Decizia civilă nr. 2436/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2436/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.A-R. M.
G.-L. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC I. SA C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1317 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. I., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 iunie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din parte reclamantului intimat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele invocate prin întâmpinarea formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamantul G. I. a chemat în judecată pe pârâta S. I. S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă sporurile de care a beneficiat acesta în perioada (...) - (...), cu includerea sporului din acordul global și a compensațiilor conform
Decretului nr. 46/(...).
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a lucrat la societatea pârâtă în perioadele (...) - (...) și (...) - (...) și că în vederea recalculării pensiei, la data de (...) s-a adresat pârâtei prin adresa nr. 6207 solicitând pârâtei să-i elibereze o adeverință în conformitate cu prevederile legale.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
Prin sentința civilă nr. 1317/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G. I., în contradictoriu cu pârâta S. I. S.
P. a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a lucrat la societatea pârâtă, având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în perioadele (...) - (...) și (...)
- (...).
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h Codul muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Mai mult chiar, prin prevederile art. 4 al OUG nr. 4/2005
(actualizată), determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor H.G. nr. (...) privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual. Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poarta întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Potrivit alin.(4) din OUG nr. 4/(...), instituțiile care eliberează, la solicitarea în scris a cetățenilor, documentele necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor nu vor încasa taxe pentru acest serviciu, documentele respective fiindu-le transmise și prin poștă, în termenul legal, dacă aceștia o solicită.
Cum reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe care să cuprindă veniturile suplimentare brute lunare primite de acesta pe perioada derulării raportului de muncă, adeverință care nu i-a fost eliberată, instanța a admis acțiunea acestuia și a obligat pârâta la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă sporurile de care a beneficiat acesta în perioada (...) - (...), cu includerea sporului din acordul global și a compensațiilor conform Decretului nr. 46/(...).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC. I. S., solicitânddesființarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că după primirea cererii formulate de către reclamant către societate, aceasta a trimis un răspuns reclamantului prin care i-a comunicat că, în conformitate cu regulamentul de organizare și funcționare a societății, Administratorul unic al societății a instituit un tarif pentru eliberarea acestor adeverințe și l-a invitat pe reclamant la sediul societății pentru a i se încheia un contract de prestări de servicii în vederea stabilirii tarifului care urmează să-l achite, iar după achitarea tarifului să i elibereze adeverința solicitată.
Consideră recurenta că soluția instanței de admitere a acțiunii reclamantului este nelegală și încalcă anumite principii de drept și prevederi legale imperative.
Astfel, admiterea cererii reclamantului a fost motivată de instanță pe prevederile art. 4 alin 4 din O.U.G. nr. 4/2005. Așa cum rezultă din textul de lege citat chiar de instanță, aceste prevederi legale se referă la instituțiilepublice și nu la societățile comerciale private. În conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 571/2003, scopul unei societăți comerciale este de a produce venituri și nu de a realiza pierderi. Prin admiterea cererii de chemare în judecată instanța a neglijat aceste aspecte și prevederi legale imperative.
În primul rând, textul de lege citat mai sus se referă clar la instituții publice și nu la societăți comerciale.
În al doilea rând, toate prevederile legale care se referă la pensii și la formarea dosarelor de pensii și recalcularea pensiilor fac referire la faptul că persoanele interesate pot face solicitări către angajatori pentru a i se elibera adeverințe referitoare la vechimea în muncă și condițiile de muncă. O astfel de adeverință nu necesită un volum foarte mare de muncă, iar legiuitorul a apreciat corect această stare și a stabilit că adeverințele referitoare la vechimea în muncă a salariaților se vor elibera gratuit. Practic sunt două situații distincte, eliberarea adeverințelor pentru vechimea în muncă, și eliberarea adeverințelor pentru veniturile realizate. Prin eliberarea adeverințelor pentru formarea sau completarea dosarului de pensie cu vechimea în muncă realizată de persoana interesată, legiuitorul a avut în vedere că anumite persoane cumulau mai multe activități la diferite unități, iar acest fapt nu a fost luat în considerare la stabilirea pensiei, ori persoanele trebuie să primească pensie în raport cu contribuția fiecăruia. Eliberarea unor adeverințe pe care le solicită reclamantul necesită un volum de muncă foarte mare, în sensul de a verifica fiecare stat de plată lunar pe perioada cât solicitantul a desfășurat activitatea în cadrul societății și apoi eliberarea de adeverințe. P. funcționarul de la compartimentul de resurse umane această activitate este o muncă suplimentară, iar munca suplimentară trebuie compensată suplimentar. În atare situație, societatea este pusă să aleagă ori să achite prestarea orelor suplimentare pentru persoana care se ocupă de gestionarea resurselor umane ale societății ori să angajeze o altă persoană, ori nici una din aceste variante nu este în favoarea societății.
În al treilea rând, orice activitate prestată de societate trebuie să aducă profit. Este clar că, dacă solicitantul realizează un venit în plus din actul eliberat de societate, iar societatea trebuie să achite salariul unei persoane, doar pentru că aceasta să se ocupe de eliberarea unor asemenea acte, salariul acestei persoane trebuie să fie realizat din activitatea pe care o desfășoară. Consideră că prin hotărârea pronunțată instanța obligă societatea să încalce prevederile Legii nr. 53/2003 referitoare la munca prestată de salariați, în sensul că responsabilul de resurse umane a societății este obligat să lucreze suplimentar fără să fie remunerat suplimentar, sau societatea este obligată să angajeze o persoană pentru o activitate care nu este necesară societății.
Manționează recurenta că nu a refuzat și nu refuză să elibereze asemenea adeverințe către foștii salariați, doar că având în vedere fenomenul foarte dezvoltat al recalculării pensiilor și numărul mare de persoane care au lucrat în cadrul societății și care au calitatea de pensionar în momentul de față, societatea nu-și permite să achite salariul unei persoane pentru a desfășura o activitate care nu aduce niciun venit societății.
Datorită faptului că nu a refuzat eliberarea adeverinței, ci a solicitat achitarea unui tarif pentru eliberarea acestei adeverințe, consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este total nefondată.
Recurenta critică hotărârea și sub aspectul dispoziției de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, arătând că chiarinstanța prin hotărârea pronunțată constată că societatea nu a refuzat eliberarea adeverinței, iar același fapt îl susține și reclamantul. În această situație consideră că nu a căzut în pretenții întrucât nu a refuzat să îndeplinească acea obligație instituită de lege, ci pentru îndeplinirea acestei obligații, a solicitat să i se achite un tarif.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct.
9 C.proc.civ.
În data de (...), reclamantul intimat G. I. a depus la dosarul cauzeiîntâmpinare (filele 9-11), solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în întregime a hotărârii atacate, arătând că hotărâreainstanței are la bază și art. 40.alin 2 lit. h Codul muncii, Legea 19/2000, nu numai art.4 din OUG nr.4/2005. De asemenea la art. 4 alin 4 din OUG nr.4/2005 se face referire la instituțiile care eliberează adeverințe în sensul de unități angajatoare, după cum rezultă de altfel indubitabil din tot cuprinsul legii și nu la instituții publice așa cum se afirmă în recurs.
Mai arată intimatul că primul răspuns la cererile sale l-a primit abia după mai bine de 3 luni de zile, fiindu-i comunicată o adresă prin care era anunțat că adeverința se eliberează numai în baza unui contract de prestări servicii prin care a stabilit o sumă de 5 lei pentru fiecare lună în care se regăsește cu sume primite, încălcând astfel prevederile art.34 alin. 5 din Codul Muncii și art. 160 alin. 7 coroborat cu art. 148 litera "m" din Legea
19/2000.
Susține intimatul că eliberarea adeverințelor nu contravine în nici un fel Legii 31/1990 și Legii 571/2003 așa cum susține pârâta.
Necesitatea unui volum mare de muncă (reclamat de pârâtă) poate fi cauzat numai de nerespectarea prevederilor legale privind modul de ținere a arhivei, culpa fiind a pârâtei.
A mai menționat intimatul că prin tariful pe care pârâta l-a instituit unilateral și abuziv pentru eliberarea unei adeverințe aceasta ar urma să încaseze de la fiecare fost angajat o sumă de circa 1000 de lei care înmulțită cu nr. acestora (câteva sute) ar conduce la un venit necuvenit de aproape o jumătate de milion de lei. Ca urmare se poate afirma că în spatele refuzului și a tergiversări lor repetate stă acest interes ilegal.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legaleincidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În cauza dedusă judecății reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să elibereze o adeverință care să ateste sporurile pe care acesta le-a obținut în perioada (...)-(...), în calitate de fost angajat al pârâtei, și care nu au fost menționate în adeverința nr. 139/(...), respectiv veniturile suplimentare obținute din acord global și compensații, conform Decret nr. 46/1982.
În mod corect a reținut instanța de fond incidența în cauză a prevederilor art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii și art. 4 din O.U.G. nr.
4/2005 (actualizată).
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea constată că în mod corect a stabilit prima instanță că angajatorul are obligația de a elibera gratuit foștilor salariați adeverințe care să ateste sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție de care au beneficiat foștii angajați, în vederea recalculării drepturilor de pensie.
Astfel, art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii statuează că angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Or, interpretarea acestui text de lege trebuie făcută în sensul că incumbă angajatorului inclusiv obligația de a elibera dateleprivitoare la consecințele calității de salariat a solicitantului, inclusiv salariile, sporurile etc. de care a beneficiat acesta în virtutea calității sale de salariat.
Obligația ce revine pârâtei în temeiul prevederilor art. 40 alin. 2 lit. h din C.Muncii, nu poate fi limitată doar la angajatorii instituții publice, noțiunea de „. la care face trimitere textul art. 4 din OUG nr. 4/2005 fiind una generică, în sens de angajator, iar potrivit alin. 4 al textului legal menționat este interzisă încasarea de taxe pentru prestarea unui astfel de serviciu.
Un argument în plus în acest sens este acela că potrivit prevederilor
Decretului nr. 92/1976, incumba angajatorului obligația de a întocmi carnetul de muncă, fără a se percepe o taxă pentru aceasta.
Pe de altă parte, în acest interval, de la data prestării muncii de către reclamantul intimat și până la data la care a intervenit solicitarea acestuia pentru eliberarea adeverinței litigioase, modalitatea de stabilire a pensiei de asigurări sociale de stat a suferit modificări, legislația pensiilor fiind actualizată, astfel încât au dobândit relevanță în stabilirea pensiei componente ale salarizării care anterior nu erau relevante și astfel nu au fost cuprinse în carnetul de muncă.
Or, față de aceste modificări legislative, s-a conturat necesitatea obținerii unei adeverințe care să completeze carnetul de muncă al reclamantului cu date despre salarizarea sa în perioada de referință, date deținute de fostul angajator și care nu au fost cuprinse în carnetul de muncă la data completării aferente acelei perioade, raportat la legislația pensiilor de la acea dată și la finalitatea carnetului de muncă (între altele, aceea de a preconstitui un document care să fie avut în vedere la calcularea pensiei).
Dată fiind, deci, obligația angajatorului de a completa carnetul de muncă și faptul că în timp, au dobândit relevanță pentru stabilirea drepturilor de pensie și alte componente ale salarizării care anterior nu erau luate în considerare la stabilirea pensiei, date care sunt deținute doar de angajator, Curtea constată că, prin coroborarea cu prevederile art. 40 lit. h) din Codul muncii, trebuie conchis în sensul că angajatorul are obligația de a elibera și celelalte date despre sporurile, majorările, primele de care a beneficiat reclamantul, fără perceperea unei taxe pentru eliberarea documentului solicitat de reclamant.
Criticile formulate de recurentă referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată sunt lipsite de obiect, întrucât prin sentința atacată pârâta recurentă nu a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamant, astfel că și sub acest aspect recursul apare ca fiind nefondat.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1317 din 14 martie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.A-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Aflată în concediu de odihnă S emnează Prim grefier T . M.LENA R ed.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 3369/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3824/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
