Decizia civilă nr. 4985/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4985/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul URS I. împotriva sentinței civile nr. 3440 din 21 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâta P. M. C.-N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamantul recurent arată că nu s-a soluționat dosarul nr. (...) aflat pe rolul T. C. și insistă în cererea de suspendare până la soluționarea acestuia, formulată la termenul anterior. La solicitarea instanței precizează că mai are pe rol un dosar cu nr. (...), cu același obiect și că nu a renunțat niciodată la drepturile solicitate. Depune copia sentinței penale nr. 495/(...) pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca prin care s-a admis plângerea formulată și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale și solicită suspendarea judecății prezentului dosar până la soluționarea acestei cauze penale. Depune totodată și copia acțiunii înregistrată sub nr. (...) și un set de înscrisuri.
Curtea, având în vedere hotărârea instanței de fond atacată în prezenta cauză și limitele în care instanța de fond s-a pronunțat, apreciază, în raport de obiectul dosarului nr. (...) că soluționarea prezentei cauze nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul amintit, având în vedere și limitele recursului în raport de hotărârea pronunțată de instanța de fond și respinge cererea de suspendare formulată de recurent până la soluționarea acestui dosar.
Curtea, respinge și cererea de suspendare formulată de recurent în temeiul art. 244 pct. 2 C.pr.civ., apreciind că între soluția ce se va pronunța în cauza penală și prezentul recurs nu există o legătură care să determine suspendarea prezentei cauze.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele invocate în scris în memoriul de recurs, pe care le susține și oral.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3440/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)*, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul URS I., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N., prin P., având caobiect conflict individual de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La termenul din data de (...), prezent fiind în fața instanței, a fost întrebat reclamantul dacă înțelege să își precizeze obiectul acțiunii sale, iar acesta l-a precizat în sensul că solicită doar daune morale în cuantum de 2.500 lei.
Cu privire la obiectul acțiunii precizate, respectiv privind acordarea daunelor morale de 2.500 lei, a fost respins de către instanță deoarece nu sunt îndeplinite condițiile menționate de art. 998 și art.999 Cod civil, care prevăd existența sau întrunirea cumulativă a elementelor constitutive: prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa
(vinovăția) autorului faptei prejudiciabile.
Acordarea unor despăgubiri morale se poate face numai dacă se dovedește existența unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită a celui chemat în judecată în acest scop. Având în vedere scopul reparator moral, acordarea acestor daune trebuie să se întemeieze pe legătura de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către acela care le solicită și fapta care a fost de natură a produce pretinsa vătămare.
Reclamantul trebuia să fi făcut dovada concretă a prejudiciului moral suferit pe planul aprecierii sociale, a conduitei sau a aprecierii sale profesionale, fără a ține seama de aprecierile personale cu privire la propria sa persoană. Mai mult, aceste daune morale se pot cere în cazul răspunderii civile delictuale și numai pe cale de excepție în cazul răspunderii civile contractuale, și pentru acordare este necesar un probatoriu adecvat din care să rezulte existența prejudiciului moral, întinderea sa și gravitatea măsurii abuzive sau cel puțin acestea să poată fi prezumate, probatoriu pe care reclamantul nu l-a făcut.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamantul nu a dovedit pretențiile sale, instanța, în temeiul art. 283 și urm. C. muncii, a respins cererea precizată a acestuia. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Urs I., solicitândcasarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului recurentul critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu a respectat dispozițiile date de
Curtea de A. prin D. civilă nr. 4. de a cerceta fondul cauzei.
Arată recurentul că instanța de fond nu i-a respectat dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea dreptului la apărare, refuzând administrarea probelor solicitate prin cererile de probațiune depuse la dosar.
Menționează recurentul că în ședința publică din data de 21 iulie 2011 a formulat verbal cerere a probațiune pentru administarea probei cu martori și înscrisuri, însă instanța a respins aceste cereri.
Mai arată că a precizat obiectul acțiunii în sensul că a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată ulterior, solicitând pe lângă drepturile salariale și plata de daune morale. Instanța i-a solicitat să precizeze cuantumul daunelor morale, lucru pe care reclamantul l-a făcut.
Instanța a respins cererea de acordare a daunelor morale motivând că nu a făcut dovada acestora prin existența culpei pârâtei, însă menționează că nu putea face această dovadă decât prin probele solicitate, care i-au fost respinse de instanță.
Consideră recurentul că instanța nu a analizat înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că a suferit un prejudiciu material și care se va acorda retroactiv conform contractului individual de muncă și contractului colectiv de muncă.
Susține că instanța de fond a omis intenționat să soluționeze latura materială, rezumându-se a motiva hotărârea doar cu privire la daunele morale.
Subliniază recurentul că daunele morale au un caracter subsidiar prejudiciului pe care l-a suferit prin neacordarea drepturilor bănești și adeverințelor solicitate.
Intimata pârâtă P. municipiului C.-N. a formulat întâmpinare prin care asolicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente Curtea de A. constată că recursul este fondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub dosar nr. (...) pe rolul T. C., reclamantul Urs I. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună în contradictoriu cu pârâta P. municipiului C.-N. obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe cu veniturile salariale brute, sporurile, adaosurile acordate pentru perioada (...) - (...), să i se stabilească și acorde toate drepturile prevăzute de lege, de contractul colectiv de muncă, de dispozitivul S. nr. 7. pentru fiecare activitate prestată, având ca bază calculele contractuale motivate legal, norma întreagă de 8 ore/zi, 40/săptămână pentru funcția de inspector, respectiv pentru cea de încasator - casier cu fracțiune de normă, stabilirea și acordarea drepturilor salariale, potrivit art. 10 și 155 din Codul Muncii.
Ulterior, prin cererea depusă la data de (...) (filele 5-6 dosar nr. (...)*), înainte de primul termen în rejudecare, reclamantul a formulat precizări la acțiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la eliberarea adeverințelor și înscrisurilor enumerate în cererea scrisă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată cu durata muncii cu normă întreagă, în funcția de inspector III și pentru munca prestată în calitate de încasator-casier cu fracțiune de normă și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii și daune moratorii ca urmare a neexecutării obligațiilor privind plata salariilor și a obligațiilor de a-i elibera adeverințele solicitate.
Prin precizările scrise depuse la data de (...) (filele 60-62 dosar fond) reclamantul a subliniat că își menține toate solicitările conform cererii de chemare în judecată și precizărilor depuse la (...) și (...).
De asemenea, la data de 16 mai 2011 reclamantul a depus din nou precizări scrise la dosar, prin care a făcut referire la precizările depuse la data de (...), fără a face vreo mențiune privind renunțarea la vreunul din capetele de cerere formulate.
Astfel cum rezultă din consemnările din partea introductivă a sentinței atacate, în ședința publică din data de 21 iulie 2011 s-a constatat că reclamantul a depus la dosar la data de (...) concluzii scrise și precizări, iar înainte de închiderea dezbaterilor reclamantul nu a făcut nici o precizare verbal în sensul renunțării la vreunul din capetele de cerere formulate în scris sau cel puțin în sensul că își menține acțiunea doar cu privire la cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Pe de altă parte, nici din consemnările din caietul grefierului din ședința publică din data de 21 iulie 2011 nu rezultă că reclamantul a înțeles să-și precizeze acțiunea în sensul de a solicita obligarea pârâtei doar la plata daunelor morale și nici că a renunțat la judecarea celorlalte capete de cerere formulate.
Din dispozițiile art. 129 alin. ultim din codul de procedură civilă rezultă că instanța are obligația de a se pronunța cu privire la toate cererile cu judecata cărora a fost învestită, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 246 cod procedură civilă renunțarea la judecată se poate face fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Având în vedere că din actele dosarului nu se poate reține că reclamantul a renunțat la judecata celorlalte capete de cerere nici verbal în ședință și nici prin cerere scrisă, Curtea constată că în mod greșit a considerat instanța de fond că a rămas învestită să judece doar cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
În ceea ce privește cererea având ca obiect plata de daune morale Curtea constată că, deși instanța a pronunțat o soluție pe fond sub acest aspect, în motivarea soluției s-au făcut doar aprecieri generale, fără a se verifica în concret afirmațiile reclamantului cu privire la existența faptelor pretins generatoare de prejudiciu, în raport de probele dosarului, ceea ce echivalează în fapt cu lipsa analizei cauzei și sub acest aspect
În raport de considerentele expuse, Curtea reține că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei cu care a fost învestită, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 și alin. 5 din codul de procedură civilă va admite recursul, va casa în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare instanța să analizeze și să soluționeze toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul URS I. împotriva sentinței civile nr. 3440 din 21 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...)* al T. C., pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecarea la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: E.Belean
| ← Decizia civilă nr. 333/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
