Decizia civilă nr. 3215/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3215/R/2011
Ședința publică din data de 27 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta S. I. SA împotriva sentinței civile nr. 2365 din 9 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat Z. P., având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de avocat C. I. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat, prin avocatul său, a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 29 august 2011.
Reprezentantul intimatului declară că înțelege să susțină întâmpinarea, nemaiavând cereri de formulat în probațiune. Arată totodată că nu a formulat recurs împotriva încheierii de îndreptare a hotărârii.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar, reprezentând onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2365 din 09 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Z. P. în contradictoriu cu pârâta S. I. S.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte veniturile suplimentare brute lunare respectiv sporului de acordul global, spor de vechime, premii anuale și compensații, aferente perioadei (...) -
(...).
P. a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul a lucrat la societatea pârâtă, având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în perioada (...) - (...).
Potrivit art. 40, alin. 2, lit. h din C. muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Mai mult chiar, prin prevederile art. 4 al OUG nr. 4 din 3 februarie 2005 (actualizată) - privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. (...) privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual. Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poarta întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Potrivit alin.(4) din OUG nr. 4 din 3 februarie 2005, instituțiile care eliberează, la solicitarea în scris a cetățenilor, documentele necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor nu vor încasa taxe pentru acest serviciu, documentele respective fiindu-le transmise și prin poștă, în termenul legal, dacă aceștia o solicită.
Cum reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe care să cuprindă veniturile suplimentare brute lunare primite de acesta pe perioada derulării raportului de muncă, adeverință care nu i-a fost eliberată, instanța a admis acțiunea acestuia și a obligat pârâta la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă sporurile de care a beneficiat acesta, cu includerea sporului din acordul global a sporului de vechime, a premiilor anuale și a compensațiilor conform Decretului nr. 46/(...).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC I. SA solicitând admiterea recursului și desființarea în totalitate a hotărârii atacate, respingerea cererii de chemare în judecată formulata de reclamant ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamantul a fost salariat al pârâtei iar în momentul de față este pensionar. În această calitate a formulat o cerere către pârâtă pentru a i se elibera o adeverință cu veniturile realizate în vederea recalculării pensiei.
După primirea acestei cereri de către pârâtă a trimis un răspuns către reclamant prin care a arătat că în conformitate cu regulamentul de organizare și funcționare a pârâtei, administratorul unic al societății a instituit un tarif pentru eliberarea acestor adeverințe și a fost invitat reclamantul la sediul societății pentru a i se încheia un contract de prestări de servicii în vederea stabilirii tarifului care urmează să-l achite iar după achitarea tarifului să i elibereze adeverința solicitată.
Nefiind de acord cu propunerea făcută de pârâtă reclamantul s-a adresat instanței de judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței, la plata de daune interese și a cheltuielilor de judecat, iar instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului. C. această soluție a instanțeinelegală și care încalcă anumite principii de drept și prevederi legale imperative.
Astfel, admiterea cererii reclamantului a fost motivată de instanță pe prevederile art.4 alin.4 din OUC nr.4/2005. Așa cum rezultă din textul de lege citat chiar de instanță, aceste prevederi legale se referă la instituțiile publice și nu la societățile comerciale private. În conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 și a Legii nr. 571/2003, scopul unei societăți comerciale este de a produce venituri și nu de a realiza pierderi. Prin admiterea cererii de chemare în judecată instanța a neglijat aceste aspecte și prevederi legale imperative
În primul rând, textul de lege citat mai sus se referă clar, așa cum a mai arătat la instituții publice și nu la societăți comerciale.
În al doilea rând, toate prevederile legale care se referă la pensii și la formarea dosarelor de pensii și recalcularea pensiilor fac referire la faptul că, persoanele interesate pot face solicitări către angajatori pentru a i se elibera adeverințe referitoare le vechimea în muncă și condițiile de muncă. O astfel de adeverință nu necesita un volum foarte mare de muncă, iar legiuitorul a apreciat corect această stare și a stabilit că adeverința referitoare la vechimea în muncă a salariaților se vor elibera gratuit. Practic sunt două situații distincte, eliberarea adeverințelor pentru vechimea în muncă, și eliberarea adeverințelor pentru veniturile realizate. Prin eliberarea adeverințelor pentru formarea sau completarea dosarului de pensie cu vechimea în muncă realizată de persoana interesată, legiuitorul a avut în vedere că anumite persoane cumulau mai multe activități la diferite unități, iar acest fapt nu a fost luat în considerarea la stabilirea pensiei, ori persoanele trebuie să primească pensie în raport cu contribuția fiecăruia. Eliberarea unor adeverințe pe care le solicita reclamantul necesită un volum de muncă foarte mare, în sensul de a verifica fiecare stat de plată lunar pe perioada cât solicitantul a desfășurat activitatea în cadrul societății și apoi eliberarea de adeverințe. P. funcționarul de la compartimentul de resurse umane această activitate este o muncă suplimentara. iar munca suplimentară trebuie compensată suplimentar. În atare situație. societatea este pusă să aleagă ori să achite prestarea orelor suplimentare pentru persoana care se ocupă de gestionarea resurselor umane ale societății ori să angajeze o altă persoană, ori nici una din aceste variante nu este în favoarea societății.
În al treilea rând, orice activitate prestată de societate trebuie să aducă profit s-a referit în asemenea situații. Ori la volumul de muncă necesar neutru eliberarea unei asemenea adeverințe este necesar să fie angajată special o persoană în acest sens pentru ca foștii salariați ai societății să-și rotunjească veniturile. Este clar că, daca solicitantul realizează un venit în plus din actul eliberat de societate, iar societatea trebuie să achite salariul unei persoane, doar pentru că aceasta să se ocupe de eliberarea unor asemenea acte, salariul acestei persoane trebuie să fie realizat din activitatea pe care o desfășoară.
Instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la eliberarea adeverinței, ori hotărârea este total nelegală, pentru că obligi o persoană fizică sau juridică să execute o obligație doar dacă aceasta refuză executarea obligației. ori pârâta nu a refuzat și nu refuză sa asemenea adeverințe către foștii salariați doar că având în vedere fenomenul foarte dezvoltat al recalculării pensiilor si numărul mare de persoane care au lucrat în cadrul pârâtei si care au calitatea de pensionar în momentul de fată, pârâta nu-si permite să achite salariul unei persoane pentru a desfășura o activitatea care nu aduce nici un venit societății.
Tot la fel de nefondată este și partea din hotărâre prin care pârâta a fostobligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului C. instanța prin hotărârea pronunțată constată că pârâta nu a refuzat eliberarea adeverinței, iar același fapt îl susține și reclamantul, ori în atare situație nu înțelege de ce pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, pentru că practic cererea reclamantului este fără obiect.
Pârâta nu a căzut în pretenții pentru că o societate cade în pretenții când refuză să-și îndeplinească o obligație, iar instanța a obligat să-și îndeplinească această obligație, ori așa cum s-a arătat mai sus, pârâta nu a refuzat niciodată să îndeplinească această obligație instituită de lege, ci pentru îndeplinirea acestei obligații, a solicitat să i se achite un tarif.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Se constată, astfel, că punctul litigios se rezumă la a stabili dacă este legal procedeul prin care s-a condiționat de către pârâta recurentă eliberarea în favoarea unui fost angajat a unei adeverințe care să cuprindă veniturile suplimentare brute lunare, cu detalierea acestora pe categorii de venituri, de plata unei taxe.
Textul legal incident este cel reținut de prima instanță, anume, art. 40 alin. 2 lit. h din C. muncii, ca și art. 4 din O.U.G. nr. 4/2005 (actualizată).
Față de aceste dispoziții, se constată că prin coroborarea lor, concluzia este în sensul gratuității de care trebuie să se bucure foștii angajați în dobândirea eliberării adeverințelor întocmite de foștii angajatori, care să ateste sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție de care au beneficiat foștii angajați, în vederea recalculării drepturilor de pensie.
Faptul că la alin. 4 al art. 4 din O.U.G. nr. 4/2005 se precizează că instituțiile care eliberează, la solicitarea în scris a cetățenilor, documentele necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor nu vor încasa taxe pentru acest serviciu, nu are căderea de a modifica soluția primei instanțe, întrucât acest text de lege nu face referire la eliberarea de adeverințe, de către angajatori, ci de documente necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor, de către instituții.
În schimb, art. 40 lit. h) din C. muncii statuează că angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Or, interpretarea acestui text de lege trebuie făcută în sensul că incumbă angajatorului inclusiv obligația de a elibera datele privitoare la consecințele calității de salariat a solicitantului, inclusiv salariile, sporurile etc. de care a beneficiat acesta în virtutea calității sale de salariat.
Nu trebuie omis din vedere, în acest demers de interpretare a legii, faptul că incumba angajatorului obligația de a întocmi carnetul de muncă, fără a se percepe o taxă pentru aceasta.
Întocmirea carnetului de muncă avea ca bază legală Decretul nr.
92/1976, act normativ care a constituit fundamentul completării carnetului de muncă al reclamantului până la data încetării contractului individual de muncă al acestuia, având în vedere că abia la data de (...) și-a încetat aplicabilitatea acest act normativ.
Pe de altă parte, în acest interval, de la data prestării muncii de către reclamantul intimat și până la data la care a intervenit solicitarea acestuia pentru eliberarea adeverinței litigioase, modalitatea de stabilire a pensiei de asigurări sociale de stat a suferit modificări, legislația pensiilor fiind actualizată, astfel încât au dobândit relevanță în stabilirea pensiei componente ale salarizării care anterior nu erau relevante și astfel nu au fost cuprinse în carnetul de muncă.
Or, față de aceste modificări legislative, s-a conturat necesitatea obținerii unei adeverințe care să completeze carnetul de muncă al reclamantului cu date despre salarizarea sa în perioada de referință, date deținute de fostul angajator și care nu au fost cuprinse în carnetul de muncă la data completării aferente acelei perioade, raportat la legislația pensiilor de la acea dată și la finalitatea carnetului de muncă (între altele, aceea de a preconstitui un document care să fie avut în vedere la calcularea pensiei).
Dată fiind, deci, obligația angajatorului de a completa carnetul de muncă
și faptul că în timp, au dobândit relevanță pentru stabilirea drepturilor de pensie și alte componente ale salarizării care anterior nu erau luate în considerare la stabilirea pensiei, date care sunt deținute doar de angajator, Curtea constată că, prin coroborarea cu prevederile art. 40 lit. h) din C. muncii, trebuie conchis în sensul că angajatorul are obligația de a elibera și celelalte date despre sporurile, majorările, primele de care a beneficiat reclamantul. A., prin interpretarea sintagmei „documentele care atestă calitatea de salariat"; ca vizând nu doar, așa cum sugerează recurenta, cele ce atestă vechimea în muncă, ci totodată și cele ce cuprind veniturile de care a beneficiat pe această perioadă, calitatea de salariat primind greutate și relevanță mai cu seamă prin raportare la salariul încasat, întrucât efectele materiale sunt legate de acest corolar al calității de salariat (salariul).
Raportat la perceperea unei taxe aferente acestui serviciu, Curtea constată nelegalitatea solicitării acesteia, fiind, așa cum s-a arătat mai sus, o obligație legală a angajatorului față de salariații și foștii salariați. Practic, obligația de a elibera documentele care atestă calitatea de salariat intră în componența obligatorie, imperativă, a angajatorului, așa cum au fost stabilite cu putere de principiu prin C. muncii, singura contraprestație pentru aceasta fiind, ca și pentru celelalte obligații ale angajatorului, prestarea muncii de către salariat și respectarea celorlalte obligații de către salariat. Nu se poate deci solicita o taxă pentru eliberarea documentului solicitat de reclamant.
În plus, se observă că legiuitorul, în cuprinsul art. 40 lit. h) C. muncii, folosește pluralul, vorbind despre documentele care atestă calitatea de salariat, or prin aceasta, se înțelege încă o dată că nu doar constatarea faptului că într- o anumită perioadă, salariatul a muncit în cadrul societății trebuie atestat prin aceste „., ci toate situațiile conexe acestui fapt, inclusiv componente ale salariului neevidențiate în carnetul de muncă.
Așa fiind, urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat, cu menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, în baza art. 312 alin.
1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., va fi obligată pârâta recurentă la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului reclamant, în cuantum de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SA împotriva sentinței civile nr. 2365 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului Z. P. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.D.C.M. Dact.Sz.M
2 ex./ Jud.fond.M. F. B.
| ← Decizia civilă nr. 2628/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5089/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
