Decizia civilă nr. 3159/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 3159/R/2011
Ședința publică din data de 21 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. M. împotriva sentinței civile nr. 610 din 7 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. M. „. M. SA - S. T., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 610 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins contestația formulată de către reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamantul a fost angajat la societatea intimată în funcția de operator programator în cadrul stației E. Bihor. La data de (...) reclamantului i-a fost comunicat preavizul, aducându-i-se la cunoștință că începând cu data de (...) i se acordă un preaviz de 20 de zile lucrătore, până la data de (...). La data de 8 martie 2008, prin D. nr.4A(...) contractul individual de muncă al reclamantului a fost desfăcut în temeiul art. 65 C. Muncii începând cu (...), având în vedere desființarea locului de muncă ocupat de acesta, ca urmare a situației economico - financiare a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor.
Instanța a verificat în limitele competenței sale legalitatea și temeinicia măsurii, stabilind motivele și împrejurările care au condus la această măsură. Controlul de legalitate, vizează existența dificultăților economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării activității, ori caracterul efectiv al desființării locului de muncă, precum și cauza reală și serioasă a concedierii.
Instanța nu poate cenzura însă celelalte criterii, anterioare stabilirii programului de concediere, de selecționare a personalului și de stabilire a posturilor ce urmează a fi desființate, aspecte ce reprezintă o prerogativă a angajatorului, din rațiuni economico - financiare, precum și de profitabilitate.
Potrivit statelor de funcții de la nivelul stației E. Bihor aferente perioadei anterioare concedierii și ulterioare concedierii structura organizatorică și de personal a suferit modificări reale și efective, activitatea societății fiind reorganizată la toate nivelele, inclusiv la departamentul operator programator.
Astfel, dacă în luna august 2009, funcționa un număr de 5 operatori programatori, urmare a aplicării programului de concediere, a rămas un singur post.
În ce privește necesitatea reducerii numărului de personal din cadrul departamentului și implicit, al postului ocupat de reclamant, instanța a apreciat că este atributul conducerii societății.
Astfel, prin H. nr. 1 din 07 ianuarie 2010, Adunarea Generală
Extraordinară a Acționarilor a aprobat, în corelație cu P. de restructurare și reorganizare a societății și în aplicarea P. de concediere colectivă, noua structură organizatorică, precum și mandatarea directorului general de a face mișcări de posturi în condițiile aprobate.
Conform P. de restructurare și reorganizare a societății C. M., pentru proiecția bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2010, s-au avut în vedere, printre altele și diminuarea cheltuielilor cu personalul, prin reducerea numărului de personal, ca urmare a reorganizării și restructurării societății. În acest sens a fost întocmit un amplu proiect de concediere colectivă prin care au fost stabilite măsuri punctuale pentru toate sucursalele și secțiile funcționale.
Măsurile luate au fost aduse la cunoștința I. T. de M. B. și A. T. pentru
Ocuparea Forței de M. prin notificarea din (...) .
În ce privește legalitatea măsurii dispuse, instanța a apreciat că decizia emisă întrunește toate condițiile prevăzute de lege, motivele care au determinat concedierea fiind amintite detaliat în cuprinsul deciziei.
Comunicarea preavizului la o dată anterioară celei la care a fost emisă decizia de concediere, nu contravine prevederilor legale, acesta fiind chiar sensul preavizului, de a precede decizia de concediere și de a înștiința salariatul despre măsura ce urmează a fi dispusă.
Mai mult, ca dovadă că la baza concedierii reclamantului a stat o cauză reală și serioasă, este faptul că în cursul lunii octombrie 2010 a fost aprobată desființarea Sucursalelor de M. C. și B. și înființarea unei singure sucursale sub denumirea sucursala T., fapt care atestă că societatea intimată se află într-un amplu plan de reorganizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. M. solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului a arătat următoarele, și anume: că intimata nu a urmat procedura prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă pentru concedierile colective ce atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere contestate, că nu s-au respecta criteriile de prioritate prevăzute în contractul colectiv de muncă și în proiectul de concediere colectivă, că decizia de concediere nu cuprinde motivele concedierii, durata preavizului și lista posturilor vacante și că intimata nu a respectat prevederile O.G. 9/2010.
Criteriile de prioritate în cadrul procedurii concedierii colective, enumerate în decizia atacată, au fost expuse doar formal de către angajator, fără a fi respectate în fapt. Reclamantul a fost concediat deși este unic întreținător de familie, nu a fost sancționat niciodată și a avut rezultate foarte bune la verificarea profesională, în timp ce alți angajați au fost menținuți deși ar fi trebuit să fie concediați, conform ordinii de prioritate.
Deși în S. E. Bihor a rămas un singur post de OP programator, celor care ar fi urmat să fie afectați de măsura concedierii, ca urmare a desființării postului, li s-a oferit un alt loc de muncă existent sau nou creat, deși conform ordinii de prioritate menționate ar fi trebuit să fie concediați înainte.
Așa cum a dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, are 6 calificări care i-ar fi permis să lucrez pe posturile care au fost oferite foștilor colegi cu nesocotirea criteriilor care trebuiau avute în vedere în cadrul concedierii colective.
Simpla enumerare a criteriilor de prioritate în decizia de concediere nu conferă legalitate acesteia. Pentru a dovedi că ele au fost respectare, intimata ar ti trebuit să dovedească nu doar faptul că a fost menținut pe postul de OPprogramator un singur angajat, lider de sindicat, ci și dacă cei care au ocupat celelalte posturi de OP programator au sau nu în prezent un alt loc de muncă oferit de angajator pentru a evita concedierea lor și dacă la oferirea acestor posturi s-a ținut seama de criteriile stabilite pentru concedierea colectivă.
Mai arată că decizia de concediere nu cuprinde motivele concedierii conform prevederilor art. 74 din Codul muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă motivele pentru care a fost luată această măsură, durata preavizului, criteriile avute în vedere la concediere și lista locurilor de muncă vacante pentru care ar putea opta cel afectat de această măsură.
Motivele cuprinse în decizia atacată sunt circumscrise generic
„dificultăților economice", fără a preciza care sunt acestea, făcându-se trimitere la P. de restructurare și reorganizare și la P. de concediere colectivă în aceste documente, depuse de intimată la dosarul cauzei, se regăsește însă doar o analiză sintetică a activității societății și se propun măsuri de reorganizare, fără a se face nicio referire concretă la S. C. E. B. și la locul de muncă ocupat de reclamant.
Această analiză globală lipsită de detaliile privind reorganizarea unităților din structura Societății Naționale de T. F. C. M. SA și de considerentele pentru care desființarea anumitor posturi este necesară, nu reprezintă și nu suplinește motivarea deciziei de concediere, care trebuie să dovedească faptul că desființarea postului ocupat de către reclamant a avut un motiv real și temeinic.
Intimata S. N. DE T. F. M. „. M. SA - S. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată următoarele:
Astfel cum reiese din conținutul deciziei de concediere, și cum de altfel s- a reținut și de prima instanță ca urmare a probatoriului administrat în cauză, măsura de concediere a reclamantului dispusă în temeiul dispozițiilor art. 65 și
68 din C.muncii, ca urmare a concedierii colective ce a avut loc în cadrul Societății Naționale de T. F. M. C. M. SA, a fost efectuată cu respectarea de către angajator a dispozițiilor legale prevăzute de art. 73 și urm. din C.muncii, astfel încât nu există motive care să atragă nulitatea deciziei contestate.
Potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar conform dispozițiilor art. 65 alin. 2, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Așa cum rezultă din cuprinsul art. 74 din C.muncii, în cazul concedierilor colective decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea, durata preavizului și criteriile de stabilire a ordinii de priorități conform art. 69 alin. 2 lit. d.
În speță, în cuprinsul deciziei de concediere s-a consemnat faptul că
„concedierea colectivă este determinată de situația economică-financiară a societății care a impus măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport de nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri ce au fost concretizate prin P. de R. și R. și P. de C. C.. De asemenea, s-au avut în vedere prevederile OG nr. 9/(...) privind măsurile pentru diminuarea consecințelor restructurării si reorganizării unor societăți naționale, companii naționale si societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar și ale HG nr. 155/2010 privind aprobarea Listei societăților naționale, companiilor naționale si societățilorcomerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar care beneficiază de măsuri pentru diminuarea consecințelor restructurării si reorganizării.
Aceste motive ce au determinat concedierea cuprinse în decizia atacată sunt suficiente pentru a conferiri concedierii un caracter legal, fiind confirmate prin conținutul P. de R. și R. și P. de C. C., în care sunt prezentate pe larg: modul de organizare a societății, dotarea, numărul de salariați, indicatorii economici și financiari, măsurile de reorganizare și restructurare a fiecărei sucursale și a subunităților, măsurile de reducere a cheltuielilor, printre care se regăsesc cele de reducere a numărului de personal concretizate prin concedierea unui număr de 6.380 de salariați din cei 17.048 salariați existenți.
Ca atare, este fără echivoc că intenția reală a angajatorului a fost reducerea cheltuielilor și reorganizarea activității, astfel încât Curtea apreciază că nu se poate conchide că reorganizarea respectivă nu ar fi avut o cauză reală și serioasă.
Așadar, concedierea a fost consecința situației economico-financiare a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate prin programul de restructurare și reorganizare și P. de C. C. a căror aplicare are drept consecință și desființarea postului recurentului și contrar susținerilor acestuia, o descriere mai amănunțită a motivelor ce au determinat concedierea nu se impunea, dată fiind amploarea măsurilor de reorganizare adoptate de către angajator și care se regăsesc în programele mai sus amintite.
Desființarea postului operator programator ocupat de către reclamant a fost efectivă în înțelesul art. 65 din C.muncii, deoarece acest loc de muncă a fost suprimat efectiv din structura Stației E. Bihor, împreună cu alte trei posturi, neregăsindu-se în statul de funcții întocmit în luna martie 2010 și depus la dosarul cauzei (f. 31 fond), rezultând astfel fără nici un dubiu desființarea acestuia, motiv pentru care nu se poate reține că măsura concedierii a avut în vedere premise subiective, legate de persoana reclamantului. În cadrul unității din care a făcut parte reclamantul a fost menținut un singur post de operator programator, acesta fiind ocupat de către liderul de sindicat, în privința căruia au fost aplicabilă interdicția de concediere prevăzută de art. 10 din Legea nr. 54/2003, aspect necontestat de către recurent.
S. intimată a respectat și cerința menționării în decizia de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități potrivit art. 74 raportat la art. 69 alin. 2 lit. d din C.muncii, iar o indicare a modului în care au fost aplicate în concret aceste criterii de priorități în funcție de studiile și situația personală a reclamantului nu s-a impus, în contextul în care au fost desființate toate posturile de operator programator (cu excepția celui ocupat de reprezentatul sindicatului).
În cuprinsul deciziei contestate s-a inserat la art. 3 mențiunea acordării termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare, care fusese acordat anterior prin
preavizul nr. 4. din (...), astfel încât se dovedește a fi nefondată și critica recurentului potrivit căreia în cuprinsul deciziei de concediere nu ar fi fost menționat termenul de preaviz.
Din interpretarea dispozițiilor art. 74 lit. d și art. 64 din C.muncii rezultă că decizia de concediere trebuie să conțină lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant numai în situația în care concedierea se dispune pentru motive care țin de persoana salariatului, pentru inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, pentru necorespundere profesională, precum și în cazul încetării de drept acontractului individual de muncă, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în muncă a persoanei care a ocupat anterior acel post.
Așadar, faptul că în speță prin decizia de concediere nu s-au indicat posturi vacante în societate, ci doar mențiunea că nu există alte asemenea
posturi nu este de natură să conducă la nelegalitatea decizei. În același sens, nu prezintă relevanță faptul că un alt angajat care ocupase un post de operator programator de natura celui ocupat de către reclamant, continuă activitatea în cadrul societății pe o altă funcție, întrucât societatea nu avea obligația de a oferi reclamantului alte posturi, așa cum reiese din dispozițiile mai sus arătate.
Față de considerentele expuse, se constată că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea prevederilor legii, motiv pentru care, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. M. împotriva sentinței civile nr. 610 din 0(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:B. E.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 2705/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3957/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
