Decizia civilă nr. 2548/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2548/R/2011
Ședința publică din data de 6 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC M. W. S. împotriva sentinței civile nr. 411 din 24 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de (...), pârâta recurentă a transmis la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea la data de (...), prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a mai depus la dosar încă un exemplar al cererii prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, precum și decizia de impunere nr. 01 din (...) emisă de această societate.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 411 din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S. împotriva pârâtei SC M. W. S.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului orele suplimentare lucrate în perioada (...) - (...), în cuantum de 1.000 lei, salariul pe luna iunie
2010 - 600 lei/lună brut și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat proporțional cu timpul lucrat.
S-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 606388/(...), între părți au existat raporturi juridice de muncă începând cu (...), reclamantul fiind angajat ca muncitor necalificat cu 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, pentru un salariu brut de
600 lei/lună.
Prin decizia nr. 2/(...) s-a suspendat contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul, iar începând cu (...) a încetat raportul de muncă în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii.
Cu privire la plata orelor suplimentare solicitate de reclamant s-a reținut următoarele:
Potrivit statelor de plată depuse de angajator rezultă că reclamantul nu a fost pontat cu același număr de ore lucrate în fiecare lună; astfel în luna martie 2010 reclamantul a lucrat 184 ore pentru care a fost plătit cu 600 lei salariu brut potrivit contractului individual de muncă (net 461 lei) fără plata orelor suplimentare, luna aprilie 2010 reclamantul a lucrat 168 ore pentru care a fost plătit cu 370 R(...) avans potrivit dispoziției de plată din (...), pentru luna mai 2010 reclamantul a fost pontat cu 160 ore pentru care a fost plătit cu
643 RON potrivit dispoziției de plată din (...).
Martorii audiați Bota Tores M. și Miravitzchi G. relatează că la societatea pârâtă se lucrau ore suplimentare. Timpul de lucru era în medie 10-12 ore/zi pentru care erau plătiți cu 10-11 milioane sau 13-14 milioane lei vechi.
Așadar din coroborarea probelor administrate rezultă cu prisosință faptul că faptul că reclamantul a efectuat ore suplimentare peste timpul normal de lucru prevăzut în contractul individual de muncă. Suma de 1.000 lei pentru orele suplimentare efectuate de reclamant pe perioada lucrată (...)-(...) este dovedită, cererea a fost admisă potrivit art. 117 și urm. Codul muncii.
De asemenea pentru luna iunie 2010 a fost obligată pârâta la plata salariului potrivit contractului individual de muncă, 600 lei/salariu brut întrucât a recunoscut că salariul nu a fost plătit și totodată potrivit art. 141 (4)
Codul muncii a fost obligată pârâta la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat proporțional cu timpul lucrat, aceasta fiind permisă întrucât contractul individual de muncă a încetat la (...).
Cererea de acordare a daunelor morale nu a fost dovedită ca atare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC M. W. S. solicitândmodificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului a arătat că toate orele suplimentare care au fost efectuate de către intimat au fost plătite, existând dovezi cu dispoziții de plată ce au fost semnate de către intimat.
Martorii audiați au relatat faptul că s-au lucrat ore suplimentare dar nu cu caracter de regularitate, iar atunci când s-a lucrat și salariul a fost pe măsură. Mai mult suma admisă nu coincide cu aceea care s-ar impune conform orelor suplimentare efectuate pentru perioada martie-iunie 2010. Pentru această perioadă lucrată reclamantul a primit un salariu suplimentar față de cel net de 1182 lei, ceea ce este mult peste orele suplimentare lucrate efectiv.
În ceea ce privește salariul pe luna iunie 2010 arată că în data de 21 iunie reclamantul a părăsit locul de muncă pe motiv că angajatorul nu i-a plătit anticipat avansul aferent lunii iunie 2010, în luna în curs. Societatea nu era obligată la plata acestui avans deoarece conform contractului de muncă plata salariului se făcea între 5-7 ale lunii următoare.
Instanța nu a ținut cont de faptul că prin părăsirea locului de muncă intimatul a cauzat angajatorului prejudicii foarte mari, motiv pentru care s-a hotărât reținerea salariului în contul acestui prejudiciu prin decizia de impunere.
După ce intimatul împreună cu celelalte persoane împotriva cărora s-a făcut plângere penală au părăsit locul de muncă în mijlocul programului, angajatorul nu a putut să realizeze producția pentru că au rămas doar 5 salariați, ducând astfel la imposibilitatea respectării termenului de livrare și penalizarea societății.
În ceea ce privește plata zilelor de concediu efectuate arată că și această sumă a fost reținută de către angajator prin decizia de impunere pentru acoperirea prejudiciului produs.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Obligația principală a angajatorului este aceea de plată a salariului, și anume a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat.
Potrivit prevederilor art. 161 alin. 1 din Codul Muncii "salariul se plătește în bani, cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz."
Din cuprinsul art. 163 alin. 3 Codul muncii, reiese că "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Sarcina probei în acest sens revine angajatorului potrivit art. 287 Codul muncii, care cuprinde o reglementare expresă în acest sens, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În ceea ce privește plata orelor suplimentare, se constată că criticile formulate de către recurentă sunt fondate, atâta vreme cât acesta a probat cu actele depuse la dosarul de fond, dar și în recurs, faptul că activitatea prestată de către reclamant peste programul normal de lucru a fost remunerată.
Astfel, din contractul individual de muncă încheiat între părți reiese că reclamantul urma să beneficieze de un salariu brut de 600 lei în fiecare lună, respectiv un salariu net de 461 lei, pentru activitatea desfășurată în cadrul unui program normal de 8 ore/zi.
Din statele de plată reiese că în luna februarie reclamantul a lucrat doar
16 ore pentru care i s-a achitat suma netă de 50 lei cu dispoziția de plată din
(...), în luna martie a lucrat 184 ore pentru care i s-a achitat suma de 1152 lei net cu dispoziția de plată din (...) (fila 6 dosar recurs), în luna aprilie reclamantul a lucrat 168 ore pentru care a fost plătit cu 770 lei net potrivit dispoziției de plată din (...), în luna mai 2010 reclamantul a lucrat 160 ore pentru care a fost plătit cu 1.043 lei potrivit dispoziției de plată din (...) (f. 51 dosar fond) și chitanței din data de (...) (f. 52 dosar fond). Așadar, reclamantul a încasat suma totală de 3.015 lei net, cu 1.582 lei mai mult față de salariul cuvenit pentru o activitate desfășurată în cadrul unui program normal de lucru.
Ca atare, văzând că nu martorii audiați în cauză au precizat cu exactitate numărul orelor suplimentare și nu au putut declara cu certitudine că reclamantul nu a încasat sume de bani pentru orele prestate peste programul normal de lucru, ținând cont și de înscrisurile noi depuse la dosar în recurs, Curtea apreciază că nu se mai impunea obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei pentru efectuarea orelor suplimentare.
În ceea ce privește salariul aferent lunii iunie 2010, atâta vreme cât intimatul reclamant a probat cu înscrisurile depuse la dosar faptul că a prestat activitate în baza contractului individual de muncă în beneficiul societății recurente până la data de (...), aceasta avea obligația de plată a salariului aferent conform art. 154 și 161 Codul muncii.
Cu privire la compensarea în bani a concediului legal de odihnă, se reține de către Curte că potrivit art. 141 alin. 4 din Codul muncii, recurenta avea obligația acordării concediului legal de odihnă, fiind obligată la compensarea în bani a acestuia, proporțional cu activitatea prestată.
Nu există nici o dovadă la dosarul cauzei din care să rezulte ca reclamantul ar fi efectuat concediul de odihnă ce i s-ar fi cuvenit pentru perioada lucrată. Dreptul la concediu de odihnă este stabilit proporțional cu munca prestată de către salariat, compensarea în bani stabilindu-se astfel, tot în funcție de durata timpului în care s-a prestat munca.
Întrucât, din cauza încetării contractului individual de muncă, acesta nu mai poate efectua concediul de odihnă la care are dreptul, apare ca fiind legală și temeinică obligația angajatorului să-l compenseze în bani, și chiar dacă în cuprinsul sentinței nu este precizat numărul zilelor de concediu ce nu au fost efectuate, acestea pot fi determinate de către fostul angajator.
Susținerile recurentei potrivit cărei a emis o decizie de impunere, în temeiul căreia a reținut sumele reprezentând salariul aferent perioadei lucrate din luna iunie 2010 și compensarea concediului de odihnă, nu sunt de natură să justifice în mod legal refuzul acestei de a achita sumele datorate.
Potrivit prevederilor art. 164 alin. 2 din C.muncii, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă si exigibilă si a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În condițiile în care reținerile operate de către pârâtă nu au fost efectuate în temeiul unei hotărâri judecătorești, se impune menținerea dispoziției din sentința recurată cu privire la obligarea societății la plata salariului aferent lunii iunie și a compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite în parte recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC M. W. S. împotriva sentinței civile nr. 411 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
G. A. B.
Red.S.C.B. Dact.Sz.M/2 ex. (...)
Jud.fond.C. M.
| ← Decizia civilă nr. 1620/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2985/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
