Decizia civilă nr. 2851/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 2851/R/2011
Ședința 6 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
G. : A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. F. P. PRIN D. G. A F. P. M., C. LOCAL B. M. ȘI P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 745 din 08 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pârâta intimată S. CU C. I-V. N. I. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data 30 august 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S.
L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă.
Totodată se constată că prin motivele de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.745 din 08 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D. F. P. M., P. M. B. M. și C. Local al M. B. M.,
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu cls. I-V. „N. I."; B. M., C. Local B. M., P. orașului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997, începând cu (...) până la (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății P entru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ- teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Prin urmare, C. local al municipiului B. M. a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, deci, în reprezentarea unității administrativ- teritoriale, aspect care reiese, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de către instanță.
Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice, or, potrivit dispozițiilor art. 1 din H. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la 31 decembrie 2004, conform art. 49 din anexa la H. nr. 2. pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din H. nr. 2., unde, de asemenea, se prevede că „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.
S-au reținut în acest sens dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001, modificată, unde se prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public.";
Prin urmare, Legea contenciosului administrativ reglementează in terminis capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice.
Or, art. 2 alin. 1 lit.b din lege definește autoritatea publică drept organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale și primarii se subsumează acestei categorii.
Instanța a apreciat că dispozițiile legale sus-citate sunt aplicabile având în vedere că pârâții, C. local al M. B. M. și P. municipiului B. M. au fostchemați în judecată în considerarea raporturilor juridice stabilite între aceștia și angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local, respectiv, primar și o unitate de învățământ este, prin excelență, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator, ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâților s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care aceștia sunt implicați.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
M. F. P., instanța a reținut, că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut că potrivit art. 50 alin 1 și 2 din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, „personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste
40 ani activitate în învățământ";.
În anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar.
Această ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin 2 din O.G. nr. 15/2008.
Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009, se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr.
128/1997, până la data de (...), respectiv până la apariția L. cadru nr. 284/(...).
Așa fiind, acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. B. M.,
P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local B. M..
În motivarea recursului a arătat că între reclamantul S. în numele membrilor săi de sindicat și pârâtul C. Local al M. B. M. nu există nici un raport juridic de genul angajat - angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, rezultă faptul că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata drepturilor salariale, în speță a primei de vacanță, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
În consecință, nu există absolut nicio prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că aceste sume se plătesc de către C. local, astfel cum a fost formulată acțiunea.
În conformitate cu art.41 coroborate cu art.26 alind.1 din decretul
31/1954 și art.21 din Legea 215/2001, C. local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Potrivit art.20 din Legea 215/2001, republicată, unitățile administrativ- teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județene în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. local este, potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale , în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ în problemele de interes local..
Prin recursul său P. M. B. M. a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a respins în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui.
Cum între reclamantul S. în numele membrilor săi de sindicat și pârâtul P. M. B. M. nu există nici un raport juridic de genul angajat - angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, rezultă faptul că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata drepturilor salariale, în speță a primei de vacanță, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
P. M. B. M. nu are calitatea procesuală pasivă, deoarece nu are calitatea de angajator în sensul prevederilor art.14 alin.1 din C.muncii și ale art.2 alin.1 din CCMU, contractele individuale de muncă fiind încheiate între unitățile școlare în calitate de angajator și personalul didactic în calitate de angajat.
În consecință nu există nicio prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că tranșele de vechime aferente unui an școlar se plătesc de către primar - în calitate de ordonator principal de credite, astfel cum a fost formulată acțiunea.
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării M.F.P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
În motivarea recursului a arătat că rolul esențial în procesul bugetar și execuția bugetară revine Guvernului, respectiv parlamentului potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Admiterea cererii formulate împotriva M. F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații săi.
Obligarea pârâtului la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.168-18) a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, Curtea,deliberând, reține următoarele:
1. Cu privire la recursurile formulate de C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. .
Singurele motive de recurs invocate de recurenți vizează lipsa calității procesuale pasive.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H. nr.2., finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor L. nr. 221/2008, drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H. nr.2., în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor L. nr. 221/2008, începând cu data de (...).
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii.
În ceea ce privește calitatea procesuală a recurentului pârât Ministerul
Finanțelor Publice nu se poate reține că recurentul ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la virarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire (fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. a J. B.-N. îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor L. nr. 221/2008, începând cu data de (...), motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat aceste instituții la virarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi salariale la care este îndreptățit reclamantul, pentru ca acesta să asigure fundamentarea corespunzătoare a volumului fondurilor alocate unității de învățământ pârâte.
Curtea mai reține că, astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât recurentul își invocă astfel, în parte, propria culpă, întrucât acesta avea atribuții distincte în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare plății salariilor personalului din învățământ, cu aplicarea dispozițiilor L. nr. 221/2008, începând cu data de (...).
Acesta este și motivul pentru care nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul disp. art. 16 alin.1 lit.a), 21, 28, 29 alin.4 din Legea nr.500/2002.
Curtea mai reține că dispozițiile art.2 din O.G. nr.22/2002 și art.5 lit. e) din H. nr.39/2009, nu ar putea fi incidente decât în faza executării hotărârii pronunțate de către prima instanță, neputând avea vreo relevanță în ceea ce privește legalitatea și temeinicia sentinței recurate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 745 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul
(...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 745 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 septembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
G. A. B.
Red.D.C.G. Dact.Sz.M./2 ex.
Jud.fond.H. D.
| ← Decizia civilă nr. 708/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4054/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
