Decizia civilă nr. 2643/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2643/R/2011
Ședința publică din data de 8 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta N. M. împotriva sentinței civile nr. 1489 din 22 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat I. DE S. ÎN C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 07 iulie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă N. M. și pârâtul intimat I. de S. în C. C. au depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 iulie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1489 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul numărul (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta N. M. împotriva pârâtei I. DE S. ÎN C. B., având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei pe perioadă nedeterminată, având încheiat un contract individual de muncă, având postul de inspector gr. I, unic în structura ITCC.
Instanța a reținut că prin decizia nr. 145/(...) emisă de pârâtă, reclamantei i se desface contractul individual de muncă prin desființarea postului de inspector gr. I, potrivit statului de funcții al ISC aprobat prin O. M. D. R. și T. nr. 2..
În cauză instanța a reținut că prin HG nr. 8. s-a reconsiderat din punct de vedere funcțional structura organizatorică a I. de S. în C. - I., atât la nivel de aparat central cât și la nivelul structurilor teritoriale. A., numărul maxim de posturi aprobat fiind de 875, s-a luat măsura de desființare a 155 de posturi, trecându-se mai întâi la desființarea posturilor vacante și ulterior rămânând de concediat un număr de 63 de salariați.
La nivel național s-a demarat procedura concedierii colective, pârâta depunând la dosar actele din care reiese respectarea etapelor și a pașilor de urmat în acest caz (f.26-35 și 38-59) fiind consultați și reprezentanții aleși ai salariaților (f. 47-53 și 57,58) în conformitate cu prevederile art. 68 și 69 din C. muncii.
Potrivit prevederilor art. 68 lit. c din C. muncii, prin concediere colectivă se înțelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați.
Potrivit prevederilor art. 69, în cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
La data reorganizării ISC, la nivelul I. T. în C. C. din 33 de posturi existente au fost desființate un număr de 10 posturi, printre care și cel al reclamantei.
A. decizia nr. 145/(...) emisă de pârâtă instanța a reținut că acesta respectă prevederile art. 74 din C. muncii, măsura luată de pârâtă fiind legală.
Referitor la petitul privind daunele morale instanța a reținut că doctrina a adoptat multiple criterii de determinare și clasificare a prejudiciului nepatrimonial.
Pentru acordarea daunelor-morale este necesară administrarea unor probe corespunzătoare care să contureze dimensiunea suferințelor, întinderea prejudiciului moral la care reclamanta a fost supusă în torni desfacerii contractului individual de muncă. Prejudiciul moral trebuie probat cu declarații de martori, acte medicale, etc., care să dovedească daunele - morale suferite. În funcție de importanța valorii lezate și a probelor depuse, instanța poate aprecia importanța prejudiciului moral cauzat.
În cauză reclamanta nu a probat existența unui prejudiciu moral cauzat de concediere și mai mult măsura concedierii a fost legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta N. M. solicitând casarea sentinței atacate și constatând nulitatea absolută a D. de concediere nr.145/(...) raportat la prevederile art. 62 alin. 2 C. muncii coroborat cu art. 74 lit. a și art. 77 cu raportare la art. 76 C. muncii; iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că solicită casarea sentinței având în vedere faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra a două nulități absolute invocate de contestatoare.
În primul rând este vorba de o nulitate absolută invocată oral la termenul din data de (...) privind temeiul de drept avut în vedere la emiterea deciziei de concediere. A., în urma depunerii la dosarul cauzei de către intimată a înscrisurilor solicitate în probațiune, se observă faptul ca temei al D. de concediere nr. 1. este H.G. nr. 8. și O. MDRT 2.. În dovedirea legalității și temeiniciei deciziei de concediere, intimata a depus la dosarul cauzei O. MDRT
2..
Recurenta mai arată că dacă ar fi în fața unei erori materiale, acest aspect nu a fost îndreptat de către intimata angajator, singura în măsură să facă precizările necesare. În condițiile în care intimata a făcut trimitere în decizia de concediere la un act normativ care nu există și nu a înțeles să îndrepte posibila eroare materială din cuprinsul deciziei, acesta apare ca emisă în temeiul unui act inexistent.
Totodată, în contestația inițială, contestatoarea a invocat nelegalitatea deciziei raportat la nemotivarea în fapt. Instanța de fond nu a analizat excepția invocată. Trebuie subliniat faptul că nici pe fond instanța de fond nu a motivat decizia atacată, aceasta limitându-se a arăta că „A. decizia nr. 145/(...) emisăde pârâtă instanța a reținut că acesta respectă prevederile art. 74 din C. muncii, măsura luată de pârâtă fiind legală";.
Fără a relua motivarea excepției de nulitate absolută a deciziei din contestația inițială arată doar unele aspecte de esență:
Motivarea generică a D. de concediere nr.145/(...) cu argumentul
„reorganizarea I. de S. în C. - I. nu este echivalentă cu o motivare în fapt. Simpla înșiruire de temeiuri de drept nu poate ține locul obligației legale a motivării în fapt a deciziei. Mai mult, reorganizarea angajatorului este o consecință și nu un temei al desființării unui loc de muncă. Desființarea locului de muncă este efectul direct al reorganizării, însă reorganizarea trebuie să aibă la bază o cauză reală și serioasă. În speța de față, cauza reală și serioasă nu este dovedită, motivul indicat în decizia atacată pentru justificarea desființării locului de muncă este reorganizarea angajatorului. Angajatorul nu face dovada motivelor care au condus la reorganizare, și nu indică cauza reală și serioasă în cuprinsul deciziei atacate.
Pe fond, prima instanță se limitează a relua starea de fapt expusă de către intimata angajator pentru a trage concluzia că decizia atacată este legală.
A., nu este analizat aspectul de fiind invocat în susținerea nelegalității deciziei, respectiv faptul că nu avem de-a face cu o desființare efectivă a locului de muncă. Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia. Din simpla comparare a organigramei anterior și ulterior intervenției H.G. nr.8. și O. MDRT 2143/2011 se observă că locul de muncă ocupat de contestatoare, respectiv „. reclamații și sesizări";, se păstrează și în prezent, cu aceeași denumire și atribuții.
În plus, în întâmpinarea depusă la fond de pârâtă, aceasta introduce un element de noutate în motivarea concedierii contestatoarei, respectiv aplicarea unor criterii de concediere. A. decizia de concediere nr.145/(...) se poate observa la art.3 că postul ocupat de contestatoare a fost desființat fără raportare la criteriile de selecție stabilite în cadru consultărilor cu reprezentanții salariaților. Cu toate acestea, în întâmpinarea depusă la termenul din (...), pârâta, la pag.2 alin.9, arată că la desființarea postului ocupat de contestatoare s-a avut în vedere criteriul „păstrarea acelor angajați care aveau o pregătire profesională cât mai bună, formată prin absolvirea de studii superioare de lungă durată, angajați care să asigure o activitate performantă";.
Pârâta a uzat de un criteriu de concediere care nu a adus la cunoștința reprezentanților salariaților prin notificare 3352/(...), notificare privind demararea consultărilor privind concedierea colectivă, conform art.69 C. muncii (cu trimiterea la art.69 alin.2 lit. d CM), care nu este prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și care astfel nu a fost luat niciodată în discuție în cadrul consultărilor prevăzute de art. 69 și 71 C. muncii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 iulie 2011, pârâta I. DE S. ÎN C.
- I. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și neîntemeiat, cumenținerea în întregime a hotărârii primei instanțe.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 145 din (...), ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamanta a fost concediată în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
A. cum reiese din conținutul deciziei de concediere, și cum de altfel s-a reținut și de prima instanță, ca urmare a probatoriului administrat în cauză, au fost respectate de către angajator prevederile art. 65 și urm., art. 76
C.muncii, privind îndeplinirea condițiilor de formă, fiind menționate în cuprinsul deciziei atât temeiul de drept cât și motivele care au stat la baza concedierii reclamantului recurent.
Concedierea a fost consecința aprobării reorganizării I. de S. în C. - I., atât la nivel de aparat central cât și la nivelul structurilor teritoriale prin HG nr. 8. și O. M. D. R. și T. nr. 2..
Faptul că în conținutul deciziei de concediere s-a menționat greșit nr. ordinului precizat anterior nu conduce la nulitatea deciziei de concediere, fiind o simplă eroare materială rezultată din inversarea ultimelor două cifre.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că recursul este fondat având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 65 C.muncii, „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.";
Concedierea în temeiul prevederilor art. 65 presupune o desființare reală și efectivă a locului de muncă, adică suprimarea acestuia din organigrama angajatorului, or, din simpla comparare a organigramei anterior și ulterior datei de (...), dată de la care produce efecte decizia de concediere, reiese faptul că locul de muncă ocupat de contestatoare, respectiv inspector „. reclamații și sesizări";, se păstrează și în prezent, cu aceeași denumire și atribuții.
În atare situație nu se poate considera că desființarea postului a fost reală, serioasă și efectivă, măsura concedierii reclamantei fiind astfel nelegală.
Faptul că la nivelul intimatului pârât s-a hotărât concedierea persoanelor cu nivelul de studii cel mai de jos, postul ocupat de reclamantă în calitate de inspector cu studii superioare de scurtă durată fiind atribuit altui angajat cu studii superioare, în condițiile în care atribuțiile postului au rămas aceleași, nu echivalează cu o desființare efectivă și reală a postului în sensul prevederilor art. 65 C.muncii.
Față de considerentele expuse, se constată că decizia de concediere a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legii, impunându-se anularea acesteia și repunerea părților în situația anterioară în condițiile prevederilor art. 78
C.muncii.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, fiind incident din motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 și 3 c.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat cu consecința modificării hotărârii atacate potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., intimatul pârât I. de S. în C. va fi obligat să plătească recurentei reclamante N. M. suma de 2.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei și în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta N. M. împotriva Sentinței civile numărul 1489 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul numărul (...),pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta
N. M. în contradictoriu cu pârâtul I. DE S. ÎN C., și în consecință:
Dispune anularea D. nr. 145/(...) privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, emisă de pârât.
Dispune reintegrarea reclamantei în funcția și postul avut anterior concedierii.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimatul pârât I. DE S. ÎN C. să plătească recurentei reclamante
N. M. suma de 2.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER A . B.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. U.
| ← Decizia civilă nr. 3267/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3529/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
