Decizia civilă nr. 1464/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1464/R/2011
Ședința publică din data de 20 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.A-R. M.
G.-L. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC A. R. S. împotriva sentinței civile nr. 4046 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat V. A., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, av. P. I. și reprezentanta reclamantului intimat, av. P. R., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare și un set de acte, din partea reclamantului intimat, prin reprezentant.
Se înmânează reprezentantul pârâtei recurente un exemplar din întâmpinare și actele depuse.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul pârâtei recurente depune un set de înscrisuri pe care arată că le-a comunicat și reprezentantei reclamantului intimat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune două extrase de pe site-ul
M. F. reprezentând indicatori financiari conform bilanțului pe anii 2008 și
2009, pe care le comunică și reprezentantului pârâtei recurente.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține pe larg toate motivele invocate în memoriul de recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii introductive. În susținerea recursului arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre bazată pe o cronologie faptică greșită, apreciind în mod cu totul eronat cu privire la desfășurarea în timp a evenimentelor. Contractul de servicii de consultanță și marketing în vânzări a fost încheiat cu cel puțin 2 luni jumătate anterior concedierii intimatului. De asemenea, greșit a mai reținut instanța de fond similaritatea de atribuții deși în dosar nu s-au administrat nici un fel de probe în acest sens. Recurenta și-a îndeplinit obligația de a proba cauzele concedierii invocate în decizia de concediere. S. faptul că la dosar nu există nici o fișă a postului semnată de către părți și nu a fost administrată vreo altă probă din care să rezulte care au fost atribuțiile reclamantului intimat, astfel că instanța nu avea cum să compare în mod obiectiv obligațiileindicate în contractul de prestări servicii cu atribuțiile reclamantului intimat, conform contractului individual de muncă. Recurentul a apelat la un consultant extern pentru a obține un diagnostic pentru activitatea de vânzări care genera pierderi financiare extrem de mari pentru recurentă și pentru a se determina eventualele soluții de redresare a situației, soluții ce urmau să fie puse în practică prin activitatea departamentului de vânzări. D. activitatea consultantului era una complementară celei care se desfășura în cadrul departamentului de vânzări. D. postului intimatului a fost determinată de motive neimputabile salariatului și a avut o cauză reală și serioasă. Instanța de fond a nesocotit total problemele financiare ale societății care și-a radiat toate punctele de lucru, la sediu desfășurându-se doar activități de arhivare a documentelor, societatea având în prezent doar 4 angajați, astfel că este imposibilă reintegrarea efectivă a reclamantului. P. că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor pe care le depune la dosar. În susținerea poziției procesuale arată că încheierea contractului extern de servicii și consultanță, în baza căruia s-au desfășurat aceleași activități ca și cele desfășurate de reclamantul intimat, nu poate constitui un motiv legal al deciziei de desfacere a contractului de muncă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, desființarea postului nefiind efectivă. Scopul încheierii contractului de prestări servicii a fost acela de a înceta raporturile de muncă cu reclamantul. D. unui post trebuie să aibă o cauză reală și serioasă și nu doar susținută la nivel declarativ. În decizia de concediere se invocă motivul reducerii volumului de activitate și cel de eficientizare a schemei de personal. De fapt aceste motive sunt nereale, raportat la neeficientizarea schemei de personal, creându-se un post nou și altul în paralel cu unul existent și desființându-se doar postul reclamantului. R. la bilanțul societății depus la dosar, din anexa 7 rezultă o mărire a cheltuielilor cu personalul față de anul 2008, iar valoarea activelor circulante a crescut față de același an, aceste diferențe fiind semnificative pecuniar, or aspectul așa-ziselor dificultăți financiare, dacă ar exista, nicidecum nu s-ar datora unor cauze externe. Pierderile precizate de recurentă nu justifică și nu sunt un motiv real și serios al desfacerii contractului de muncă, atâta timp cât a fost angajat personal nou, s-au mărit salariile și s-a modificat durata contractelor de muncă din perioade determinate în perioade nedeterminate.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 4046 din 23 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul V. A. în contradictoriu cu pârâta SC A. S. B.
S-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 643/(...) emisă de pârâtă
și s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului, cu titlu de despăgubiri, drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrarea efectivă, precum și suma de 2.975 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că pe baza contractului individual de muncă încheiat între reclamant în calitate de salariat și pârâtă în calitate de angajator, reprezentat prin administratorul acesteia Periklis Livas, încheiat pe durată de 3 luni și apoi modificat în sensul stabilirii unei durate nedeterminate prin actul adițional nr. 130/(...), reclamantul a exercitat funcția de director de vânzări în cadrul pârâtei pentru un salariu de bază lunar brut de 18.534 lei.
Prin decizia nr. 643/(...), pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă, în baza art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, determinată de desființarea postului salariatului ca urmare a reorganizării activității impusă de dificultățile financiare cu care se confruntă pârâta. D. a fost semnată de directorul general al pârâtei numitul D. T. și a fost comunicată reclamantului la data de (...).
In ceea ce privește calitatea de a semna decizia pârâtei nr. 643/(...), instanța a constatat că aceasta a fost în mod legal semnată de către directorul general al pârâtei, acesta fiind împuternicit prin procură sub semnătură legalizată la data de (...), să semneze decizii de încetare a contractelor individuale de muncă ale angajaților (lit.c).
Din bilanțul societății pârâte întocmit la (...) si din contul de profit si pierdere întocmit la (...) rezultă că datoriile pârâtei au crescut față de (...), iar prin raportul financiar de la dosar reiese că cifra de afaceri din anul 2009 a pârâtei a scăzut cu l, 03% față de cifra de afaceri din anul 2008, cheltuielile de exploatare ale pârâtei pentru anul 2009 au crescut cu 10,85% față de cheltuielile de exploatare din anul 2008, înregistrându-se o creștere a pierderilor suferite de pârâtă.
Potrivit organigramelor de la dosar, pârâta a desființat postul de director de vânzări pe care l-a ocupat reclamantul.
Pentru a beneficia în continuare de prestarea serviciilor pe care le îndeplinea reclamantul, pârâta a încheiat cu domnul Bucur O. Sandu la data de (...) un contract de servicii de consultanță si marketing în vânzări pe o perioadă nedeterminată, pentru un tarif de 1300 E. și TVA, prestatorul urmând să acorde pârâtei consultanță tehnică cu privire la vânzări, serviciu de analiză a pieței pentru identificarea clienților, să identifice potențiali clienți și să poarte discuții cu privire la produse, să promoveze produsele pârâtei si să ofere servicii de consultanță cu privire la vânzarea produselor, să realizeze strategii pentru prezentarea produselor, să redacteze rapoarte specifice și să implementeze planuri speciale de marketing .
Instanța a constatat că aceste atribuții sunt similare celor pe care le-a exercitat reclamantul pe baza contractului individual de muncă a cărui desfacere o contestă.Atribuțiile aferente postului reclamantului și obligațiile stipulate în contractul de servicii de consultanță si marketing în vânzări sunt similare, scopul exercitării acestora fiind identic.
Prin încheierea contractului de servicii de consultanță si marketing în vânzări, în care s-au stabilit obligații similare atribuțiilor pe care le-a deținut reclamantul, se dovedește că desființarea postului reclamantei nu a fost efectivă, nu a avut o cauză reală și serioasă, motivul fiind acela de a se eluda clauza privind salariul reclamantului, în valoare de 18.534 lei, față de 1.300 de euro plus TVA pe lună, cât urma a se plăti prestatorului de servicii pe baza contractului de servicii de consultanță și marketing în vânzări.
D. locului de muncă ocupat de reclamant nu a fost reală, serioasă și efectivă, fiind urmată la scurt timp de încheierea contractului de prestări servicii pentru un tarif lunar mai mic decât salariul reclamantului, iar necesitatea încheierii acestui contract își are în mod evident izvorul în încetarea de a se mai exercita de către reclamant a atribuțiilor de serviciu. D. reclamantul nu ar mai fi fost pus în situația de a înceta exercitarea atribuțiilorsale de serviciu, nu s-ar mai fi procedat la încheierea contractului de prestări servicii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC A. R. S. B. solicitând modificarea sentinței și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introductive.
În motivarea recursului, s-a arătat că afirmația instanței cu privire la momentul încheierii contractului de servicii de consultanță și marketing în vânzări este greșită, deoarece acel contract a fost încheiat în data de (...) anterior deci datei de (...) atunci când a fost emisă D. de concediere și cu mult anterior datei de (...), data la care a expirat termenul de preaviz și postul s-a desființat efectiv conform D.ziei de concediere. D. 2 luni jumătate și-au desfășurat activitatea atât consultantul cât și Directorul de vânzări.
Este vădit greșit și raționamentul instanței de fond atunci când a apreciat faptul ca "dacă reclamantul nu ar fi fost pus în situația de a înceta exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, nu s-ar mai fi procedat la încheierea contractului de prestări servicii" .
Instanța face aprecieri subiective cu privire la motivele care au determinat recurentul să încheie contractul de prestări servicii, fără a avea la baza niciun fel de probă. Eroarea de cronologie arătata mai sus a determinat și formularea acestei speculații a instanței cu privire la motivele care au stat la baza deciziei recurentului de a contracta sau nu un serviciu de consultanta extern. Or, acest lucru este inacceptabil instanța este investita cu sarcina de a emite o soluție obiectivă, dedusa in urma administrării corecte a probelor, iar nu sa facă speculații si presupuneri ce au la baza erori de cronologie.
Prima instanța a pronunțat soluția pornind de la premisa greșita potrivit căreia obligațiile din Contractul de prestări servicii ar fi fost identice/similare cu cele din contractul de muncă al intimatului, deși nu a administrat niciun fel de proba in acest sens.
Mai arată că instanța a greșit și cu privire la necesitatea încheierii acestui contract de consultanța și marketing în vânzări.
Prima instanță a considerat că recurenta ar fi încheiat Contractul de prestări servicii pentru a beneficia în continuare de prestarea serviciilor pe care le îndeplinea reclamantul, deși nu exista niciun fel de probă din care să se fi putut deduce acest lucru.
In realitate, recurentul a apelat la un consultant extern pentru a obține un diagnostic pentru activitatea de vânzări care genera pierderi financiare extrem de mari pentru recurenta și pentru a se determina eventualele soluții de redresare a situației, soluții ce urmau să fie puse în practica de recurenta, prin activitatea departamentului de vânzări.
Instanța a făcut trimitere la jurisprudența în mod generic, fără însă a indica în concret spețele care ar fi condus la o altă practica a instanțelor.
D. locului de munca a reclamantului a avut un caracter obiectiv, operand din motive neimputabile salariatului. Motivele care au determinat desființarea locului de munca sunt indicate foarte clar în cuprinsul D.ziei de concediere și au fost dovedite cu actele depuse la dosarul cauzei.
În cursul anului 2008, situația financiara a societății a început să se deterioreze, astfel încât la sfârșitul anului 2008 aceasta a ajuns să înregistreze o pierdere de 2.959.072 lei. Trendul negativ s-a menținut atât pe primul semestru din 2009 dar în special pe al doilea semestru din 2009 astfel ca, la sfârșitul anului 2009, societatea ajuns să înregistreze o pierdere semnificativa în cuantum de 9.735.117 lei.
În anul 2009 practic societatea a înregistrat o triplare a pierderii, instanța a nesocotit aceasta realitate financiară dezastruoasă în prezent, situația financiară a intimatei este absolut critică toate punctele de lucru alesocietății au fost radiate, iar la sediu nu se mai desfășoară decât activități de arhivare a documentelor societatea mai are în prezent doar 4 angajați.
Reclamantul V. A. prin întâmpinare (f.81-86) a solicitat respingerearecursului ca nelegal și netemeinic și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată cărecursul este fondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va admite ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar așa cum rezultă din cuprinsul art. 65 alin. 2, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, prin D. nr. 643/(...) emisă de recurentă în temeiul art. 65 alin.
1 Codul muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatului, căruia i-a fost acordat și un preaviz de 30 de zile lucrătoare, motivul concedierii reprezentându-l în esență, așa cum s-a menționat în cuprinsul deciziei, reorganizarea activității societății, determinată de dificultățile financiare cu care se confruntă în contextul economic caracterizat de criză economică și financiară, cât și de necesitatea ca societatea să se adapteze la acest cadru economic prin reducerea costurilor, creșterea productivității și eficientizarea schemei de personal.
D. postului de director de vânzări ocupat de către reclamant a fost efectivă, deoarece acest loc de muncă a fost suprimat efectiv din structura societății, neregăsindu-se în organigrama întocmită în luna februarie 2010 și depusă la dosarul cauzei (f. 75 fond), rezultând astfel fără nici un dubiu desființarea acestuia.
Prin reorganizarea societății, în baza art. 65 Codul muncii, se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, sens în care nu poate fi negat dreptul angajatorului de a-și reorganiza activitatea în scopul eficientizării acesteia, chiar și prin reducerea cheltuielilor, inclusiv a cheltuielilor de personal prin reducerea numărului de salariați, astfel încât nu se poate reține că măsura concedierii a avut în vedere premise subiective, legate de persoana reclamantului.
Ca atare, văzând că în cuprinsul deciziei de concediere au fost arătate pe larg considerentele de ordin economic ce au impus reorganizarea activității societății prin desființarea postului de director vânzări, care se coroborează cu situațiile financiare contabile de puse la dosar, Curtea apreciază că nu se poate conchide că reorganizarea respectivă nu ar fi fost una reală și serioasă, așa cum greșit a concluzionat prima instanță.
Este adevărat că la data de (...) s-a încheiat unui contract de prestări servicii de consultanță și marketing în vânzări între societatea recurentă și o terță persoană fizică, însă considerentele instanței de fond potrivit cărora acest contract de servicii a fost încheiat ulterior concedierii reclamantului și că astfel nu s-ar fi justificat desființarea postului ocupat de către acesta se dovedesc a fi greșite, întrucât decizia contestată a fost emisă, așa cum s-a arătat mai sus, la data de (...), contractul de muncă al reclamantului încetând doar la data de (...), așadar la mai mult de 2 luni de la momentul la care s-a încheiat respectiva convenție civilă.
Chiar dacă o parte dintre atribuțiile reclamantului, astfel cum au foste enumerate în anexa la contractul său de muncă erau similare cu obligațiile instituite în sarcina prestatorului de servicii de consultanță, pentru a se reține cauza reală și serioasă a reorganizării este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.
Deși s-a invocat de către intimat prin întâmpinare că nu se justifica desființarea postului întrucât angajatorul avea posibilitatea de a reduce cheltuielile în alt mod, este de menționat faptul că singurul îndreptățit să decidă asupra reorganizării este angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru eficientizarea activității, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității sale, astfel încât acesta a apreciat că nu există o altă soluție în afara concedierii contestatorului.
Prin urmare, cum atât prin organigramele și situațiile financiare ale societății ce au fost depuse la dosarul cauzei, recurenta a făcut dovada că măsura concedierii intimatului este efectivă, având o cauză reală și serioasă, nu se poate reține că în speță, adevăratul motiv al concedierii, l-ar fi reprezentat încheierea contractului de servicii cu o terță persoană, chiar dacă onorariul plătit acestuia a fost mai mic decât salariul cuvenit reclamantului, mai ales că acest contract de serviciu de consultanță a încetat la scurt timp de la concedierea reclamantului, respectiv la data de (...).
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea constată recursul ca fiind fondat, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va fi admis, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 C.proc.civ. va modifica în tot sentința în sensul respinge contestației formulate de reclamantul V. A.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta SC A. R. S. împotriva sentinței civile nr. 4046 din 23 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge contestația formulată de reclamantul V. A.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.A-R. M. G.-L. T.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: I.P., B. E.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 977/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3174/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
