Decizia civilă nr. 4821/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I C.ă
Dosar nr. (...)
D. C.Ă Nr. 4821/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I.A T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. I. T. împotriva sentinței civile nr. 1488 din 19 iulie 2011 a Tribunalului B.-N. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. C. C. S. B., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că pârâta intimată a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 27 octombrie 2011.
Văzând că s-a solicitat judecata în lipsa părților de la dezbateri, Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1488 din 19 iulie 2011 a Tribunalului B.-N. pronunțate în dosar nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâta S. C. C. S. B.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul N. I. T., împotriva pârâtei S. C. C. S. B.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că între litiganți s-au derulat raporturi de muncă în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2./(...) la ITM B.-N., reclamantul N. T. fiind angajat de pârâta S. C. C. S. B. în funcția de director executiv începând cu data de (...) pentru salariul lunar de 1750 lei.
Urmare a formulării de către asociatul majoritar al societății angajatoare a plângerii penale înregistrată la I. J. de P. B.-N. sub nr. 1135/(...) și îndreptată împotriva reclamantului suspectat de săvârșirea mai multor infracțiuni având ca scop devalizarea societății, prin D. nr. 1/(...) s-a decissuspendarea contractului individual de muncă conform art. 52 alin. 1 lit. c din C.muncii începând cu data de (...) și până la soluționarea plângerii penale.
Actul contestat a fost emis de administratorul societății angajatoare M.
A., desemnat în această calitate în locul reclamantului la data de (...) prin H. AGA nr. 1/(...). Unicul considerent pentru care în prezenta cauză se reclamă desființarea suspendării raporturilor de muncă îl reprezintă împrejurarea că ulterior, prin sentințele comerciale nr.657/3(...) pronunțată în dosar nr. (...)
(ordonanță președințială) și nr. 41/CC/2010 pronunțată în dosar nr. (...) ale
Tribunalului B. N. la solicitarea asociatului minoritar - fiul reclamantului - s-a dispus suspendarea provizorie a executării hotărârii AGA, respectiv anularea acesteia, pentru considerente formale (modificarea actului constitutiv fără votul unuia dintre cei doi asociați), f.36-44.
Pentru aceleași motive, suspicionarea reclamantului și a fiului său, coasociat, de săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva societății sesizate poliției prin plângerea înainte menționat și împotriva cărora între timp prin O. P. de pe lângă Judecătoria Bistrița în dosar penal nr. 1.din 11 și 12 martie
2010 (f.23-26) s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de gravă, în formă continuată, respectiv complicitate la această infracțiune, la (...) prin H. AGA s-a revocat din nou din funcția de administrator neasociat reclamantul, desemnându-se iarăși același nou administrator, M. A. (f.7 dos. nr. (...)). Prin sentințele civile nr.1618/2010 dată în dosar nr. (...)(ordonanță președințială) și nr.1944/2010 dată în dosar nr. (...), irevocabile, s-au respins însă solicitările aceluiași asociat minoritar de desființare a hotărârii AGA, reclamantul fiind definitiv și irevocabil revocat din funcția de administrator al societății, atribuită aceluiași M. A..
Dând cuvenita relevanță distincției nete dintre funcțiile de administrator și director executiv al aceleiași societăți comerciale, în relație cu care raporturile juridice au caracteristici distincte, fiind guvernate de reglementări legale deosebite, tribunalul a conchis că demersul judiciar promovat se circumscrie prescripțiilor art. 52 alin. 1 lit. c C. muncii care stipulează că poate fi suspendat din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și la alin 2 că în cazul în care se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, potrivit art. 49 alin 43 pe durata suspendării din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavând nici unul dintre drepturile care rezultă din calitatea de salariat.
Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă se poate face în termenii și condițiile art. 268 din același cod, respectiv în termen de 30 zile calendaristice, care începe să curgă de la momentul în care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicate de acesta. În cauza pendinte, deși angajatorul susține că a comunicat angajatului decizia de suspendare prin scrisoare cu confirmare de primire, în care sens atașează dovezile depuse la dosar f. 21-22, uzând de serviciile poștei române, iar angajatul afirmă că un atare act nu i-a parvenit, tribunalul conchide că în lipsa oricărei dovezi care să ateste că în plicul expediat de pârâtă către reclamant s-a aflat decizia de suspendare și a oricăror probe directe care să susțină o atare ipoteză, infirmând neechivoc teza contrară, actul contestat nu a fost comunicat angajatului după prescripțiile legale, impunându-se examinarea legalității și temeiniciei sale pe fond, pentru a se asigura suplimentar garantarea accesului efectiv la justiție și la un proces echitabil în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Pe cale de consecință, în temeiul art. 137 Cod proc. civ. raportat la textul legal evocat, a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației, invocată de pârâtă.
Reglementarea suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului din cuprinsul art. 52 alin 1 lit. c din C. muncii înainte citat vizează două situații în care o asemenea măsură poate fi luată : când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului învinuit de săvârșirea unei fapte incompatibile cu funcția deținută ori când angajatul a fost trimis înjudecată pentru o asemenea faptă. În prima ipoteză, incidentă în cauza pendinte, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
Contrar tezei contestatorului, suspendarea sa din funcție este o măsură legală care protejează societatea angajatoare față de pericolul continuării ilicite plângerea penală înregistrată la I. de P. al J. B. N. sub nr. 1135/(...) îndreptată împotriva reclamantului face obiectul cercetării penale în dosarul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 1. în care prin O. procurorului din datele de 11 și 12 martie 2010 s-a început urmărirea penală împotriva reclamantului și a fiului său, asociat minoritar, pentru comiterea infracțiunilor de delapidare cu consecințe deosebit de grave în forma continuate, respectiv complicitate la această infracțiune îndreptată împotriva societății angajatoare și până în prezent nu este incidentă ipoteza exonerării reclamantului de culpă și a constatării nevinovăției sale.
Aserțiunea potrivit căreia decizia de suspendare a raporturilor sale de muncă ar fi nelegală exclusiv pentru considerentul emiterii de către noul administrator al societății angajatoare, numit printr-o hotărâre AGA desființată ulterior pe cale judecătorească, nu poate fi reținută. Efectul sentinței prin care a fost anulată hotărârea AGA de înlocuire a administratorului pârâtei nu poate atrage doar prin ea însăși nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă dintre angajat și angajator, fiind exclusă consecința desființării actului ab initio reclamată în cauză și a neincidenței prevederilor art. 52 C. muncii, cazul contrar semnificând imposibilitatea protejării angajatorului de pericolul continuării activității ilicite a angajatului. Disputarea reciprocă a calității de administrator neasociat nu are nici o relevanță în prezenta cauză, circumscrisă derulării raporturilor de muncă dintre angajatul -director executiv- și societatea angajatoare.
Or cât timp reclamantul nu a fost absolvit de culpa imputată prin constatarea nevinovăției, dimpotrivă plângerea penală îndreptată împotriva angajatului pentru comiterea unor fapte incompatibile cu atribuțiile de serviciu și răspunderea ce-i revine declanșând începerea urmăririi penale împotriva sa în dosar penal nr. 1. pentru comiterea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată în dauna societății angajatoare, neechivoc incompatibile cu exercițiul funcției de director executiv, sunt întrunite toate cerințele legale ce justifică legalitatea și temeinicia măsurii suspendării raporturilor de muncă, independent de disputele referitoare la administrarea societății, irevocabil rezolvate în detrimentul reclamantului în dosar nr. (...) al Tribunalului B.-N., or retragerea plângerii penale formulată de angajator pentru săvârșirea de către angajat a altor infracțiuni, furt și abuz de încredere, în legătură cu două autoturisme, obiect al dosarului penal nr.
92/P/2011.
Pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și drept expuse, contestația formulată a fost respinsă ca nefondată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. I. T. solicitând modificarea sentinței cu admiterea acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că a deținut funcția de director executiv conform contractului de muncă la pârâta SC C. C. S., înregistrat la ITM nr.2./(...), iar în actul constitutiv figura cu funcția de administrator și reprezentant statutar al societății.
Reclamantul nu a fost plătit din luna iunie 2009 de către societatea pârâtă deși avea contract de muncă înregistrat la ITM cu suma de 1750lei/lună. La începutul lunii februarie 2011 a fost chemat la ITM și i s-a înmânat cartea de muncă, aflând ulterior că administratorul i-a suspendat contractul de muncă pentru funcția de director executiv. Întrucât hotărârea nr.1/(...) prin care a fost schimbat statutul societății a fost declarată nulă, apreciază că și actele persoanei care a îndeplinit această funcție în baza actului declarat nul sunt nelegale.
Ulterior modificării actului constitutiv a doua oară în luna mai 2010 noul administrator nu a mai emis o altă decizie de suspendare a contractului de muncă sau o deciziei de concediere, astfel încât la acest moment reclamantul chiar dacă nu este administrator al societății pârâte în mod statutar este director executiv al acesteia.
Instanța de fond a considerat că decizia nr.1/(...) este legală și justă în baza disp. Art.52 alin.1 lit.c din C.muncii.
Pentru ipoteza de suspendare a contractului de muncă trebuie să fie îndeplinite mai multe condiții: să se fi formulat o plângere penală; plângere să fie îndreptată de angajator împotriva angajatului. În speță plângerea a fost formulată plângerea penală de către unul dintre asociați împotriva administratorului, dosar în care cercetările trenează de 2 ani.
Societatea angajatoare nu a formulat plângere penală împotriva angajatului. Raportul dedus judecății este între societatea comercială angajatoare și angajat nu între asociatul neadministrator Banciu V. și N. I., societatea trebuind să formuleze plângere penală și ulterior să procedeze la suspendarea contractului individual de muncă.
Prin constatarea ca nulă absolută a hotărârii nr.1/(...), prin care a fost numit administrator M. A., contul constitutiv revine la forma inițială, iar actele îndeplinite de acesta sunt nule, astfel și decizia nr.1/(...).
Pârâta SC C. C. S. B. prin întâmpinare (f.10-12) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2./(...) la ITM B.- N., recurentul reclamant N. T. a fost angajat de intimata pârâtă S. C. C. S. B. în funcția de director executiv, începând cu data de (...).
Prin D. nr. 1/(...) s-a decis suspendarea contractului individual de muncăconform art. 52 alin. 1 lit. c din C. muncii începând cu data de (...) și până la soluționarea plângerii penale înregistrată la I. J. de P. B.-N. sub nr. 1135/(...). Plângerea a fost formulată de către asociatul majoritar al societății angajatoare și îndreptată împotriva reclamantului suspectat de săvârșirea mai multorinfracțiuni având ca scop devalizarea societății.
Instanța de fond a reținut în mod corect că scopul prevederilor art. 52 C. muncii este acela al protejării angajatorului de pericolul continuării activității ilicite a angajatului. Având însă în vedere caracterul grav al consecințelor acestei măsuri pentru salariat, textul amintit instituie o măsură de excepție, care trebuie interpretată și aplicată ca atare.
Cu alte cuvinte, instanța de fond trebuia să facă o verificare strictă a condițiilor impuse de art.52 C. muncii, înainte de a verifica temeinicia măsurii suspendării raporturilor de muncă.
Textul legal invocat, art. 52 lit c codul muncii, prevede posibilitatea suspendării contractului de muncă în două situații: 1. dacă angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru o faptă prevăzută de legea penală incompatibilă cu funcția deținută ori 2. dacă salariatul a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă ( independent de plângerea angajatorului).
Ca atare, în primul caz, incident în speță, suspendarea din funcție putea fi dispusă numai dacă erau îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de textul de lege, respectiv formularea unei plângeri penale de către angajator și crearea unei situații de incompatibilitate a salariatului cu funcția deținută, prin săvârșirea faptelor imputate prin plângere.
Instituind o reglementare de excepție,textul este de strictă interpretare și aplicare numai la ceea ce legiuitorul a prevăzut în mod expres; în consecință, în lipsa întrunirii cumulative a celor două condiții, măsura suspendării nu poate fi dispusă.
Față de cele de mai sus, Curtea notează că motivele de recurs referitoare la lipsa îndeplinirii condiției formulării plângerii de către angajator sunt fondate.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că formularea plângerii de către numitul B. V. echivalează cu o plângere formulată de către angajator. Astfel, din chiar cuprinsul acesteia ( fila 17 dosar fond) rezultă că acesta a formulat plângerea penală în nume propriu, ca asociat al SC C. C. S., și nu în numele societății, ca reprezentant al acesteia.
Curtea notează că acest asociat, deși majoritar, nu avea dreptul de a reprezenta societatea. Astfel, acest drept aparținea administratorului societății, calitatea disputată de recurentul reclamant și reprezentantul actual al societății, M. A., persoana care a și emis decizia atacată. În consecință, deși apărările intimatei sunt reale sub aspectul faptului că este ilogic a se pretinde formularea unei plângeri penale tocmai de către cel căruia îi sunt imputate faptele, la fel de adevărat este faptul că, imediat formulării plângere penale, prin hotărârea AGA nr. 1/(...), reclamantul recurent a fost revocat din funcția de administrator, fiind numit în locul său M. A..
În aceste situație, nu este deloc excesiv a pretinde societății ca, înainte de a dispune suspendarea contractului de muncă al recurentului, să formuleze ea însăși o plângere penală împotriva acestuia, prin reprezentantul legal care a emis și decizia atacată, pentru a fi respectate imperativele art. 52 lit.c din C. muncii, enunțate mai sus.
Or, în condițiile în care societatea și-a întemeiat decizia de suspendare a contractului de muncă al recurentului reclamant pe o plângere penală formulată de o persoană ce nu reprezenta societatea, curtea constată că această măsură a fost dispusă cu încălcarea condițiilor imperativ și cumulativ prevăzute de lege, fapt ce atrage nelegalitatea aceștia, concluzia contrară a instanței de fond apărând așadar ca nelegală, urmare a unei greșite a legii.
În consecință, față de ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, Curtea urmează a admite recursul declarat de reclamantul N. I. T. împotriva sentinței civile nr. 1488 din (...) a Tribunalului B. N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în tot în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul N. I. T. împotriva sentinței civile nr. 1488 din (...) a Tribunalului B. N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul N. I. T. în contradictoriu cu pârâta SC C. C. S. B. și în consecință anulează decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. 2. din (...) încheiat între părți.
Obligă pârâta să reia raporturile de muncă cu reclamantul și să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Obligă pârâta la plata contribuțiilor datorate statului și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I.A T.
N. N.
GREFIER R ed.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 1158/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3612/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
