Decizia civilă nr. 4686/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4686/R/2011
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. A. D. împotriva sentinței civile nr. 1023 din 24 mai 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată D. M. - S. DE A. J. M., având ca obiect litigiu de muncă - contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 noiembrie 2011.
Văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1023 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția tardivității cererii invocate de pârât și, în consecință a fost respinsă ca tardivă contestația formulată de reclamantul M. A. D., în contradictoriu cu pârâtul S. DE A. J. M. împotriva Dis- poziției nr. 24/(...) și a procesului verbal de constatare aferent, nr. 275/ (...).
A fost respinsă cererea de repunere a contestatorului în funcția deținută anterior emiterii Dispoziției nr. 24/(...).
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin contestația formulată reclamantul a atacat D. de sancționare nr. 24/(...) și procesul verbal nr. 275/(...) care a stat la baza emiterii acesteia.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. b Codul muncii decizia de sancționare disciplinară se poate contesta în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat; iar potrivit art. 284 alin. 1 Codul muncii judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței stabilite conform Codului de procedură civilă, respectiv tribunalul în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.
D. nr. 24/2011 i-a fost comunicată reclamantului, conform mențiunii olografe de pe exemplarul depus la fila 18 din dosar la data de (...), termenul de
30 de zile împlinindu-se la data de (...) (zi nelucrătoare), ziua de (...) ca fiind ultima în care reclamantul putea depune în termen contestație.
Susținerea reclamantului conform căreia contestarea în termenul de 30 de zile a dispoziției nr. 24/2011 la unitatea angajatoare determină curgerea u- nui nou termen de 30 de zile de la data soluționării respectivei contestații este nefondată.
Legiuitorul a prevăzut la art. 283 alin. 1 lit. b Codul muncii momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile în interiorul căruia trebuie se- sizată instanța de judecată, respectiv de la data comunicării deciziei de sancțio- nare, în materia conflictelor de muncă, nefiind stabilită o procedură prealabilă care să fie urmată în mod obligatoriu anterior învestirii instanței competente.
Cum reclamantul a lăsat să expire termenul prevăzut de legiuitor pentru săvârșirea actului de procedură și nu a dovedit existența unor împrejurări obi- ective mai presus de voința lui care să fi determinat depășirea termenului pre- văzut de art. 283 alin. 1 lit. b Codul muncii, instanța a constatat că excepția tardivității este întemeiată și, în consecință, a admis-o, respingând contestația reclamantului atât împotriva Dispoziției nr. 24/2011, cât și a procesului verbal nr. 275/(...) care a stat la baza emiterii acesteia, ca atare.
Respingând contestația instanța a respins și cererea accesorie acesteia de repunere a reclamantului în funcția deținută anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. A. D. solicitândadmiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare.
În motivarea recursului arată că hotărârea instanței este nelegală, analiza excepției tardivității s-a făcut în afara contextului stării de fapt expusă de reclamant prin concluziile scrise, fără a se acorda dreptul reclamantului la pregătirea apărării cu privire la o excepție invocată de către pârât.
Raportat la faptul că prin decizia atacată s-a aplicat o sancțiune disciplinară reclamantului, sancțiune dispusă prin procesul verbal nr.275/(...), în mod corect reclamantul a înțeles să se adreseze mai întâi angajatorului cu solicitarea reanalizării faptelor reținute imputabile, formulând contestație sub nr.312/(...).
Comisia a soluționat contestația reclamantului la data de (...), soluția fiind aceea de respingere ca neîntemeiată, acesta avea obligația să înainteze contestația către instanța competentă, însă acesta prin D. nr.35 a numit o comisie pentru soluționarea acestei contestații.
Consideră că pârâtul nu-și poate invoca propria culpă invocând tardivitatea formulării contestației în condițiile în care a primit și a înregistrat contestația reclamantului dar nu a îndreptat-o către instanța competentă.
Conform art. 283 C.muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă se formulează în termen de 30 de zile, înăuntrul acestui termen, respectiv la data de (...) reclamantul a formulat contestație la unitatea emitentă, contestație soluționată de unitate la data de (...).
Raportat la cele de mai sus, apreciază că în mod greșit a soluționat instanța de fond excepția tardivității invocate de pârâtă, acțiunea fiind înregistrată în termen.
Pârâtul S. de A. J. M. prin întâmpinare (f.10-11) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a admis excepția tardivității cererii invocate de pârât, având în vedere prevederile art. 283 alin. 1 lit. b Codul muncii, potrivit căruiamomentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, în interiorul căruia trebuie sesizată instanța de judecată, este data comunicării deciziei de sancțio- nare, în condițiile în care în materia conflictelor de muncă nu este stabilită o procedură prealabilă care să fie urmată în mod obligatoriu anterior învestirii instanței competente.
Curtea notează însă că o interpretare a unui text legal nu se reduce la o interpretară literală a acestuia, ci trebuie dublată de o analiză teleologică a acestuia, care este deopotrivă importantă pentru aplicarea corectă a acestuia.
Astfel, nerespectarea unui termen procedural prevăzut de lege atrage o sancțiune, aceea a decăderii. Or, sancționând partea, legiuitorul a avut în vedere culpa acesteia, culpă ce a constat în rămânerea în pasivitate a părții, prin neexercitarea dreptului în termenul stabilit de lege.
Ca atare, înainte de a aplica în mod automat această sancțiune, instanța de fond era datoare să verifice dacă această culpă poate fi reținută în sarcina contestatorului. În acest sens, deși este adevărat că legislația muncii nu prevede obligativitatea urmării unei proceduri prealabile, nu poate fi ignorat faptul că, prin regulament intern, tocmai intimata pârâtă a stabilit o astfel de procedură internă de soluționare a contestațiilor.
În condițiile în care reclamantul nu a făcut altceva decât să respecte regulile impuse de angajatorul său, nu există nici un element care să releve culpa acestuia. S-ar ajunge altfel să se impute salariatului respectarea unei reguli stabilite de angajator, pentru a se proteja drepturile angajatorului, culpabil el însuși de stabilirea unor norme de procedură ce exced celei prevăzute de codul muncii.
Față de cele de mai sus, Curtea constată astfel că în mod eronat instanța de fond a aplicat sancțiunea decăderii contestatorului, admițând excepția tardivității. În condițiile în care nu poate fi reținut în sarcina acestuia o atitudine de pasivitate culpabilă, față de lipsa condiției esențiale a culpei în aplicarea oricărei sancțiuni, inclusiv procedurale, se impunea respingerea excepției și soluționarea cauzei pe fond.
Prin urmare, în contextul expus, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, astfel că în baza art. 312 al. 1,5 raportat la art. 304 pct.9 Cod de procedură civilă va dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M. A. D. împotriva sentinței civile numărul 1023 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o casează în tot și în consecință trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
G. N. N.
Red.D.C.G.
Dact. Sz.M./2 ex.
Jud.fond.G. B.
| ← Decizia civilă nr. 1619/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2423/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
