Decizia civilă nr. 272/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 272/R/2011
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G. L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC A. A. S. G. împotriva sentinței civile nr. 1958 din 31 mai 2010, pronunțată de T. C. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat L. V., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, B. M. L., în calitate de administrator, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar delegație și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar respingerea acțiunii reclamantului. În motivare arată că în mod greșit a respins instanța de fond excepția tardivității, deoarece data la care reclamantul a luat cunoștință despre decizia contestată a fost 29 august 2009, deci ultima zi pentru formularea în termen a contestației era 28 septembrie 2009, însă data poștei care apare pe plicul cu care a fost expediată contestația este 30 septembrie 2009, situație în care termenul legal de 30 zile a fost depășit. De asemenea în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare cercetarea disciplinară efectuată, întrucât chiar dacă reclamantul nu s-a prezentat, s-a făcut dovada că a fost convocat prin scrisoare recomandată și a fost încheiat un proces-verbal din care rezultă că acesta nu s-a prezentat în fața comisiei pentru cercetarea disciplinară. Referitor la obligarea pârâtei de a achita contribuțiile față de bugetul de stat pentru perioada (...) - (...), arată de asemenea că instanța de fond a dispus în mod greșit acest lucru, rezultând cu claritate din certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice nr.
8627/(...) eliberat de A. F. P. a M. G. că aceste obligații au fost achitate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1958 din 31 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâta SC A. A. S. G.
S-a constat nulitatea deciziei de concediere nr. 2/(...) emisă de pârâta. Pârâta a fost obligată la plata către bugetul de stat a contribuțiilor și impozitelor datorate în temeiul contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, pentru perioada (...)-(...).
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune-interese.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 595 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin D. nr.
2/(...) pârâta a decis desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, reținând că acesta a înregistrat un număr de 23 de zile absențe nemotivate.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar reclamantul a fost convocat pentru data de 10 august la sediul societății pârâte, însă acesta nu a dat curs invitației, după cum rezultă din procesul-verbal depus în probațiune.
Analizând decizia de concediere sub aspectul legalității, raportat la prevederile art. 267-268 Codul muncii s-a constatat că anterior emiterii deciziei de concediere pârâta nu a efectuat cercetarea disciplinară. Astfel, deși a convocat reclamantul pentru data de (...), din cuprinsul convocării rezultă că întâlnirea va avea ca obiect ". situației" reclamantului în cadrul societății.
Apoi, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâta nu rezultă componenta comisiei împuternicite cu efectuarea cercetării disciplinare și nici cum s-a derulat concret cercetarea disciplinară în data de (...). In realitate, din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta ar fi derulat cercetarea disciplinară, în sensul art. 267 Codul muncii.
Conform prevederilor art. 267 alin 1 Codul muncii aplicarea unei sancțiuni disciplinare fără efectuarea prealabilă a cercetării disciplinare este nula absolute.
Conform prevederilor art. 40 alin 2 lit. f Codul muncii angajatorului îi revine obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa precum și să rețină și să vireze contribuțiile datorate de salariați, în condițiile legii.
In cauza dedusa judecății pârâta nu a făcut dovada (deși sarcina probei îi revenea) plății către bugetul de stat a contribuțiilor și impozitelor datorate în baza contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, astfel ca tribunalul a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să efectueze aceste plăți pentru perioada (...) - (...).
T. a respins capătul de cerere având a obiect daune-interese în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să precizeze cuantumul sumei solicitate cu acest titlu și nici nu a înțeles să solicite administrarea de probe care să evidențieze existența și întinderea prejudiciului suferit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC A. A. S. solicitândmodificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare, s-a arătat cu privire la excepția tardivității că instanța a respins în mod greșit această excepție deoarece decizia de desfacere a contractului de muncă a fost expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de (...) și contestația adresată instanței a fost redactată personal de contestator fiind semnată la data de 29 august 2009, în aceste condiții se poate concluziona că data la care a luat cunoștință de decizie este (...), situație în care termenul de 30 de zile pentru contestarea deciziei estedata de (...), ori aceasta a fost expediată la data de (...), fiind cu două zile peste termenul legal.
Mai arată că în mod greșit nu a fost luată în considerare cercetarea disciplinară efectuată. Reclamantul a fost convocat prin scrisoare recomandată iar despre faptul că acesta nu s-a prezentat s-a încheiat un proces-verbal înregistrat la societate sub nr. 32/(...) din care rezultă că reclamantul nu s-a prezentat pentru cercetarea disciplinar în fața comisiei care a fost abilitată să facă cercetarea. În aceste condiții apreciază că nu au încălcate dispozițiile art.267 C.muncii, un formalism excesiv nu poate înlătura normele de drept.
În mod greșit instanța a dispus obligarea recurentei la achitarea contribuțiilor față de bugetul de stat pentru perioada (...) - (...) deoarece aceste obligații au fost achitate așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice nr. 8627/(...) eliberat de A. G.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul este fondat în parte, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va admite ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Critica formulată de recurenta, privind greșita soluționare a excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei de concediere, este nefondată, astfel că soluția primei instanțe prin care a fost respinsă această excepție se constată a fi cea legală.
Astfel, decizia nr. 2/(...), aflată la fila 10 din dosarul tribunalului, prin care recurentul a luat măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, a fost expediată prin poștă la data de (...), iar reclamantul contestator a primit aceasta decizie sub semnătura la (...), potrivit recipisei de confirmare de la fila 9, aceasta fiind data comunicării deciziei contestate.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 5 din C. muncii: „D. de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării";.
În condițiile în care, potrivit plicului de la fila 3, la data de (...) reclamantul a depus la oficiul poștal contestația adresată instanței împotriva deciziei de sancționare, Curtea constată că excepția tardivității este nefondată, contestația fiind formulată cu respectarea termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Într-adevăr, la finalul cererii de chemare în judecată, reclamantul a menționat data de 29 august 2009, însă acest moment nu poate fi considerat ca fiind cel al comunicării deciziei de sancționare, în condițiile în care cu certitudine termenul comunicării deciziei este cel menționat în recipisa poștală, și anume (...).
În ceea ce privește condițiile în care a fost emisă decizia de sancționare, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 63 alin. 1 din C. muncii: „Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de prezentul cod";.
În același sens sunt și dispozițiile art. 267 alin. 1 din C. muncii, conform cărora: „Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile";.
Potrivit art. 267 alin. 2 din C. muncii, ";în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana împuternicită de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii";.
În cauza de față, tribunalul, având în vedere aceste dispoziții legale imperative, în mod corect a statuat că raportat la probatoriul administrat, reclamantul nu a fost convocat adecvat, ca să-și poate exercita dreptul la apărare.
Astfel, reclamantului i s-a emis o adresă prin care era „convocat la sediul societății în vederea clarificării situației în cadrul societății";, însă aceasta deși a fost emisă în scris, nu cuprinde indicarea expresă a obiectului convocării - cercetare disciplinară, având un conținut mult prea general, care nu satisface exigențele prevăzute de lege.
Dispozițiile legale în materia sancționării disciplinare a salariaților sunt imperative, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea nulității măsurii luate de către angajator, în cauză nefiind vorba de aplicarea unui formalism exagerat, cum susține recurenta, în condițiile în care în cuprinsul convocării se putea menționa fără nici o piedică motivul acestei convocări, tocmai pentru ca înainte de data efectuării cercetării disciplinare, angajatul să aibă timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea intereselor.
În aceste condiții, Curtea apreciază că soluția instanței de fond, prin care a fost anulată decizia de concediere, este cea legală.
În privința contribuțiilor și impozitelor datorate în temeiul contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, pentru perioada (...)-(...), prin hotărârea primei instanțe pârâta a fost obligată la plata către bugetul de stat a acestor sume, însă în dosarul de recurs societatea recurentă a depus la dosarul cauzei, state de plată, foi de prezență, centralizatoare cu contribuțiile și chitanțe privind plata acestora pentru perioada de referință.
De asemenea, s-a depus certificat de atestare fiscală emis la data de (...) de A. F. P. a municipiului G. (f. 5 dosar recurs) din care reiese faptul că societatea recurentă nu are restanțe la plata impozitelor și contribuțiilor.
Într-adevăr, potrivit 40 alin. 2 lit. f din C. muncii angajatorul este obligat sa plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum si să rețină și să vireze contribuțiile si impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
Însă, față de cele reținute, și având în vedere actele noi depuse în recurs, Curtea constată că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată a debitelor reprezentând contribuții și impozite datorate în temeiul contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, pentru perioada (...)-(...), astfel încât se impune modificarea soluției adoptate de instanța de fond în privința acestui capăt de cerere, cererea reclamantului în acest sens fiind neîntemeiată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este nelegală în parte, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ. și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite în parte recursul împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata către bugetul de stat a contribuțiilor și impozitelor pentru perioada (...) - (...).
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC A. A. S. împotriva sentinței civile nr. 1958 din 31 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de obligare a pârâteila plata către bugetul de stat a contribuțiilor și impozitelor pentru perioada (...)
- (...).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I. R. M. G. L. T.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond: B. M.F; B. F.S.
| ← Decizia civilă nr. 962/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2927/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
