Decizia civilă nr. 3510/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 3510/R/2011
Ședința octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M.
,,C. M." S. împotriva sentinței civile nr. 1798 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați F. N. F. M. C. - F., F. F., P. V., S. I., A. I., A. A., C. N., O. M., D. D., C. V. II, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 10 octombrie 2011, pârâta recurentă a transmis prin fax un script prin care solicită comunicarea unui exemplar al întâmpinării, formulate în cauză de reprezentanta intimat - reclamanți la recursul promovat de C. M., în vederea respectării dreptului la apărare și a respectării principiului contradictorialității.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin.
2 C.pr.civ.
Reținând că nu s-a formulat întâmpinare în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1798 din (...) a T. S. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția perimării, excepția lipsei calității de reprezentant a F. N. M. C., excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta S. N. de T. F. de M. „.-M. S..
A fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții F. F., P. V., S. I., A. I., A. A., C. N., O. M., D. D., C. V. II prin F. N. F. M. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de M. „.-M. S..
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamanților F. F., P. V., S. I.,
A. I., A. A., C. N., O. M., D. D., C. V. II a următoarelor drepturi bănești ce reprezintă valori brute și care vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective:
- 330 lei reprezentând ajutor material aferent Zilei F., pentru anul
2006;
2007;
2008.
- 307 lei reprezentând ajutor material aferent Zilei F., pentru anul
- 500 lei reprezentând ajutor material aferent Zilei F., pentru anul P entru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția perimării acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiată având în vedere că la data de (...) instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 155(1) din Codul de P. C., iar cererea de repunere pe rol a fost formulata in data de (...), termenul de un an, prevăzut de art. 248 Cod de P. C. calculat conform art. 101 alin. 3 Cod P. C. nefiind depășit.
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului invocată de pârâta este neîntemeiată în condițiile în care art. 28 alin. 2 din Legea nr.
54/2003 a sindicatelor prevede că „ organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor"; iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii (...) a fost respinsă, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care prevăd ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
S-a respins și excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005-2006 și
2007-2008 comisiile mixte patronat-sindicat au ca atribuții analiza sesizărilor sindicatului în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, și stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea acestor obligații. Sesizarea acestor comisii precum și hotărârile pronunțate nu pot aduce atingere competenței instanței de judecată, fapt prevăzut și în art. 109 din contractele de muncă menționate anterior și prelungite prin acte adiționale. În conformitate cu prevederile Capitolului X al Contractului colectiv de munca, părțile au stabilit constituirea unei comisii mixte patronat -sindicate cu atribuții de constatare si analiza a încălcărilor prevederilor contractului.
Prin aceste prevederi (art. 109 Contract colectiv de munca) părțile au stabilit o eventuala modalitate alternativa de soluționare a litigiilor rezultând din încălcarea prevederilor Contractului colectiv de munca fără a aduce
„atingere competentei instanței de drept comun";. Reiese astfel ca aceste comisii mixte urmăresc, în principal, propunerea cercetării celor vinovați, urmând ca, pentru obținerea unei hotărâri de respectare a prevederilor contractului, instanța de dreptul muncii să aibă plenitudine de competenta.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei S. N. DE T. F. DE M. „. M., având contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
De la intrarea în vigoare a contractului individual de muncă, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia zilei feroviarului.
În anul 2006 reclamanții trebuiau sa beneficieze de ajutor pentru Z. F., în cuantum de un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare, respectiv 330 lei (cuantum ce rezulta din anexa la contractul colectiv de munca).
Pentru anul 2007 s-a acordat un ajutor material în suma fixa de 100 lei pentru fiecare salariat, deși potrivit anexei 1 la contract colectiv de munca
2007-2008 suma ce trebuia acordata era de 407 lei.
În ceea ce privește pretențiile aferente anului 2008, instanța a constatat că suma ce trebuia acordată cu titlu de ajutor pentru ziua feroviarului era de
500 lei, conform actului adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr. 2093/2008 la D. de M. si P. S. B.
Art.244 Codul muncii prevede ca pe parcursul executării contractului colectiv de munca, clauzele pot fi modificate în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Pârâtele nu au făcut dovada modificării CCM la nivel de unitate prin acordul părților, în sensul neacordării ajutorului material de Z. F. pentru anii
2005 si 2006 sau a diminuării acestui ajutor la 100 lei brut pentru anul 2007.
Este adevărat că potrivit actelor normative invocate în recurs pârâta trebuia sa se încadreze într-un anumit fond de salarii, însa pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus referitoare la modificarea C.
Prevederile art.64 alin.2 din CCM la nivel de unitate au caracter imperativ, deoarece se stipulează: „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de Z. F. se va acorda salariaților un ajutor material al cărei cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare";.
În concluzie, ajutorul de ziua feroviarului nu a fost plătit decât parțial în anul 2007 și nu a fost plătit deloc în anii 2006 și 2008, pârâta făcându-se vinovata de încălcarea prevederilor contractului colectiv de munca, precum si prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca"; .
De asemenea a încălcat si prevederile art. 156 din codul muncii potrivit cărora ";salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor";, salariul cuprinzând salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din codul muncii.
În acest fel, a produs reclamanților un prejudiciu material constând în contravaloarea ajutorului material de ziua feroviarului.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora
„angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, sa îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul"; instanța a obligat pârâta sa acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea ajutorului material de ziua feroviarului pe anii (...).
Potrivit art. art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel ca pârâta avea obligația sa respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate. Prin urmare, respectarea CCM este obligatorie pentru părți.
În speță, din probele administrate rezulta ca pe anul 2006 ajutorul material pentru Z. F. nu a fost acordat, iar pentru anul 2007 ajutorul material pentru Z. F. nu s-a plătit în cuantumul prevăzut prin CCM la nivel de unitate, plătindu-se un ajutor material în cuantum mai mic decât cel negociat, respectiv de 100 lei.
În consecință, instanța a apreciat ca dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anilor 2007 -2008, nu pot exonera angajatorul de obligația de plata a drepturilor salariale cuvenite salariaților săi, asumate prin contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca.
Instanța a dispus plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de devalorizare de la data fiecărei scadente și până la plata efectiva, reclamanții neputând fi puși în situația de a suporta consecințele deprecierii monetare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „.- M. S. B. solicitând admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond respingerea cererii formulate de F. N. F. M. C. (FNFMC), în numele membrilor de sindicat ca nefondată.
1. În memoriul de recurs s-a arătat că instanța de fond nu era competentă teritorial să soluționeze cauza pentru membrii de sindicat F. F.
(domiciliată în județul B.) și Ș. I. (domiciliat în județul C.), în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă.
2. Prin al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6
Cod procedură civilă s-a invocat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât prin cererea depusă în (...) reclamanții nu au mai solicitat actualizarea sumelor cu rata inflației, iar instanța de fond a acordat și această actualizare. De asemenea, deși prin cererea de repunere pe rol a dosarului depusă în (...) s-au precizat care sunt salariații reprezentați, iar P. V. și Ș. I. nu se regăsesc printre aceștia, tribunalul s-a pronunțat și cu privire la aceste persoane.
3. Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la prima de Z. F., drept căruia în opinia recurentei îi este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. (1) lit.e) din Codul muncii, T. considerând greșit că dreptul menționat anterior este de natură salarială.
4. Recurenta a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități pe anii 2., în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
5. S-a mai arătat că prima instanță a respins greșit excepția lipsei calității de reprezentant a F. N. de T. F. de M. C. M. SA, limitându-se să rețină că sindicatul are calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, or în cauză acțiunea a fost promovată de o federație sindicală, dispozițiile art. 28 din
Legea 54/2003 nefiind astfel incidente în cauză.
6. Referitor la fondul cauzei s-a invocat că în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 2 din CCM acordarea premiului pentru Z. F. se face în baza unei hotărâri a Consiliului de A., în funcție de situația financiară a societății. Astfel în anul 2007 s-a acordat o sumă de 100 de lei, iar în anul 2008, datorită situației financiare dificile pe care a traversat-o C. M. SA, care a înregistrat o scădere masivă și progresivă a prestațiilor de transport, pentru echilibrarea situației economice a societății și a încadrării în limitele stabilite de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de guvern, s-a decis să nu se acorde premiul pentru Z. F..
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
1. Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, este parțial fondat. Astfel, așa cum rezultă din copia cărții de identitate a salariatei F. F. aceasta are domiciliul în județul B. (fila 8), astfel încât în raport de dispozițiile art. 269 alin. 2 (ex art. 284 alin.2) din Codul muncii Tribunalul Sălaj nu era competent teritorial să soluționeze cauza în ceea ce o privește pe această reclamantă.
Însă, deși în recurs s-a depus o copie a cărții de identitate a lui Ș. I. (fila
7), Curtea constată comparând codul numeric personal, respectiv adresa că această persoană nu este cea reprezentată de reclamantă, conform Tabelului de la fila 9 dosar fond, salariatul Ș. I. având domiciliul în județul S. și un alt cod numeric personal decât persoana a cărei carte de identitate a fost depusă.
2. Referitor la al doilea motiv de recurs se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea 54/2003 (care deși a fost abrogată prin art. 224 din Legea 62/2011, era în vigoare la data formulării acțiunii) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Din interpretarea acestei dispoziții legale, Curtea reține că sindicatul poate introduce o acțiune în justiție, fără a avea un mandat expres din partea membrilor de sindicat, însă nu poate renunța la judecată, acest act de dispoziție putându-se realiza numai de către membrii de sindicat. În consecință, instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât dacă nu s-ar fi pronunțat cu privire la cererea de actualizare a drepturilor solicitate, respectiv cu privire la salariații indicați de recurentă tribunalul ar fi acceptat că renunțarea la acțiune poate fi formulată indirect de sindicat.
3. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 1 (ex art. 283 alin.1) din Codul muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 (care deși a fost abrogată prin art. 224 din Legea 62/2011, guvernează raporturile dintre părți) prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
4. În mod corect a soluționat instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat-sindicat. Și în opinia instanței de recurs această procedură nu esteobligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
5. Referitor la al treilea motiv de recurs, Curtea reține contrar celor învederate de recurentă, că dispozițiile art. 28 din Legea 54/2003 (care deși abrogată expres prin art. 224 lit. a) din Legea 62/2011 a dialogului social guvernează raporturile juridice dintre părți) sunt incidente în cauză. Astfel, conform art. 41 alin. 2 din Legea 54/2003 două sau mai multe organizații sindicale constituite la nivelul unor unități diferite din aceeași ramură de activitate sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale. Având în vedere modul de constituire a federației sindicale, Curtea apreciază că aceasta poate introduce acțiuni în numele membrilor din sindicatele care s-au asociat în vederea constituirii federației, art. 28 din Legea
54/2003 fiind aplicabil în mod corespunzător.
Art. 14 din Legea 130/1996 (care deși abrogată expres prin art. 224 lit. d) din Legea 62/2011 a dialogului social guvernează raporturile juridice dintre părți) se referă la părțile contractului colectiv de muncă și nu exclude dreptul federației de a formula acțiuni în numele membrilor de sindicat. De altfel,
Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă nu putea să conțină decât atribuțiile organizațiilor sindicale cu privire la domeniul pe care îl reglementa.
De asemenea, deși conform acestei reglementări nu era necesar un mandat expres din partea membrilor de sindicat acordat federației pentru a introduce o acțiune în instanță, Curtea constată că există un astfel de mandat depus la dosarul de fond, așa cum corect a reținut și T.. Drept urmare, se apreciază că soluția pronunțată cu privire la această excepție este corectă.
6 Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale. Pârâta avea obligația să respecte contractele colective de muncă și nu poate să își invoce propria culpă pentru a se exonera de obligațiile care îi incumbă din executarea acestui contract. Recurenta avea posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, dacă constata că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita.
De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetele de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa recurentei, deoarece acesta putea anticipa necesitățile pe care le avea în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuia să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli, astfel încât să își execute toate obligațiile.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Contrar susținerilor din recurs, premierea de Z. F. nu era condiționată de existența unei decizii a Consiliului de A. C. din contractul colectiv de muncă prevede că salariaților li se va acorda premierea din fondurile angajatorului, Consiliul de A. urmând a stabili cuantumul acestei premieri, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior a art. 304 pct. 3 și 312 alin. 3 și 6 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S.împotriva sentinței civile 1798 din (...) a T. S. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi casată în parte sub aspectul acțiunii formulată în numele membrei de sindicat F. F. și, în consecință, se va trimite în aceste limite cauza spre judecare T. B., care este instanța competentă teritorial conform art. 269 alin. 2 (ex art. 284 alin.2) din Codul muncii.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. împotriva sentinței civile numărul 1798 din (...) a T. S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează în parte sub aspectul acțiunii formulată în numele membrei de sindicat F. F. și, în consecință, trimite în aceste limite cauza spre judecare T. B.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: P. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 2635/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1619/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
