Decizia civilă nr. 675/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 675/R/2011

Ședința publică din data de 22 februarie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.

JUDECĂTORI: C. M.

I.A T.

G. : N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. E. și alții împotriva sentinței civile nr. 1439 din 24 septembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr.(...), privind și pe pârâta intimată S. OMV P. SA, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei intimate - avocat C. R. din cadrul Baroului M., lipsind reclamanții.

Procedura de citare este realizată.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 1 februarie

2011 pârâta intimată a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare și acte anexă iar la data de 17 februarie 2011 copii ale mai multor înscrisuri pe care le consideră concludente pentru dovedirea netemeiniciei pretențiilor reclamanților.

La acest termen de judecată reprezentanta intimatei arată că nu are cereri de formulat în probațiune solicitând cuvântul pe fond.

Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1439 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. E. Ș., I. L. C., C. P., H. I. D., B. I., B. I., A. M. C., C. M. M., M. R., T. A., G. D. M., A. E., M. M., C. O. C., M. D. T., G. V., Ș. S. R., K. G., V. V. I., R. T., V. V., B. R. M., N. D., C. C. G., D. M., P. M. F., M. C. C., M. A. M., C. S., R. C., R. V. E., V. L., V. R. P., R. D., S. H. C., P. A., G. I. N., G. C. M., A. A., V. A. S., M. A. S., D. G., C. I., D. F., G. V., P. C., M. V. G., B. S. F., M. I. Ș., B. Ana, P. A., C. I., C. Ana E., P. D. M., B. E. Ana, în contradictoriu cu pârâta S. OMV P. S., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că urmare a privatizării sale, P. a cunoscut un amplu proces de restructurare și reorganizare, fiind nevoită să efectueze concedieri colective, ca parte a unor măsuri economice absolut necesare, cuprinse inclusiv în contractul de privatizare.

În conformitate cu dispozițiile legale edictate pentru asigurarea protecției sociale a salariaților disponibilizați, în cazul concedierilor colective angajatorului îi revine obligația de a întocmi un plan de măsuri sociale sau de alt tip prevăzut de lege ori de contractele de muncă aplicabile, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților.

A., în baza C.ui C. de M. societatea a conceput și prezentat partenerilor de dialog social un Plan S. prin care s-au stabilit limitele indemnizațiilor de concediere pentru disponibilizările ce urmau să se facă, consecință a planului de restructurare a companiei.

P. S. a fost încheiat în data de (...), fiind semnat de către P., în calitate de angajator, pe de o parte, și F. P., în calitate de reprezentant al salariaților, pe de altă parte. Art. 1 din P. S. prevede în mod explicit faptul că aceasta constituie o Anexă la C. C. de M. (făcând parte integrantă din el) urmând a produce efecte începând cu data semnării și până la (...).

P. S. și, implicit CCM încheiat la nivel de unitate, a fost modificat succesiv, inițial prin A. din (...) și ulterior prin A. din (...).

În baza negocierilor dintre angajator și F. P. (reprezentantul salariaților), în P. S. au fost prevăzute cele 3 categorii de pachete financiare, reprezentând indemnizația de concediere acordată în funcție de vechimea salariatului ce urmează a fi disponibilizat - drepturi bănești mult mai avantajoase decât cele prevăzute la art. 50 al CCM, tocmai pentru a atenua efectele concedierilor colective.

Susținerile reclamanților sunt nefondate întrucât indemnizațiile de concediere au fost acordate cu respectarea P. S.

În cadrul P. S., printre alte măsuri sociale convenite cu F. P., s-au stabilit și indemnizațiile de concediere aferente disponibilizărilor ce urmau a avea loc precum și criteriile de determinare a cuantumului acestora.

Art. 4 din P. S. stipulează următoarele:

„În funcție de vechimea în P., angajații vor primi următoarele pachete:

0,5-5 ani vechime-8 salarii medii brute, 5-15 ani vechime-12 salarii medii brute; peste 15 ani vechime-15 salarii medii brute.";

Părțile nu au înțeles să cumuleze sumele de bani acordate în baza planului social cu sumele menționate în art. 50 din contractul colectiv de muncă, fapt concretizat ulterior expres în alin. 5 al acestui articol, în care se arată că acordarea unui pachet conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la alin. 1.

Reclamanții au încasat pachetul compensator în conformitate cu planul social, astfel încât nu mai sunt îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de art. 50 din contractul colectiv de muncă.

Modalitatea de calcul a indemnizației de concediere pentru salariații disponibilizați în temeiul P. S. este următoarea:

Pentru anul 2005, baza de calcul a fost salariul mediu brut din anul anterior, în speță din 2004 (1.400 lei), care a fost calculat la începutul anului

2005 pe baza salariilor medii brute din anul 2004 în sumă de 1400 RON

(conform adresei nr. 313 din (...) emisă de P.).

În funcție de vechimea fiecărui salariat în P., salariatul a primit un număr de 8,12, 15 salarii medii brute, calculate conform algoritmului prezentat mai sus.

Sumele rezultate au fost diminuate cu o cotă de impozit de 16%, obținându-se indemnizația de concediere, adică suma netă pe care a primit-o salariatul disponibilizat, menționată în decizia de concediere și, respectiv, în fluturașul de salariu din luna în care aceasta a fost achitată.

P. S. prevede, fără a lăsa loc de interpretare, faptul că salariul mediu brut în funcție de care se vor calcula indemnizațiile de concediere în anul 2005 este cel calculat pe baza celor plătite de societate în anul 2004.

Câtă vreme aplicabilitatea P. S. prevăzută de părți este 2005-2010, este evident că părțile au urmărit să ofere o exemplificare a algoritmului de calcul al acestor indemnizații de concediere, pornind de la momentul reper - 2005

(primul an de aplicare a P. S.), fără a fi necesar să reia acest mod de calcul detailat pentru fiecare an în parte până în 2010.

Mențiunile inserate ulterior în cuprinsul parantezei de la art. 4 din P. S. (în care este precizată formula de calcul a indemnizației de concediere) nu se pot constitui, dat fiind modul concret de redactare, decât într-o explicație a celor redate înainte și în niciun caz într-o derogare de la acest algoritm de calcul. Prin urmare, o interpretare strict gramaticală, nu permite varianta susținută de reclamanți în sensul că mențiunile inserate între paranteze ar constitui nu o explicitare a textului anterior, ci o expunere a unei situații diferite.

Rațiunea existenței unei asemenea prevederi constă în faptul că media salariului brut acordat de P. într-un an de zile nu poate fi stabilită decât la finalului anului respectiv. În aceste condiții singura valoarea certă cunoscută, care putea fi luată în calcul la stabilirea valorii salariilor compensatorii este cea din anul anterior.

Că aceasta a fost adevărata voință a părților rezultă și din mențiunile inserate ulterior în amendamentele la P. S. A., amendamentul din (...) prevede că indemnizațiile de concediere se vor stabili în funcție de salariul mediu brut acordat în anul anterior celui în care se acorda respectiva indemnizație de concediere.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

A. în conformitate cu P. S. P., anexă la C. C. de M. al societății, înregistrat sub numărul 2643/(...) punctul 4 "Pachete financiare" - invocat de altfel și de intimată în preambulul deciziilor de concediere - angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă în cadrul S. P. S. de indemnizații de concediere, calculate conform art. 50 din CCM.

Conform P. S. sus-menționat, salariul mediu brut P. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004, majorat in anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Petenții au beneficiat însă de plății compensatorii calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2004, deși acesta fusese indexat la începutul fiecărui an. Indemnizația de concediere pe anul (...) trebuia calculată luându-se în considerare salariul mediu brut pentru anul respectiv, mai exact salariul mediu brut din anul anterior cu aplicarea indexării aferente fiecărui an. După cum se observă în cadrul acestei acțiuni au fost și salariați care au fost concediați după data de (...), data la care a intervenit majorarea salarială, așadar este evident faptul ca, indemnizațiile de concediere au fost calculate la nivelul salariului mediu brut al anilor anteriori datei la care a intervenit concedierea.

In mod greșit instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii că reclamanții nu trebuie să beneficieze și de drepturile prevăzute de art. 50 din CCM P.

Pachetul financiar acordat de către unitatea angajatoare cu ocazia disponibilizărilor făcute conform art. 65 și 66 din C. Muncii, trebuia să conțină un număr de 5, 3 sau 1,5 salarii medii nete în funcție de vechimea fiecărui petent (așa cum se stipulează în dispozițiile art. 50 din CCM P.), iar aceste prevederi trebuiau completate cu cele ale P. S. P. Acest aspect este reglementat prin art. 50 alin 4 din CCM/2007 : prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile planului social însușit de părți. "

Atât planul social, cât și amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și de reprezentanții sindicatelor, iar în caz de divergenta de interpretare clauza se interpretează în favoarea salariatului, adică în sensul că acesta beneficiază atât de drepturile prevăzute de art. 50

CCM cât și de drepturile prevăzute de art. 4 din P. S. P.

A., amendamentul la P. S. prin care se menționează că drepturile acordate nu se cumulează cu cele prevăzute de art. 50 din CCM la nivel P., este nul conform art. 38 C. Muncii, agentul economic fiind astfel obligat să acorde și salariile prevăzute de CCM la art.50 și nu să le omită de la acordare.

Indemnizația pe care se obliga angajatorul s-o acorde, conform art. 50 din contractul colectiv de munca la nivel P., se calculează și implicit se acordă în toate cazurile de concediere ce nu ține de persoana salariatului, nu doar în cazul restructurării și reorganizării companiei, caz pentru care s-a elaborat, negociat cu F. P. și adoptat P. S. Acesta este și motivul pentru care P. S. a fost adoptat până la (...), începând cu 21.04.200S, data stabilită ca moment al începerii perioadei de restructurare și reorganizare a companiei.

CCM P. are ca valabilitate doar un an, enunțul articolului 50 fiind același

și anii anteriori lui 2004, ceea ce demonstrează încă odată că nu se dorește o înlocuire a acestei clauze cu cea înserată în P. S. ceea ce înseamnă că cele două articole se completează și nu se exclud.

Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.

Potrivit articolului 243 din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.

Potrivit art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/ 1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea prevederilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art.2S alin 1 din același act normativ, "contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană, sau a Municipiului B. după caz" și se aplică în continuare de la data înregistrării.

Conform art.31 din L. 1., modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleași condiții ca cele prevăzute în art.7 alin.2. În raport de dispozițiile legale de mai sus, atât P. social cât și amendamentele făcute la acesta, au natură juridică a unei convenții, dar nu constituie anexe ale contractului colectiv de muncă pentru că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de L. 1..

SC OMV P. prin întâmpinare (f.9-12) a solicitat respingerea recursului cu menținerea sentinței atacate.

Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate,

Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a

șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.

A. cum rezultă din deciziile depuse la instanța de fond, contractele individuale de muncă al recurenților au încetat în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, aceștia primind conform dispozițiilor art. 50 din C. colectiv de muncă, completate cu prevederile P. S., câte o indemnizație de concediere în sumă netă de 22.630 lei.

Conform art. 50 alin. 1 din C. colectiv de muncă al SC P. SA pe anul

2007, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3-10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.

Potrivit alin. 2 din același articol, în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu F. P.

Conform ultimului alineat, prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile P. social însușit de părți.

Analizând aceste prevederi contractuale, Curtea reține că acestea nu ridică probleme deosebite de interpretare, părțile stabilind cu claritate că salariații SC P. SA sunt îndreptățiți la acordarea unei indemnizații/compensații în caz de concediere pentru care doar limita minimă este prevăzută în acest articol, cuantumul ce va fi acordat efectiv urmând a fi stabilit prin negociere cu F. P.

În acest sens, la pct. 4 din P. S.-anexă a contratului colectiv de muncă cu valabilitate până la data de (...), punct intitulat „Pachete financiare";, partenerii sociali au stabilit că, în funcție de vechimea în P., angajații vor primi următoarele pachete: 0,5-5 ani - 8 salarii; 5-15 ani - 12 salarii; peste 15 ani -

15 salarii.

S-a mai prevăzut la același articol că pentru anul 2005 salariul ce va fi luat în calcul va fi salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004 (majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).

În ceea ce privește ultimul alineat al art.50 din C. colectiv de muncă, Curtea reține că prevederile acestui articol au fost într-adevăr completate cu cele ale P. social însușit de părți, chiar în sensul precizat de către recurenți prin cererea de recurs formulată, fiind adăugate dispozițiilor privind limita minimă a indemnizației de concediere, cele privind cuantumul efectiv al compensațiilor ce vor fi primite de către salariații ce vor fi concediați.

Se reține astfel că prevederile C.ui colectiv de muncă pe anul 2007, astfel cum au fost stabilite de către părți, exclud orice posibilitate de interpretare în sensul acordării cumulate a celor „două indemnizații de concediere"; pretinse de către reclamantă prin acțiunea formulată.

De altfel, pe lângă faptul că o cumulare a compensației prevăzute la art.50 din C. colectiv de muncă al P. cu cea prevăzută la pct. 4 din P. S. excede oricărei logici de interpretare a prevederilor contractuale și cu siguranță nu corespunde voinței partenerilor sociali ce au stabilit aceste dispoziții, o asemenea solicitare ar aduce atingere și principiului consensualității și bunei- credințe ce trebuie să guverneze relațiile de muncă, conform dispozițiilor art. 8alin. (1) din Codul muncii. Aceasta pentru că nu se pot acorda două compensații, de aceeași natură, pentru aceeași concediere.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că recurenții puteau beneficia doar de indemnizația de concediere stabilită conform pct. 4 din P. S., ce a completat dispozițiile de protecție minimală ale art. 50 din C. colectiv de muncă.

În ceea ce privește cuantumul indemnizației stabilite conform pct. 4 din P. S., ce constituie o anexă la contractul colectiv de muncă, fiind înregistrat la D., Curtea reține că acesta în mod corect a fost stabilit și plătit de către angajator.

Susținerile recurenților referitoare la faptul că P. social și amendamentele din (...) și (...) nu au fost înregistrate la D. G. de M. și P. S. B. și astfel nu sunt în aplicabile în cauză conform art. 25 alin. (2) din L. 1. sunt întemeiate, intimata nefăcând dovada contrară. Soluția instanței de fond este însă corectă întrucât la pct. 4 din P. social-anexă la contractul colectiv de muncă (înregistrat sub nr. 2643/(...)) s-a prevăzut modul de stabilire a bazei de calcul în raport cu care se calculează indemnizația de concediere, în sensul că, pentru anul 2005, salariul ce va fi luat în calcul va fi salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004 (majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).

A., angajatorul în mod corect a calculat indemnizația recurenților conform pct. 4 din P. S., luând în calcul baza de calcul a indemnizațiilor stabilite pentru anul 2006 (calculată prin adăugarea la salariul mediu brut pe anul 2005 în cuantum de 14.000 ROL a procentului de majorare a salariului pe anul 2005), majorată cu procentajul cu care s-au majorat salariile în anul

2006, respectiv 13,50, întrucât din prevederile enunțate anterior rezultă că voința părților a fost ca la stabilirea acestor compensații să fie luate în considerare veniturile salariale medii brute pe anul anterior acordării compensației pentru concediere.

De altfel, acest mod de calcul a compensației rezultă și din proiectul de concediere colectivă înregistrate sub nr.1027/(...) la societatea intimată, înregistrate la A. B., I. B. și sindicatului prin care angajatorul, respectând dispozițiile art.69 din Codul muncii, a prevăzut și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, ce vor consta în 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul P. aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea, pentru fiecare dintre salariații concediați în funcție de vechimea acestora în P., după cum urmează: 0,5-5 ani vechime - 8 salarii medii brute; 5-15 ani vechime- 12 salarii medii brute; peste 15 ani vechime-15 salarii medii brute pe P.

Nu a fost dovedit în cauză faptul că sindicatul, primind notificarea acestor proiecte de concediere colectivă ar fi făcut alte propuneri privind modul de baza de calcul al compensațiilor pentru protecția salariaților afectați de concediere.

Intimata a respectat dispozițiilor art.7 și 8 din L. nr.1. și ale art. 243 din

Codul muncii, întrucât intimata a executat prevederile contractuale privind indemnizațiile cuvenite salariaților concediați, astfel cum acestea au fost negociate de către partenerii sociali.

Se mai reține și faptul că indemnizațiile compensatorii acordate în caz de concediere au doar rolul de protecție a salariatului, de compensare a lipsirii acestuia de drepturi salariale pe o anumită perioadă de timp, până la obținerea unui nou loc de muncă, nu de despăgubire a acestuia. A., atât timp câtsalariatul a fost de acord cu măsura concedierii, necontestând-o în termenele legale, fiind exclusă culpa ambelor părți în ceea ce privește desființarea locului de muncă, care să presupună repararea integrală a prejudiciului suferit, respectiv plata salariilor de care ar fi beneficiat angajatul în situația în care nu s-ar fi dispus încetarea contractului său de muncă, partenerii sociali nu pot fi obligați să ia ca bază de calcul a compensațiilor salariile pe care acesta le realiza la momentul concedierii.

În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din

Codul de procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. E. Ș., I. L. C., C. P., H. I. D., B. I., B. I., A. M. C., C. M. M., M. R., T. A., G. D. M., A. E., M. M., C. O. C., M. D. T., G. V., Ș. S. R., K. G., V. V. I., R. T., V. V., B. R. M., N. D., C. C. G., D. M., P. M. F., M. C. C., M. A. M., C. S., R. C., R. V. E., V. L., V. R. P., R. D., S. H. C., P. A., G. I. N., G. C. M., A. A., V. A. S., M. A. S., D. G., C. I., D. F., G. V., P. C., M. V. G., B. S. F., M. I. Ș., B. Ana, P. A., C. I., C. Ana E., P. D. M., B. E. Ana, împotriva sentinței civile nr. 1439 din 24 sept. 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I.A T.

G. N. N.

Red.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 675/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă