Decizia civilă nr. 3174/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3174/R/2011
Ședința 22 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : I. T.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta O. C. M. împotriva sentinței civile nr. 1785 din 07 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat O. DE C. SI P. I. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 19 septembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta O. C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. C., anularea deciziei nr. 328 din (...), completată prin decizia nr. 338 din
(...), cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța soluția menționată, instanța a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de asistent registrator treapta I A, începând cu data de (...)
(f.104). În data de (...) a fost emisă decizia de pensionare de invaliditate de gradul III a reclamantei, vizată în data de (...) (f.51).
Potrivit art. 56 lit. d din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, așadar nu și la data comunicării ori emiterii deciziei de pensionare pentru invaliditate de gradul III deoarece pensionarul de invaliditate de gradul III poate presta munca, corespunzător capacității de muncă prestate.
Prin urmare, prin pensionarea reclamantei nu a încetat raportul de muncă al acesteia, condiții în care pârâta a emis în mod legal decizia nr. 338 din (...), completată, vizând desființarea postului reclamantei.
Nu s-au invocat motive de nelegalitate vizând fondul reorganizării pârâtei și a desființării postului reclamantei, iar din întâmpinarea pârâtei se reține că prin HG nr. 6. numărul de posturi alocate ANCPI s-a redus de la 3598 la 3038, iar în cadrul pârâtei s-au desființat 16 posturi.
Pentru aceste motive, în baza art. 56 lit. d din Codul muncii, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta O. C. M., solicitând, în temeiul art.
304 pct. 7 și 9 și a art. 3041 C.pr.civ., admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
Recurenta apreciază că decizia contestată nr.328/(...), completată prin decizia nr. 338/(...), este lovită de nulitate absolută, ca urmare a faptului că prin aceasta s-a dispus concedierea ei în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii. Concedierea dispusă în baza acestui text de lege presupune desființarea locului de muncă ocupat de salariat, calitate pe care însă reclamanta nu o mai avea la data de (...). Mai mult, aceasta nici nu mai ocupa acest post, întrucât, fiind beneficiara unei decizii de acordare a pensiei de invaliditate de gradul III, începând cu data de (...), nu a dorit să continue să presteze o activitate profesională în cadrul pârâtului, deși legea îi permitea, astfel că, odată cu eliberarea la data de (...), de către pârâtă, a notei de lichidare - și a carnetului de muncă, nu s-a mai prezentat la serviciu. A., pârâta era îndreptățită să procedeze la încetarea de drept a contractului individual de muncă, potrivit art. 56 lit. d din Codul Muncii.
Referitor la vacantarea postului ca urmare a suspendării de drept a contractului individual de muncă, recurenta subliniază că suspendarea poate opera doar în condițiile art. 50 din Codul Muncii, situații care însă nu se identifică în cauză.
Mai mult, aceasta învederează că între părți, ulterior emiterii deciziei de pensionare de invaliditate de gradul III, nu a intervenit nici un act adițional prin care să se modifice elementele esențiale ale contractului individual de muncă de muncă (felul muncii, locul muncii, durata muncii) în raport de noua situație(pensia de invaliditate de gradul III) și care i-ar fi permis să își continue activitatea însă, în condiții diferite față de cele anterioare.
Susținerea privind suspendarea contractului individual de muncă este neîntemeiată, întrucât nu și-a dat consimțământul pentru încheierea unui act adițional și nici nu s-a mai prezentat la serviciu ulterior primirii notei de lichidare. În situația în care contractul individual de muncă ar fi fost suspendat, în carnetul de munca - trebuia operata si aceasta împrejurare, respectiv perioada, intervalul de timp in care a intervenit aceasta, actul - decizia de suspendare emisa precum si temeiul suspendării, adică textul de lege în baza căruia s-a dispus de către angajator suspendarea.
Postul reclamantei a rămas vacant la data de (...), respectiv la data la care i s-a întocmit și eliberat nota de lichidare.
Recurenta apreciază că susținerile îi sunt confirmate inclusiv de mențiunile din carnetul de muncă, ultima înscriere, cu care a și fost închis acest carnet, a fost efectuată de pârât la data de (...), când apare mențiunea „propus pentru pensionare invaliditate gradul III";.
În data de (...), pârâtul O. de C. și P. I. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 11-13), solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Menționează că în perioada iulie 2009- februarie 2010, raportul de muncă al reclamantei a fost suspendat de drept, conform art. 50 lit. b din Codul Muncii, ca urmare a faptului că aceasta a fost în concediu medical.
Sunt neîntemeiate susținerile reclamantei privitoare la încetarea raporturilor de muncă în luna martie, în condițiile în care la data de (...) aceasta a solicitat eliberarea a două adeverințe în vederea efectuării demersurilor legale pentru acordarea pensiei de invaliditate de gradul I.
Din D. asupra capacității de muncă, nr. 477/(...), înregistrată în evidențele recurentei sub nr. 3525/(...), reiese că reclamanta a fost propusă de către medicul expert al asigurărilor sociale pentru pensionare invaliditate gr. III, începând cu data de (...).
A., în baza acestei decizii și a cererii personale, în carnetul de muncă al reclamantei, la poziția 92, s-a făcut înscrierea "propus pentru pensionare invaliditategradul III", începând cu data de (...), fără a se face însă vreo mențiune privitoare la încetarea raporturilor de muncă.
Arată de asemenea, că decizia de acordare a pensiei de invaliditate de gradul III emisă în favoarea reclamantei la data de (...), nu i-a fost niciodată comunicată, astfel că neavând cunoștință de existența acesteia nu a avut posibilitatea să constate că raportul de muncă al acesteia a încetat de drept, la data de (...).
Recurenta face trimiteri și la dispozițiile de protecție din cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de instituție, înregistrat sub nr. 1731/2009 la D., valabil până la data de (...), precum și la dispozițiile art. 54 lit. c din Codul Muncii, concluzionând că reclamanta, fiind încadrată în gradul III de invaliditate avea posibilitatea de a-și continua activitatea, aspect care justifică faptul că postul acesteia a fost păstrat.
De asemenea, subliniază că prin L. nr. 4. au fost modificate dispozițiile art. 56 lit. d din Codul muncii, noua reglementare necuprinzând nici o trimitere la decizia de pensionare de invaliditate.
Lipsa mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei referitoare la încetarea raportului de muncă în baza art. 65 din Codul Muncii este justificată, prin prisma faptului că urmare a efectuării mențiunii privitoare la propunerea de pensionare pentru invaliditate de gradul III, carnetul de muncă a fost predat reclamantei.
Consideră că decizia contestată răspunde tuturor cerințelor impuse de legiuitor, atât sub aspect formal, cât și sub aspectul fondului, astfel că se impune respingerea recursului reclamantei.
Nu au fost administrate probe noi.
Curtea, cu majoritate de voturi, apreciază că recursul este întemeiat, pentruurmătoarele considerente:
Reclamanta O. C. M. a fost angajata pârâtului O. de C. și P. I. C. în perioada (...) - (...), având funcția de asistent registrator în cadrul Serviciului de P. I. - B. de C. și P. I. C.-N.
În perioada iulie 2009 - februarie 2010, aceasta a avut raportul de muncă suspendat de drept, în baza prevederilor art. 50 lit. b) din L. nr. 53/2003, Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, având un număr de 167 zile calendaristice de concediu medical.
Ca urmare a demersurilor efectuate, reclamantei i s-a eliberat la data de (...), de către C., decizia nr. 477/2010 (f. 7 dosar fond) asupra capacității de muncă, aceasta fiind încadrată în gradul III de invaliditate, începând cu data de (...).
Ulterior, reclamanta s-a adresat pârâtului cu o cerere înregistrată sub nr.
3525/(...), la care a atașat inclusiv decizia asupra capacității de muncă, cerere prin care a solicitat eliberarea adeverințelor necesare în vederea acordării pensiei de invaliditate. A., la data de (...), pârâtul a eliberat în acest sens două adeverințe înregistrate sub nr. 3525/(...)(f. 20-23).
De asemenea, pârâtul a întocmit la data de (...) nota de lichidare privind-o pe reclamantă (f. 8 dosar fond) în care se menționează la rubrica „. încetării activității -
(...)";, iar la rubrica „. încetării plății indemnizației de boală se indică data de (...)";.
Acesta a făcut cuvenitele mențiuni și în carnetul de muncă al reclamantei, în sensul că la poziția 92 a înscris mențiunea „propus pentru pensionare invaliditate gr. III"; începând cu data de (...) (fila 11 dosar fond), temeiul acestei înscrieri constituindu-l decizia asupra capacității de muncă nr. 477 din (...).
Prin decizia nr. 266322/(...) (f. 27 dosar fond), privind acordarea pensiei de invaliditate a fost admisă cererea de pensionare a reclamantei, fiindu-i stabilită o pensie de asigurări sociale de 795 lei, începând cu data de (...).
Potrivit prevederilor art. 84 alin. 2 lit. a din L. nr. 19/2000 "Drepturile de pensie de invaliditate se acordă și se plătesc de la data încetării plății indemnizațieipentru incapacitate temporară de muncă, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate."; Dispozițiile art. 56 lit. d din Codul Muncii, anterior modificării prin L. nr. 4., statuau încetarea de drept a contractului individual de muncă „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare";.
Curtea opinează că dispozițiile art. 56 lit. d din codul Muncii, în vigoare în perioada de referință, nu sunt incidente în cauză, ca urmare a faptului că intenția legiuitorului, materializată în sensul expus, a fost în sensul încetării de drept a contractului individual de muncă doar în cazul îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei anticipate, anticipate parțiale, sau, după caz, pentru limită de vârstă, fiind exclusă ipoteza pensionării pentru invaliditate.
Norma legală evocată face trimiteri la vârsta standard de pensionare și la stagiul minim de cotizare, condiții care sunt specifice pensiei anticipate, anticipate parțiale, sau, după caz, celei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate fiind stabilită pe baza altor criterii și condiții decât cele la care face trimitere legiuitorul.
O manifestare expresă de voință în acest sens se regăsește însă în forma actuală a textului de lege menționat, modificat, așa cum s-a precizat anterior, prin art. I pct. 30 din legea nr. 4., normă care însă nu este aplicabilă în cauza dedusă judecății, în caz contrar ajungându-se la o încălcare flagrantă a principiul neretroactivității.
Este adevărat că urmare a modificării art. 86 al. 3 din L. nr. 19/2000 prin L. nr. 4. publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din data de (...) a fost prevăzută obligația comunicării deciziei casei de pensii și angajatorului, însă, cum în perioada de referință legea nu prevedea încetarea de drept a contractului individual de muncă în cazul pensionării pentru invaliditate de gradul III, acest aspect este lipsit de eficiență juridică în cauză. Ca atare nu se impun a fi analizate celelalte critici formulate din această perspectivă.
Curtea opinează că raportul de muncă al reclamantei a încetat la data de (...), ca urmare a acordului intervenit între părți.
În acest sens, notează că probațiunea administrată în dosar confirmă manifestarea de voință în acest sens, atât din partea reclamantei, cât și al pârâtului, cea din urmă, materializată prin scriptul de la fila 8 din dosarul de fond, care reprezintă o veritabilă notă de lichidare și din care rezultă expres că pârâtul a acceptat încetarea raportului de muncă începând cu data de (...). De altfel, această notă de lichidare, a fost eliberată de pârât la data de (...), fiind înregistrată în evidențele acestuia sub nr. 2662/(...).
Că este așa, reiese și de faptul că ulterior încetării concediului pentru incapacitate temporară de muncă - (...), reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu și nici nu a mai fost remunerată. Într-o atare situație, pârâtul avea posibilitatea să dispună luarea măsurilor legale față de pârâtă, respectiv să procedeze la cercetarea disciplinară pentru absența de la serviciu, dar, cu toate acestea, nu a dispus nici o măsură în acest sens, ci a întocmit la data de (...) nota de lichidare, în care a făcut mențiunea că data încetării activității este (...).
Curtea consideră că în cauză încetarea contractului individual de muncă al reclamantei a operat prin manifestarea expresă de voință a părților, respectiv prin acordul acestora, nefiind necesară ca acest acord să îmbrace în mod obligatoriu forma scrisă.
Aceasta deoarece, contractul individual de muncă era reglementat în perioada de referință ca un contract consensual(art.16 din codul Muncii ), simpla manifestare de voință a părților în sensul încheierii contractului fiind suficientă pentru a produce efecte juridice. În contextul arătat și având în vedere și principiul simetriei aplicabil contractelor sinalagmatice, este evident că încetarea acestuia poate opera în aceeașimodalitate, respectiv prin acordul părților, nefiind necesară materializarea unui astfel de acord în formă scrisă, decât ad probationem și, nicidecum, ad validitatem.
Nu pot fi reținute nici susținerile intimatei în sensul că raporturile de muncă ale reclamantei ar fi fost suspendate de drept, întrucât în cauză nu este incident vreunul din cazurile de suspendare de drept a contractului individual de muncă prevăzute de art. 50 din Codul muncii, iar pe de altă parte, nici nu a fost depusă la dosar o decizie emisă de pârâtă de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantei în baza unei alte dispoziții legale.
Cum raporturile de muncă dintre reclamantă și instituția pârâtă au încetat la data de (...), prin acordul părților, respectiv calitatea de salariat a reclamantei a încetat cu această dată, Curtea reține că D. nr. 328/(...), completată cu decizia nr.
338/(...), prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei începând cu data de (...), ca urmare a desființării locului de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 65 din codul Muncii, este nelegală.
Ținând seama de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.
1-3 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă,
Curtea va admite recursul declarat de reclamantă și va modifica în întregime sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea și va anula D. nr. 328/(...) completată prin
D. numărul 338/(...), emisă de pârâtul O. de C. și P. I. C.
Ca parte căzută în pretenții, în baza art. 274 cod de procedură civilă, va obliga pârâtul la plata a 500 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar(f. 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta O. C. M. împotriva sentinței civile numărul 1785 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în întregime și, în consecință, admite acțiunea formulată de reclamanta O. C. M., anulează D. numărul 328/(...) completată prin D. numărul 338/(...) emisă de pârâtul O. de C. și P. I. C.
Obligă pârâtul la plata a 500 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI G REFIER L . D. D. G.
I. T.
C. M.
Cu opinie separată R ed.DG/dact.MS ; 3 ex./(...); Jud.fond: I.P.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez recursul ce face obiectul dosarului nr. (...) ca neîntemeiat iar sentința atacată, legală și temeinică, cu următoarele considerente:
Petitul acțiunii a vizat constatarea nulității absolute a deciziei nr. 328/(...), completată prin decizia nr. 338/(...), cu arătarea în motivare că nu se putea dispuneconcedierea reclamantei, pentru că încetase de drept, anterior, contractul individual de muncă al reclamantei, în baza art. 56 lit. d) Codul muncii.
La data la care s-au emis deciziile atacate, Codul muncii prevedea, la art. 56 lit. d), că încetează de drept contractul individual de muncă existent „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare";.
Același text, în forma anterioară, valabilă de la data de (...) până la data de (...)
(data intrării în vigoare a Legii nr. 4.), prevedea că încetează de drept contractul individual de muncă existent „la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârsta, pensionare anticipată, pensionare anticipată parțială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii";.
Prin urmare, conform dispozițiilor legale în vigoare, la data când s-a emis decizia asupra capacității de muncă a reclamantei, (...) (fila 7 dosar fond), pentru a opera încetarea de drept a contractului individual de muncă, era necesară comunicarea deciziei de pensionare pentru invaliditate a salariatului, ca o condiție sine qua non a operării acestei încetări. Or, o atare decizie nu exista la acea dată, decizia privind acordarea pensiei de invaliditate reclamantei fiind emisă la data de (...), deci ulterior modificării legislative operate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 4., când nu mai exista ca motiv de încetare de drept a contractului individual de muncă comunicarea unei atari decizii.
În acest context, se constată, așa cum s-a reținut în opinia majoritară, că nu putea opera în speță o încetare de drept în baza art. 56 lit.d) Codul muncii, nefiind întrunite condițiile nici la data constatării reducerii capacității de muncă a reclamantei, nici la cea a emiterii deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate.
Or, reclamanta și-a întemeiat acțiunea strict pe acest text legal. Nici ulterior precizării din cuprinsul întâmpinării depuse la fond de pârâte intimată, cum că la data de (...), nu mai era operant textul de lege invocat inițial în acțiune, reclamanta nu a înțeles să se prevaleze de încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților, neinvocând o atare ipoteză în fața instanței de fond.
Nici prin recursul formulat, reclamanta recurentă nu a indicat că între părți ar fi intervenit un acord în sensul încetării contractului individual de muncă și nu a fost invocat art. 55 lit. b) Codul muncii.
Potrivit opiniilor doctrinale exprimate în materie, acordul părților asupra încetării contractului individual de muncă trebuie să fie exprimat în formă scrisă sau verbală, cu posibilitatea dovedirii prin orice mijloace de probă, și cu sublinierea că acest consimțământ trebuie să excludă orice echivoc.
În cauză, apreciez că nu a existat o exprimare, nici măcar echivocă, cu atât mai puțin neechivocă, a unui atare consimțământ din partea reclamantei. Așa cum am arătat, reclamanta nici nu invocă un astfel de consimțământ pentru încetarea de drept, prin acordul părților, a contractului individual de muncă, dimpotrivă, își formulează acțiunea și recursul evitând a califica juridic situația contractului său de muncă, ci solicitând în mod constant a se constat nulitatea absolută a deciziei de concediere, cu precizarea că în condițiile în care nu s-a mai prezentat la serviciu, intimata pârâtă era „în drept să procedeze la încetarea contractului individual de muncă al subsemnatei în condițiile legii, respectiv art. 56 lit. d) din Codul muncii";.
Ca urmare, consider că nu s-a invocat și cu atât mai puțin, nu s-a probat încetarea contractului individual de muncă al reclamantei prin acordul părților.
Singurul înscris probatoriu emanând de la reclamantă, depus la dosar, îl constituie cererea acesteia pentru eliberarea actelor necesare în vederea întocmirii dosarului de pensionare, înregistrat la data de (...) la registratura pârâtei (fila 20 dosar fond).
Or, acest înscris nu poate avea semnificația acordului pentru încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, neavând un conținut adecvatpentru acest scop. În mod evident, singurul scop pentru care a fost întocmit și depus acest înscris este cel declarat în conținutul său.
Așa fiind, apreciez că neexistând o situație clar invocată și dovedită de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei anterior concedierii dispuse prin deciziile ce fac obiectul controlului de legalitate în prezenta cauză, se impune menținerea sentinței atacate, pentru considerentele ce preced, ca și pentru acelea cuprinse în sentință.
În plus, în speță, față de modul de formulare a acțiunii, nu este evident interesul pe care reclamanta dorește să îl protejeze, și legitimitatea acestuia. Nu este clar dacă reclamanta nu tinde la invocarea propriei culpe, contestând o măsură de concediere pentru nelegalitate și invocând faptul că fără a comunica decizia de pensionare pentru invaliditate angajatorului, nu s-a mai prezentat la muncă, așa cum recunoaște în cuprinsul cererii de recurs.
În drept, apreciez incidente prevederile art. 321 alin. 1 raportat la art. 304 pct.
9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
JUDECĂTOR,
I. T.
Red., dact. I.T. (...)
| ← Decizia civilă nr. 1464/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1875/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
