Decizia civilă nr. 3529/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3529/R/2011
Ședința din 11 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER : N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. D. și P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 2130 din 26 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții M. A. - R., P. E., S. L. și T. G. - R., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2130 din 26 aprilie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. A.-R., P. E., S. L. și T. G.-R., în contradictoriu cu pârâții P. M. D. și P. M. D., și s-a anulat în parte Dispoziția nr. 2410 emisă de pârâtul P. municipiului D. la data de (...), în ceea ce privește ultimul alineat al art. 1, referitor la reducerea majorării salariului de bază aferent personalului angajat la S. P. I. D. de la 75% la 35%.
Pârâții au fost obligați la acordarea în favoarea reclamanților a diferenței de majorare a salariului de bază de la 75% la 35%, pentru perioada noiembrie- decembrie 2009, precum și a dobânzii legale aferente de la data promovării prezentei cereri - de (...) - și până la plata efectivă.
Pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamantei M. A.-R. a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanții
M. A.-R., P. E., S. L. și T. G.-R. fac parte din S. P. I. D. care funcționează în cadrul Primăriei municipiului D., fiind încadrați drept personal contractual.
Prin Dispoziția nr. 2410 emisă de P. municipiului D. la data de (...) s-a dispus ca pentru perioada noiembrie-decembrie 2009 să se reducă majorarea salariului de bază aferent personalului angajat la S. P. I. D. de la 75% la 35% .
Cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii, contestatorii au formulat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând anularea celor dispoziției menționate.
Potrivit art. 41 din Codul muncii, este interzisă modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor limitativ reglementate prin lege; art. 41 alin. 3 lit. e stabilește că diminuarea salariului reprezintă o modificare de contract.
În mod evident, orice decizie a angajatorului de modificare a contractului individual de muncă trebuie să fie motivată, pentru a se putea verifica dacă se încadrează în situațiile excepționale în care este permisă această intervenție unilaterală în executarea convenției.
În acest context, se observă că Dispoziția nr. 2410/2009 a fost fundamentată pe dispozițiile art. X din O.U.G. nr. 35/2009, art. 9 alin. 7 din
O.G. nr. 119/1999 și art. 18 alin. 3 din Legea nr. 672/2002. Niciuna din aceste prevederi legale nu justifică măsura de reducere a drepturilor salariale acordate.
Drept răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamanți, pârâții au arătat că măsura de reducere contestată s-a impus ca urmare a aplicării art. 10 alin. 1 lit. d din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Economică și Fondul Monetar Internațional, cu respectarea art. 10 alin. 3 din acest act normativ.
Apoi, în cursul procesului, pârâtul P. municipiului D. a arătat că dispoziția a fost emisă în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare din domeniul cheltuielilor de personal din sectorul bugetar, întrucât nu a apărut nici până în prezent o hotărâre de guvern care să reglementeze criteriile pe baza cărora se poate stabili procentul care urmează a fi acordat personalului încadrat la S. P.
În ciuda solicitării exprese a instanței și a termenelor acordare în acest sens, pârâții nu au comunicat la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii dispoziției. Astfel, nu există nicio probă și - implicit - nicio certitudine cu privire la textul legal avut în vedere la momentul aplicării diminuării salariale.
Ținând cont și de regula care decurge din prevederile art. 287 raportat la art. 77 din Cod, constând în limitarea posibilității de apărare a angajatorului doar la motivele precizate în actul contestat, tribunalul apreciază că, în lipsa unei fundamentări corespunzătoare, nu este în măsură să procedeze la verificarea legalității dispoziției P.ui, iar aceasta datorită atitudinii culpabile a angajatorului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. M. D. și RPIMĂRIA M. D. P. M. D. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
În motivare a arătat că primăria nu poate fi obligată la acordarea î favoarea reclamanților a diferenței de majorare a salariului de bază de la 75% la 35% pentru perioada noiembrie - decembrie 2009 aceasta fiind definită de art.77 din Legea nr.215/2001, republicată o structură funcțională cu activitate permanentă fără personalitate juridică.
Prin Dispoziția P.ui municipiului D. nr.2410/(...) s-a dispus ca pentru perioada noiembrie - decembrie 2009, majorarea salariului de bază aferent personalului angajat la S. programare integrare - dezvoltare se va reduce de la
75% la 35% . Dispoziția contestată a fost emisă în baza art.IV din OG nr.35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal din sectorul bugetar prin care s-a modificat alin.3 al
2 art.10 din Legea nr.339/2007, care prevede că pentru activitatea desfășurată specialiștii pregătiți în managementul de proiect cu finanțare internațională, prevăzuți la alin.1 beneficiază de salarii de bază corespunzătoare funcțiilor în care sunt încadrați precum și de o majorare până la 75% a salariilor de bază, în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite prin hotărâre a guvernului. Hotărârea de G. la care face referire OUG nr.35/(...) nu a apărut nici în prezent motiv pentru care consideră că pentru acordarea sporului respectiv nu există temei legal.
P. M. D. prin recursul său a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii, reiterând aceleași motive ca și P. municipiului D.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor formulate și aapărărilor invocate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Curtea notează că, deși art. 157 alin. 2 din Codul muncii prevede că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative și nu prin negocieri individuale și/sau colective cu angajatorul, aceasta nu înseamnă că legislația națională și internațională le oferă salariaților plătiți din fonduri publice o protecție mai redusă în ceea ce privește dreptul lor la menținerea stabilității salariale și a siguranței lor economice și sociale, decât celor plătiți de către angajatori din sectorul privat.
Astfel, în cazul salariaților din sectorul public, salariul, astfel cum a fost stabilit prin lege, rămâne un element esențial al contractului individual de muncă, conform art. 41 din Codul muncii, fiind deopotrivă cauză și obiect al raporturilor de muncă, care deși poate fi modificat/redus de către angajator, de către S., prin acte normative, în mod unilateral, totuși reducerea nu poate opera în mod discreționar-abuziv , iar legile ce afectează acest drept trebuie să fie suficient de previzibile și să respecte dreptul angajaților la informare, pentru ca aceștia să își poată orienta conduita în raport de măsurile ce urmează a fi luate.
De asemenea, strâns legat de condițiile generale de previzibilitate a actelor normative în materie de salarizare, în mod special Codul muncii, prin art. 17 alin.4, ce a transpus prevederile Directivei Consiliului 91/533/CEE din
14 octombrie 1991, garantează în mod nediscriminatoriu atât salariaților din domeniul public, cât și celor din sectorul privat, pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, dreptul la informare asupra tuturor elementelor raporturilor de muncă, în primul rând asupra celor esențiale ale acestora, ce privesc condițiile prestării muncii și salariul, astfel încât, măsurile legislative adoptate în domeniul salarizării să fie previzibile și nediscriminatorii.
Or, în speță, măsura a fost luată de către recurent fără a se respecta nici măcar formal acest drept fundamental la informare a salariaților. Mai mult decât atât și mult mai grav, reducerea preconizată nu putea opera în mod discreționar, ci, conform art. IV din OG 35/2009, stabilirea cuantumului procentului cu care se majora salariul de bază al specialiștii pregătiți în managementul de proiect cu finanțare internațională, prevăzuți la alin.1, se face în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite prin hotărâre a guvernului .
Ca atare, este mai mult decât evident că, în lipsa unor noi criterii, stabilite prin acte normative în mod transparent și nediscriminatoriu, cuantumul de care reclamanții au beneficiat până la data apariției actului atacat nu poate fi modificat. Faptul că nici până în prezent Hotărârea de G. la care face referire OUG nr.35/(...) nu a apărut, nu reprezintă nici într-un caz vreo situație imputabilă recurenților și nici nu justifică modificarea procentului
3 de care aceștia au beneficiat, în lipsa oricăror criterii a căror aplicabilitate să poată fi verificată și, eventual, cenzurată de instanță.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. D. și P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 2130 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. D. și P. M.
D. împotriva sentinței civile nr. 2130 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...) pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 11 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER R ed/dact. DG
2 ex./(...)
4
| ← Decizia civilă nr. 2643/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3941/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
