legale menționate, aceștia erau îndreptățiți să încaseze indemnizația de concediu anterior datei de 3 iulie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr.1..
Art.1 alin.(1) din L. nr.1. se aplică, potrivit art. 4 din acest act normativ, de la data intrării în vigoare a acestei legi, adică de la data de 3 iulie 2011. Aceasta înseamnă că diminuarea indemnizațiilor de concediu poate fi aplicată numai acelor situații în care dreptul la primirea acestei indemnizații s-a născut ulterior intrării în vigoare a Legii nr.1., iar nu și situațiilor în care acest drept s-a născut sub imperiul legii anterioare, fiind irelevant momentul executării obligației corelative de către angajatori, prin remiterea efectivă a sumelor de bani (stingerea obligației prin plată).
Faptul că indemnizația de concediu s-a plătit la data la care intrase în vigoare L. nr. 1. nu are nicio relevanță, întrucât situația ivită în favoarea reclamanților este cea raportată la data nașterii dreptului, și nu la data valorificării lui.
O interpretare contrară ar echivala cu încălcarea principiului neretroactivității legii, principiu consacrat atât prin dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, conform căruia, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, cât și prin cele cuprinse la art.1 din Codul civil.
Prin urmare, măsura luată de către pârâți, de a calcula indemnizația de concediu acordată reclamanților prin diminuarea acesteia cu 25% este nelegală, prima instanță procedând în mod corect la obligarea la plata indemnizației de concediu aferentă anului școlar 2009-2010 nediminuată cu procentul prevăzut de L. nr. 1..
Motivele de recurs invocate sub acest aspect de recurentul Ministerul
Finanțelor Publice vizează constituționalitatea prevederilor art. 1 din L. nr.
1., în baza cărora s-a procedat la diminuarea indemnizației de concediu, or, se constată că prima instanță nu a avut în vedere considerentele privind constituționalitatea acestor prevederi legale, ci modul de aplicare a legii în timp.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 146 din (...) a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Aflat în concediu de odihnă A. în concediu de odihnă S emnează vicepreședinte instanță Semnează vicepreședinte instanță G .
G. C.
A. în concediu de odihnă S emnează Prim grefier M.T.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.C.
| ← Decizia civilă nr. 2583/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1031/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
