Decizia civilă nr. 131/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 131/R/2011
Ședința 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : I.-R. M. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL O. N. și P. O. N. împotriva sentinței civile nr. 4. din 17 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată T. F., și pe pârâta intimată G. CU P. P. N. 1 N., având ca obiect calcul drepturi salariale L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată T. F. prin U. J. a S. L. din Î. B. N.a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților, respingerea ca nefondate a recursurilor și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 13 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, numita D. G. prin U. J. a S. L. din Î. B. N.a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților, respingerea ca nefondate a recursurilor și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
Totodată, se constată că la data de 13 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, numita M. A. prin U. J. a sindicatelor L. din Î. B. N.a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților, respingerea ca nefondate a recursurilor și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată că prin încheierea ședinței publice din data de 23 martie
2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud a fost disjunsă acțiunea în ceea ce le privește pe reclamantele M. A. și D. G. L. și din eroare acestea au fost citate în calitate de reclamante intimate în această cauză.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din 17 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâților C. local al orașului N. și primarul orașului N.
S-a admis în parte, acțiunea civilă așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul/a T. F. prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N. împotriva pârâților G. CU P. P. N. N., C. LOCAL AL O. N. și P. O. N. și în consecință:
- a fost obligat pârâtul G. CU P. P. N. N. să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., cu începere din data de 1 septembrie 2009 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective;
- au fost obligați pârâții C. LOCAL AL O. N. și P. O. N. să aloce pârâtului G . CU P. P. N. N. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
- a fost obligat pârâtul G. CU P. P. N. N. să plătească reclamantului/ei suma de 10 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea, ca neîntemeiată, pentru perioada anterioară datei de 01 septembrie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul/a face parte din rândul personalului didactic din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 septembrie 2009 - 31 decembrie 2009, a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ, cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O. G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu
1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut de la
291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C. , cu motivarea că „adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Asa fiind, in condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-%..htm" |nr. 2.} pentru aprobarea O. G. { H. "http://www.legestart.ro/O.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-
%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterile salariale ce se vor acorda inanul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31. și 41., care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiind neconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea Constituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr.
31. și art. 2 din OUG 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr.
1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...) și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din L.
47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie
2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de "speranță legitima", interesul patrimonial poate fi considerat o "valoare patrimoniala" atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă sunt întemeiate, astfel că urmează să le admită în parte, respectiv începând cu data de 1 septembrie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009 pretențiile urmează a fi respinse, având în vedere că prin L. 3., în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, prevederile OUG nr. 1., cu tot cu modificările aduse prin L. 2., referitoare la salarizarea personalului din învățământ au fost abrogate, iar acordarea unor drepturi salariale în temeiul acestora nu mai este posibilă.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic.
În baza art.274 C.pr.civ. unitatea de învățământ a fost obligată să plătească reclamantei suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cota parte plătită de aceasta cu titlu de onorariu avocațial încasat în comun pentru toți reclamanții de la această unitate, conform împuternicirii avocațiale și chitanței depusă în copie în dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, C. LOCAL AL O. N. și P. O.
N. solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat în esență că prin hotărârea pronunțată, instanța, în mod greșit a dispus obligarea recurenților la alocarea fondurilor către unitatea de învățământ, pentru plata sumelor reprezentând drepturi salariale, întrucât fondurile necesare trebuiau mai întâi să fie alocate de la bugetul de stat către bugetul local și doar apoi consiliului local să repartizeze aceste sume către unitatea de învățământ.
C. local, respectiv primarul se află în imposibilitatea alocării acestor fonduri către Grupul Școlar Economic Administrativ și de S. N., deoarece aceste sume nu au fost primite de la bugetul de stat.
Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 316 și 298 Cod
procedură civilă excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Curtea reține că sentința instanței de fond a fost comunicată recurenților în data de (...) (fila
35, 36 dosar fond), iar recursurile au fost înregistrate în data de (...).
Conform art.80 din L. 168/1999 în cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor de drepturi termenul de recurs este de 10 zile.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal imperativ de 10 zile, se vor respinge ca tardive recursurile declarate în cauză.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se vor obliga recurenții, ca parte căzută în pretenții, la plata a 15 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca tardive recursurile declarate de C. LOCAL AL O. N. și P. O. N. împotriva sentinței civile nr. 4. din 17 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească intimatei T. F. suma de 15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. I. - R. M. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...) Jud.fond:C.I. și I.S.
| ← Decizia civilă nr. 3948/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3634/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
