Decizia civilă nr. 708/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 708/R/2011
Ședința publică din data de 23 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL C. T. B., C. T. B. prin primar și P. C. T. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 30 septembrie
2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată
M. C. T. și pârâta intimată Ș. G. T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 februarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantei intimate, întâmpinare, împuternicire avocațială și dovada achitării cheltuielilor de judecată, solicitând respingerea recursului, obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și prin cererea de recurs, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL AL COMUNEI T. B. și P. COMUNEI T. B. .
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M. C. T., prin U. J.
A S. L. DIN Î. B.-N., Ș. G. T., C. LOCAL AL COMUNEI T. B. și P. COMUNEI T. B., ca fiind întemeiată și în consecință a fost obligată pârâta Ș. G. T. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele la data plății efective; au fost obligați pârâții C. LOCAL AL COMUNEI T. B. și P. COMUNEI T. B. să aloce pârâtei Ș. G. T. fondurile necesare plății sumelor restante datorate. A fost obligată pârâta Ș. G. T. să plătească reclamantei suma de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta face parte dinrândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie
2008 - 31 decembrie 2009 a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate
școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O. G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie
2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut de la 291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la
31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C. , cu motivarea că „adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Asa fiind, in condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-
2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile-salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008- personalului-invatamant-%..htm" |nr. 2.} pentru aprobarea O. G. { H. "http://www.legestart.ro/O.-15-2008-cresterile-salariale-ce-se-vor-acorda-anul-
2008-personalului-invatamant-%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterilesalariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Ulterior, OUG nr. 1. a fost respinsă prin L. nr. 5..
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31. și 41., care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiind neconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea C onstituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr. 31.
și art. 2 din OUG 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr. 1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...) și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din L.
47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie 2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva
României în legătură cu noțiunea de "speranță legitima", interesul patrimonial poate fi considerat o "valoare patrimoniala" atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă sunt întemeiate, astfel că le-a admis, respectiv începând cu data de 1 octombrie
2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamantă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. Chiar dacă între reclamantă și pârâții C. LOCAL AL COMUNEI T. B. și P. COMUNEI T. B. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamanta a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare excepția lipsei calității procesuale invocată de acești pârâți a fost neîntemeiată și a fost respinsă.
Cum C. LOCAL AL COMUNEI T. B. este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte iar P. COMUNEI T. B. este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantei.
În baza art.274 C.pr.civ. unitatea de învățământ a fost obligată să plătească reclamantei suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform împuternicirii avocațiale și chitanței depusă în copie în dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL C. T. B., C. T. B. prin primar și P. C. T. B. solicitând modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții au arătat că prima instanță a reținut în mod corect că unitatea de învățământ preuniversitar funcționează ca unitate finanțată de fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte sume, potrivit art.167 alin.1, din L. nr.84/1995, modificată. Cu precizarea mai mult decât necesar că finanțarea unităților de învățământ de stat cuprinde, finanțarea de bază și finanțarea complementară, drepturile salariale fiind asigurate prin finanțarea de bază, finanțare asigurată, subliniază, prin bugetul local, dat cu sume alocate de la bugetul de stat, fapt sesizat așa cum a menționat, și de instanța de fond în cuprinsul motivării ignorat în dispozitivul sentinței (instanța de fond nesesizând diferența pe care cele două prepoziții prin și de la, o fac în economia speței), solicită instanței de recurs admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, atât P. comunei T. B. cât și C. Local al comunei T. B. neavând capacitatea de a aloca fonduri bănești necesare plății sumelor datorate reclamanților, sumele cu această destinație fiind alocate din bugetul de stat. Mai mult decât atât în baza art.129 alin.5 C.pr.civ, instanța de fond în exercitarea rolului său activ, trebuia să fi ridicat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților de rândul 2 și 3. De asemenea instanța a precizat că potrivit art.167 din L. nr.84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează cu fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, dar omite să precizeze că aceste fonduri sunt alocate de către stat prin bugetul local.
Ca urmare a aspectelor mai sus menționate, pârâții solicită admiterea recursului astfel formulat, modificarea în totalitate a sentinței atacate și să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților de rândul 2 și 3.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către recurenți, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată.
A., se observă, așa cum au învederat chiar recurenții, că dispozițiile art. 167 din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, obligația consiliul local reiese din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. C. T. B. își justifică calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului local, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv C. T. B., art. 62 alin.
1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamantă nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantei care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pentru aceste considerente și constatând că nu este incident nici unul din motivele de recurs, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 C.pr.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se vor obliga recurenții, ca parte căzută în pretenții, la plata a 15 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL C. T. B., C.
T. B. și P. C. T. B. împotriva Sentinței civile nr. 4. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului M. C. T. suma de 15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. I. și I. S.
| ← Decizia civilă nr. 2689/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2851/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
