Decizia civilă nr. 2846/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
D. CIVILĂ NR. 2846/R/2011
Ședința 06 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
G. : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. F. P. PRIN D. G. A F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 591 din 22 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. L. și pârâții intimați M. J., CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin motivele de recurs, pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin D. generală a F. P. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
C. constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.591 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. L. N. în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției și L. C., C. de A. C., Tribunalul Maramureș, Ministerul Finanțelor Publice și în consecință au fost obligați pârâții de rând 1-3 la plata în favoarea reclamantei a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, în perioada: (...) -(...), actualizat cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligat Tribunalul Maramureș să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Totodată a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății.
A fost respinsă cererea de acordare a dobânzilor legale.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta își desfășoară activitatea de judecător la Judecătoria Sighetu Marmației începând cu (...).
Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar";.
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 8. pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din L. nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.
125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
A., potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție „Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acesta";. Or, prin art. 1 pct. Q 1 din L. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la „. și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată";.
Cu toate acestea, prin OG nr. 8. s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc
și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres acesta în textul legii de abilitare. A., conform art.1 pct. Q 3 din L. 125/2003, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru „ Abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997...";.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG 8. este nelegală, și în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de suprasolicitare neuropsihică, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din L. 50/1996, reactualizat în raport de indicele de inflație la data plății.
Mai mult, prin D. nr. XXI din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii declarat de P.
G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă că : „…..judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică…….și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 8., aprobată prin L. nr.
3..
Cu privire la cererea de acordare a dobânzilor legale aferente sporului de risc și suprasolicitare, s-a reținut că cererea este neîntemeiată întrucât actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate asigură recuperarea creanței la valoarea ei reală. Dobânzile se acordă numai dacă au fost stipulate prin contract, în statut sau regulament sau în alt înscris însușit de părți.
În considerarea celor de mai sus acțiunea a fost admisă în parte potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE prin D. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii obligării M.ui F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanta.
În motivarea recursului a arătat că art.47 din L. nr.50/1996 a fost abrogat cu mult înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002.
Potrivit art.62 alin.3 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă: „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. Fac excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către P..
Voința legiuitorului a fost expres prevăzută în O. nr.8., în sensul abrogării textului de lege prin care magistraților și personalului auxiliar din instanțe și parchete li se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din venitul brut lunar.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune concluzia că dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, prin art.47 din L. nr.50/1996 și-a produs efectele până la data de 1 oct.2000, când urmare abrogării exprese prin O. nr.8., acest drept a încetat să mai existe, nemaiputând să fie pretins și nici acordat.
În jurisprudența constantă a C. C. s-a stabilit ca sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului.
Împrejurarea că persistă condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică nu poate conduce la aplicabilitatea unui text legal abrogat, atâta timp cât, în actuala reglementare nu mai există o dispoziție legală care să prevadă acordarea în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate a unui spor pentru munca desfășurată în aceste condiții.
Analizând recursul formulat, C. deliberând reține că acesta este nefondat,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința atacată, pârâtul M. E. și F. a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale către reclamante.
Este vorba de obligația ce îi revine acestui minister în temeiul Hotărârii
Guvernului nr.34/2009, de elaborare a proiectului bugetului de stat pentru anul 2010, de a include în bugetul M.ui J. și L. C., a sumelor necesare plății de către Tribunalul Sălaj, la care au fost obligați cei trei pârâți, în favoarea reclamantelor.
Prima instanță nu a afirmat nicidecum că între Ministerul Finanțelor
Publice și Ministerul Justiției și L. C. ar exista vreo obligație extralegală de plată pentru drepturi bănești pe care M. ar trebui să le plătească într-un raport concret de muncă, ci numai de obligațiile care îi revin MFP în virtutea dispozițiilor legale aflate în vigoare, în legătură cu bugetul de stat, izvorâte din
L. nr.500/2002 și din Hotărârea Guvernului nr.34/2009.
La pronunțarea sentinței recurate, prima instanță a ținut cont și de decizia C. C. din (...). În speță, nu este vorba de un conflict între autoritatea judecătorească și autoritățile legislative sau executive, așa cum susține în mod eronat recurentul.
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni, pe care era obligată să o judece, în caz contrar fiind culpabilă de denegare de dreptate, conform art.3 C.civ., care prevede că „judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de dreptate";.
Dreptul civil este guvernat de principiul egalității părților în fața legii civile, iar în procesul civil, dacă sunt îndeplinite condițiile acțiunii civile,pârâtul poate fi obligat să execute o anumită prestație, indiferent de poziția pe care o ocupă în sistemul organelor statului.
Prin aceasta, judecătorul nu face decât să exercite activitatea de judecată
și nu activitatea de legiferare, care aparține autorității legislative.
În speță, prima instanță nu a legiferat și nu a stabilit pentru reclamante drepturi care nu ar fi fost legiferate, ci doar a ținut seama de decizia nr.XXI din
2008 a ÎCCJ și de prevederile art.329 alin. (3) C.pr.civ., în caz contrar judecătorii riscând să nu respecte disciplina jurisdicțională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile numărul 591 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile numărul 591 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
G. A. B.
Red.D.C.G./(...) Dact. Sz.M./2 ex.
Jud.fond. C. M.
| ← Decizia civilă nr. 4008/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1158/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
