Decizia civilă nr. 3578/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3578/R/2011
Ședința publică din data de 13 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta recurentă M. I. împotriva sentinței civile nr. 65 din 11 ianuarie
2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată B. R. S., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de (...), când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr.5324 din (...), reclamanta M. I. a chemat în judecată B. R. S. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună anularea notificării de desființare a postului și concediere nr. 3552 din (...), reintegrarea sa în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat și alte drepturi salariale de care aceasta ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la data integrării.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost ofițer bancar casierie la S. S. M. a pârâtei în temeiul unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
S-a mai arătat că la data de (...) banca i-a comunicat reclamantei notificarea de desființare a postului și concediere nr. 3552/(...), care este nelegală pentru că locul de muncă pe care l-a ocupat, acela de „. a fost înlocuit cu cel de „. bancar tranzacții client"; și nu desființat efectiv. Notificarea nu arată instanța unde poate fi atacată, nici termenul de atac și ordinea de reducere a posturilor salariaților afectați de reorganizarea băncii.
În drept, s-au invocat prevederile art. 65 alin.2, art. 76 din Legea nr.
53/2003.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, atacarea notificării fiind inadmisibilă, întrucât notificarea nu poate face obiectul unei contestații separat de cea care ar viza decizia de concediere.
S-a mai arătat că notificarea este un act de procedură prevăzut de art. 73 alin. 1 din C. muncii, care nu e în măsură să producă efecte proprii, ci prin care reclamanta a fost înștiințată cu privire la faptul că, începând cu data de (...), S. S. M. în care își desfășura activitatea se reorganizează.
La data de (...) reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să conteste, pe lângă notificarea din (...) și decizia 184/(...), solicitând și anularea acesteia, reintegrarea sa și plata drepturilor bănești cuvenite de la data desființării contractului individual de muncă și până la data reintegrării.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din cuprinsul notificării rezultă că aceasta are valoarea unei decizii de concediere pentru că menționează inclusiv temeiul și data încetării . În data de (...) i s-a comunicat și decizia 184/(...), prin care data concedierii se menține ca fiind cea de (...). Această decizie e lovită de nulitate absolută pentru că nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 75 C. muncii, acesata producându-și efectele doar de la data comunicării sale, (...).
S-a mai invocat că desființarea postului nu e efectivă, căci a fost doar înlocuit cu cel de ofițer bancar tranzacții clienți: sucursala S. M. a avut 2 posturi de ofițer bancar casierie, din care unul s-a desființat. Postul menținut poartă denumirea de ofițer bancar tranzacții clienți O., noul post fiind același cu cel vechi.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că pârâta nu a respectat ordinea de prioritate la reducerea de personal, ordine prevăzută de art. 81 din
Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007 - 2010.
Pârâta a invocat tardivitatea contestației deciziei 184/(...) și netemeinicia acesteia, arătând că însăși reclamanta confirmă că unul dintre cele două posturi de casier a fost desființat, consecință a reorganizării unităților teritoriale inițial organizate pe sucursale. N. post creat, consecință a transformării S. S. M. în sucursală de tip T2 are o fișă a postului mult mai amplă sub aspectul atribuțiilor și al competenței decât cel de ofițer bancar - casier.
Pe de altă parte, s-a mai arătat de către angajator că reclamanta nu contestă această decizie pentru că ar fi fost desființat postul de casier, ci pentru că a fost concediată ea și nu colega care ocupa celălalt post.
Prin încheierea din data de (...), instanța a respins excepțiile inadmisibilității contestării notificării și a tardivității contestării deciziei de concediere nr. 184/(...) ca fiind nefondate.
Prin sentința civilă nr. 65/(...), Tribunalul Maramureș a respinsexcepția nulității absolute a deciziei de concediere nr. 184/(...) emisă de intimată și a respins ca fiind nefondată contestația formulată și precizată de contestatoarea M. I., în contradictoriu cu intimata B. R. S. - membră a
Grupului Național Bank of Greece.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit disp.art. 73 alin.1 din C. muncii „persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c și d, al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare";.
S-a reținut că prin notificarea privind desființarea postului nr.
3552/(...) nu s-a dispus efectiv desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei, așa cum afirmă aceasta, ci a fost înștiințată cu privire la dreptul său la un preaviz de 20 de zile, termen în care putea absenta patru ore pe zi de la programul de lucru al S. S. M. a B. R. S. unde era angajată ca ofițer bancar - casier.
Această informare prealabilă, prin care angajatorul a adus, practic, la cunoștința reclamantei intenția sa de a denunța unilateral contractul individual de muncă la o dată ulterioară - la data expirării preavizului - nu a fost considerată de către instanța de fond o măsură de natură să determineîncetarea în sine a raporturilor de muncă dintre părți și, în aceste condiții, s- a constatat că nu trebuia să îndeplinească cerințele art. 74 C. muncii.
S-a mai reținut că, în lipsa unei prevederi exprese în legislația muncii, comunicarea acordării preavizului poate fi efectuată prin orice înscris emanând de la angajator. Î. că art. 74 alin. 1 lit. b din C. muncii stipulează că decizia de concediere trebuie să cuprindă obligatoriu durata preavizului nu conduce eo ipso la calificarea unui înscris ce conține termenul de preaviz ca decizie de concediere și nici nu exclude posibilitatea ca angajatorul printr- un act anterior emiterii deciziei de concediere să aducă la cunoștința salariatului său faptul că beneficiază de un termen de preaviz. E. în prealabil concedierii a notificării privind desființarea postului constituie o garanție că reclamanta a avut cunoștință de intenția pârâtei B. R. de a denunța unilateral contractul individual de muncă și că i s-a acordat un termen în care să-și găsească un alt loc de muncă.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins cererea de anulare a notificării, reținând că reclamanta nu a indicat și dovedit existența vreunei cauze de nulitate a acesteia.
În ce privește decizia de concediere nr. 184/(...), instanța de fond a constatat că aceasta conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 74
C. muncii.
Astfel, s-a reținut că decizia indică motivele reorganizării unității și desființarea postului ca fiind: alinierea la standardele organizaționale ale unităților funcționale ale tuturor filialelor din afara Greciei ale Grupului Național Bank of Greece prin implementarea proiectului „New Service Model";, care implica: reorganizarea Unităților de business (Corporate și Retail), prin înființarea de noi entități, respectiv C. de A. regionale, și transformarea rețelei de sucursale din sucursale actuale de retail și full service în sucursale de tip T1, T2 și T3. Au fost revizuite structurile și funcționalitățile rețelei de sucursale, iar procesele de vânzare a produselor
și/sau serviciilor bancare au fost reorganizate.
Sucursalele de tip T1, T2, T3 sunt diferite prin fluxurile de activitate și segmentele de clienți pe care le deservesc.
Sucursalele Tip 1 (T1) vor deservi clienții din categoriile retail mass și personal banking, fără ca acest lucru să excludă și efectuarea de operațiuni bancare din categoria Întreprinderi Mici (SBB - IMM - uri cu cifra de afaceri mai mică de 1.500.000 Euro și/sau expunere mai mică de 250.000 Euro) și furnizarea de S. pentru Corporații;
Sucursalele Tip 2 (T2) vor deservi clienții din categoriile retail mass, personal banking și Interprinderi Mici (SBB - IMM - uri cu cifra de afaceri mai mică de 1.500.000 Euro și/sau expunere mai mică de 250.000 Euro), fără ca acest lucru să excludă și furnizarea de servicii către Corporații;
Sucursalele Tip 3 (T3), specializate în deservirea clienților din categoriile retail mass și personal banking, operațiuni bancare pentru
Întreprinderi Mici (SBB - IMM - uri cu cifra de afaceri mai mică de
1.500.000 Euro și/sau expunere mai mică de 250.000 Euro) și servicii pentru Corporații.
Prima instanță a reținut că aceste criterii s-au aplicat sucursalei în care reclamanta și-a desfășurat activitatea, care s-a transformat din „full service"; în sucursală T2, transformare care, corelată cu volumul de activitate înregistrat în prezent, a determinat desființarea postului de ofițer bancar casierie ocupat de salariat; durata preavizului și inclusiv locurile de muncă disponibile și termenul în care reclamanta a putut opta pentru a ocupa unloc de muncă vacant, deși această obligație îi revenea pârâtei doar în cazul concedierii în temeiul art. 61 lit. c și d C. muncii.
De altfel, s-a reținut că reclamanta însăși a recunoscut că din cele două posturi de ofițer bancar - casier unul s-a desființat și celălalt s-a transformat în post de ofițer bancar - tranzacții clienți.
Prima instanță a mai reținut că, pentru ocuparea postului de ofițer bancar-tranzacții clienți, cele două salariate angajate pe posturile de ofițer bancar-casier, respectiv reclamanta M. I. și numita D. M. L. au fost supuse unui test de cunoștințe și aptitudini în aprilie 2010, iar reclamanta a obținut un punctaj mai mic decât al colegei sale.
Așadar, s-a reținut că criteriul de selecție al angajatului care urma să ocupe postul de ofițer bancar-tranzacții clienți a fost unul obiectiv, respectiv rezultatul testării cunoștințelor și aptitudinilor salariaților casieriei.
Ca urmare, instanța a constatat că postul reclamantei a fost desființat efectiv, desființarea a avut o cauză reală serioasă.
Decizia de concediere nr. 184/(...) fiind legală și temeinică, prima instanță a respins contestația ca nefondată. Capetele de cerere privind reintegrarea și plata drepturilor salariale, accesorii anulării deciziei de concediere, au fost respinse ca urmare a respingerii acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. I., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța este obligată să-și motiveze hotărârea adoptată, obligație consacrată legislativ prin art. 261 Cod procedură civilă, ce are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant.
S-a arătat în acest sens că dezlegarea în drept statuată de prima instanță se referă doar la preavizul de concediere și conținutul necontestat al deciziei nr. 184/(...).
T. nu s-a pronunțat asupra nulității deciziei nr. 184/(...), întemeiate pe disp. art. 75-76 din C. muncii, nu a examinat argumentul relevant în cauză, constând în aceea că intimata a avut în vedere alte motive de concediere decât cel arătat în decizia nr. 184/(...) și prevăzut de art. 65 din C. muncii și nu a arătat punctul său de vedere față de acest aspect invocat , nu a aplicat disp. art. 268 din C. muncii, nu a examinat nerespectarea de către intimată a disp. art. 81 (2) lit. b și c din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Se mai invocă faptul că tribunalul a constatat că postul reclamantei a fost desființat efectiv, desființarea având o cauză reală și serioasă, reținând drept "cauză" rezultatul testărilor la care a fost supusă reclamanta, în timp ce în decizia de concediere se invocă reducerea posturilor determinată de reorganizare.
Astfel, se arată că, în fața instanței, intimata a invocat alte motive de fapt și de drept ale concedierii, respectiv necorespunderea sa pentru a ocupa noul post O., împrejurare nereținută de către instanță.
În ceea ce privește notificarea de desființare a postului și concediere nr. 3552 din (...), recurenta arată că, din formularea acesteia în sensul că:
"încetarea contractului individual de muncă se face ... în temeiul art. 65 (1) din C. muncii", a înțeles că notificarea are și valoarea unei decizii de concediere.
În continuare, se susține că notificarea întărește caracterul unei decizii de concediere prin formularea „. la data de 16 august 2010, contractul dumneavoastră individual de muncă încetează".
Din acest motiv a fost atacată notificarea de desființare a postului și concediere nr. 3552 din (...).
Recurenta a mai arătat că, doar după comunicarea deciziei nr.
184/(...), a înțeles că notificarea de desființare a postului și concediere nr.
3552 din (...), rămâne doar cu caracterul unui preaviz de concediere.
Astfel, s-a susținut că prezentul recurs este formulat doar în ceea ce privește nulitatea deciziei nr. 184/(...).
Recurenta susține că a invocat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 184/(...), determinată de nerespectarea procedurii prevăzute de C. muncii.
S-a invocat că în cauză sunt incidente prevederile art. 75 și 76 din C. muncii.
Potrivit disp. art. 75 din C. muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
În consecință, în speță, decizia ar trebui să producă efecte de la data de (...) și nu de la data prevăzută în decizie, (...), întrucât nu poate produce efecte retroactiv.
Cum concedierea s-a dispus cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, recurenta consideră că devin incidente prevederile art. 76 din C. muncii, decizia de concediere fiind lovită de nulitatea absolută.
Recurenta mai invocă faptul că temeiul concedierii sale a fost art. 65 din C. muncii, "ca urmare a desființării postului pe care îl ocupă".
Potrivit disp. art. 65 alin.2 din Legea nr. 53/2003 desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
S-a mai arătat că intimata nu a desființat efectiv postul de ofițer bancar casierie, ci l-a înlocuit cu cel de ofițer bancar tranzacții clienți, în realitate, "noul" post de ofițer bancar tranzacții clienți fiind același cu cel de ofițer bancar casierie, având, în principal, aceleași atribuții ca și cel de ofițer bancar casierie.
Recurenta mai arată că persoana care ocupă noul post are aceleași atribuții pe care le-a avut și ea.
Se mai susține că intimata nu a respectat ordinea aplicării reducerii de personal, ordine prevăzută de art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, opozabil acesteia.
În acest sens, s-a invocat faptul că nici notificarea privind desființarea postului și nici decizia de concediere nu arată aplicarea ordinii de reducere a posturilor salariaților afectați de reorganizarea băncii.
Recurenta arată că intimata nu a depus actele solicitate în probațiune, respectiv "toate actele care au stat la baza selecției între reclamantă și persoana care a fost menținută pe unul din cele două posturi de casier", astfel că instanța a fost în imposibilitate să cenzureze legalitatea și temeinicia aplicării de către angajator a ordinii de reducere a personalului, fiind incidente în acest sens disp. art. 287-288 din C. muncii și cele ale art. 174 Cod procedură civilă.
Se susține că intimata a încălcat prevederile art. 81 alin.2 lit. b și c din
Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, reclamanta având un copil în întreținere, împrejurare omisă de către intimată la aplicarea reducerii de personal, deși avea cunoștință despre aceasta. B. a luat la cunoștință despre faptul că recurenta are un copil în întreținere la 21 iulie 2010, prin intermediul unui e-mail transmis directorului diviziei resurse umane din cadrul băncii, Toma C.a, înscris în privința căruia reclamanta susține că intimata l-ar fi ascuns.
Recurenta mai arată că intimata invocă prin intermediul întâmpinării un alt motiv al concedierii și depune 2 înscrisuri formular de evaluare (din aprilie 2010) a reclamantei și a persoanei menținute pe postul de casier O., pe care instanța de fond le ia în considerare la adoptarea soluției, în mod greșit.
Faptul că intimata se folosește de cele două evaluări, este considerat de către recurentă ca o indicare de către angajator a motivului real al concedierii sale (că ar fi obținut un punctaj inferior la evaluare), respectiv necorespunderea profesională, astfel încât se susține că ar fi fost avute în vedere alte motive de concediere decât cele arătate în decizia nr. 184/(...) și care nu sunt prevăzute de art. 65 din C. muncii. În fața instanței, intimata nu poate invoca alte motive de fapt și de drept ale concedierii, respectiv necorespunderea reclamantei pentru a ocupa noul post O.
Recurenta susține că instanța de fond nu a examinat acest argument și nu a arătat punctul de vedere față de acesta, deși era unul relevant în cauză.
Se mai invocă faptul că și în acest condiții, înscrisurile depuse de bancă la dosar cu privire la evaluarea din aprilie 2010 nu sunt reale și relevante și nu au legătură cu noul post Ofițer B.r Tranzacții Clienți. Rezultatele la testele susținute în aprilie 2010 (depuse la dosar) nu sunt relevante deoarece testul a fost susținut pentru serviciul "ACCES UȘOR", un serviciu de card (pachet acces ușor), serviciu care nu are legătură cu noul post O.
Se arată că în fișa noului post O. nu se regăsesc atribuții specifice serviciului de card "acces ușor".
Se mai invocă faptul că formularul de evaluare depus la dosar de către bancă nu este real și relevant întrucât evaluarea în bancă se face anual și se semnează de către cel evaluat, acesta având posibilitatea și dreptul de a o contesta.
În ceea ce privește această evaluare depusă la dosar de către intimată, s-a arătat că este întocmită pro causa, fiind nelegală întrucât nu poartă semnătura celui evaluat, nu poartă semnătura managerului regional, cel căruia îi revine această competență, și n-a fost comunicată celui vizat. Semnătura de pe cele două evaluări este a managerului de sucursală, în funcție din aprilie 2010, manager care "a făcut evaluarea pe anul 2010".
Recurenta a mai arătat că evaluarea depusă la dosar de către bancă este făcută în aceeași zi ((...)) cu cea a emiterii notificării de desființare a postului și concediere nr. 3552 din (...) și nu i-a fost comunicată.
Alăturat prezentului recurs, recurenta înțelege să depună adevăratele teste de casierie (și nu de serviciu card acces ușor) pe care le-a susținut la data de (...) și în luna aprilie 2010, din care rezultă că a obținut note superioare față de cealaltă persoană evaluată și care a fost menținută în bancă pe postul de ofițer bancar tranzacții clienți O.
În drept, s-au invocat disp.art. 65, art. 75, art. 76, art. 281-291 din
Legea nr. 53/2003; art. 174, art. 261, art. 304, pct. 9; art. 3041 și art. 312
Cod procedură civilă și cele ale art. 81 alin.2 lit. b și c din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
În recurs, părțile depun la dosar înscrisuri noi.
Prin întâmpinarea formulată, intimata B. R. S. - membră a GRUPULUI
NAȚIONAL BANK OF GREECE a solicitat respingerea recursului reclamantei ca fiind nefondat, întrucât din considerentele sentinței recurate se poate lesne constata că hotărârea instanței de fond de respingere a excepției nulității absolute a deciziei de concediere și de respingerea a acțiunii estefundamentată atât în fapt, cât și în drept și, în consecință, respectă cerințele art.261 alin.1 lit.c) Codproc. civilă.
Se arată astfel că decizia de concediere cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.74 din C. muncii și nu poate fi sancționată cu nulitatea absolută întrucât decizia de concediere a fost comunicată reclamantei la data de (...), când s-a întocmit și procesul-verbal de predare-primire a ștampilei de casier, a legitimației de serviciu, a cardului de acces, a sumelor de bani aflate în gestiunea reclamantei, astfel încât de la această dată își produce efectele decizia de concediere.
Se mai arată că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.268 din C. muncii.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a disp.art. 81 alin.2 lit. b și c din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, se arată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât recurenta nu are un copil minor în întreținere, asigurând doar întreținerea unuia dintre cei doi copii majori pe care îi are.
Intimata mai arată că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind cauza reală și efectivă a concedierii recurentei, desființarea, nu numai a postului său de ofițer bancar casier, ci a ambelor posturi de casier existente în S. S.l M. până la data reorganizării acesteia.
Astfel, se arată că, în temeiul Hotărârii nr.241/(...) a C. E. , începând cu data de (...) ambele posturi de casier au fost desființate. În urma procesului de reorganizare, în S. S. M., transformată în sucursală T2, s-a creat postul de ofițer bancar tranzacții clienți, normându-se pentru acest tip de sucursală o singură poziție pentru acest tip de post.
Intimata mai arată că, pentru ocuparea noului post de ofițer bancar tranzacții clienți, cele două ocupante ale posturilor de casier desființate au fost supuse la data de (...) unui test de cunoștințe și aptitudini, test la care punctajul obținut de către reclamantă a fost inferior celui obținut de către cealaltă colegă.
Se mai susține că ocuparea noului post de ofițer bancar tranzacții clienți de către colega reclamantei, urmare a rezultatelor obținute la testul de cunoștințe și aptitudini pentru ocuparea noului post, nu schimbă cauza reală și efectivă a concedierii recurentei, și anume desființarea postului, pentru motivele anterior expuse de către intimată și reținute în mod corect și amplu de către instanța de fond.
Intimata mai invocă faptul că nu s-a făcut nicio referire la evaluarea din luna aprilie 2010, ce privește activitatea pe anul 2009, iar testul de aptitudini și cunoștințe realizat la data de (...), al cărui evaluare o găsim în formularul de evaluare din această dată, este echivalentul oricărui test în situație de concurs și nu este o evaluare profesională.
Analizând recursul formulat de reclamanta M. I., în temeiuldisp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta estre fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.6 alin.2 din C. muncii, tuturor salariaților care p restează o muncă le este recunoscut dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită, pentru c oncedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat,
legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a î ntreprinderii, instituției sau servici ului.
De asemenea, Org anizația I nternaționa lă a Muncii a st atuat că l ucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere,
legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de f uncționare a întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale prevede că: „Statel e părți la prezentul pact recunosc d reptul la muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a obține p osibilitatea să -și câștige existența prin tr-o muncă liber aleasă sau a cceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea i nternațională garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această m ăsură să fie l uată doar în condițiile î n care cauza invoc ată ca temei al î ncetării contractului de muncă are un caracter obiectiv, aceasta să poată fi c onstatată în mod r eal și să prezinte o asemenea însemnătate, încât să facă i mposibilă continuarea raporturilor de munc ă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
În speță, se reține în acest sens că sunt fondate motivele de recurs invocate de către reclamantă privind motivarea necorespunzătoare de către instanța de fond a sentinței pronunțate, având în vedere faptul că, în cea mai mare parte, considerentele reținute în ceea ce privește legalitatea și temeinicia deciziei de concediere, reiau motivele reorganizării intimatei menționate în decizia contestată în cauză, aspecte ce nu au fost nici cel puțin contestate în cauză de către reclamantă.
Cu totul superficial și insuficient, în raport cu importanța determinantă a acestora în luarea deciziei de concediere a recurentei, instanța de fond a analizat însă motivele pentru care angajatorul a ajuns la concluzia că, în urma desființării postului reclamantei, dar și a colegei acesteia ce ocupa aceeași funcție, cea de ofițer bancar casierie, în cadrul aceleiași sucursale, există o imposibilitate reală, obiectivă de continuare a raportului de muncă al contestatoarei cu unitatea bancară.
De altfel, în mod greșit și contradictoriu prima instanță, după ce constată că pentru ocuparea postului de ofițer bancar tranzacții clienți, cele două salariate, respectiv reclamanta și numita D. M. L., au fost supuse unui test de cunoștințe și aptitudini în aprilie 2010, la care recurenta a obținut un punctaj mai mic, astfel încât criteriul de selecție a fost unul obiectiv, constată că, drept urmare, postul contestatoarei a fost desființat efectiv, pentru o cauză reală și serioasă.
La o astfel de concluzie prima instanță putea ajunge doar în situația în care constata că unul dintre posturile de ofițer bancar casierie din cadrul S. S. M. ar fi fost transformat în postul de ofițer bancar tranzacții clienți, punându-se problema unei selecții a salariaților, în vederea desființării unui loc de muncă de casier.
Este adevărat că, astfel cu vom argumenta în continuare, și poziția intimatei este oscilantă și ezitantă privind situația celor două posturi, însă din considerentele primei instanțe nu rezultă că acesta ar fi fost cadrul reținut în cauză, întrucât se reține că selecția salariatelor a avut loc pentru ocuparea noului post, situație ce presupune că a constatat desființate anterior ambele locuri de muncă de ofițer bancar casierie, angajatorulprocedând la selecție doar în cadrul operațiunii de oferire a noului loc de muncă, înființat în urma reorganizării, unuia dintre angajați.
În acest context apar ca fiind contradictorii considerentele prin care, drept urmare a constatării unui criteriu de selecție obiectiv a celor două salariate, s-a concluzionat că postul reclamantei a fost desființat efectiv, pentru o cauză reală și serioasă, întrucât, astfel cum am precizat anterior, momentul desființării postului reclamantei s-a reținut ca fiind anterior selecției angajatelor.
În ceea ce privește poziția intimatei în ceea ce privește aceste aspecte, prin suplimentul la întâmpinare formulat în urma precizărilor reclamantei privind contestarea deciziei de concediere-filele nr.29, 30 dosar de fond, se arată următoarele:
„ ….În concret ambele posturi de casier s-au desființat și s-a înființat un post de O. - ofițer bancar tranzacții clienți;";
„ noul post creat consecință a transformării S. S. M. în sucursală de tip T2 și anume ofițer bancar tranzacții clienți nu poate fi confundat cu postul de ofițer bancar, casier,….";
„ Așadar, din cele mai sus arătate rezultă că: posturile existente înainte de reorganizarea sucursalei S. M. în sucursală de tip T2, posturi între care figura si cele două posturi de ofiter bancar caserie din care unul era ocupat de reclamanta, au fost desfiintate, unul dintre posturi nou introduse si conform noi structuri organizatorice a sucursalei este sic el de ofiter bancar tranzactii clienti, reclamanta a aplicat pentru ocuparea acestui nou post dar punctajul obtinut la testul pentru ocuparea acestui post a fost inferior celui obtinut de colega sa.";
În recurs a fost depusă la dosar de către intimată hotărârea nr.7/(...) a
Consiliului de admi nistrație , prin care s-a aprobat Proiectul Service Model, pentru activitățile de retail și corporate din cadrul băncii și a fost împuternicit C. E. să aprobe acțiuni ulterioare, printre care și raționalizarea
și restructurarea anumitor roluri, funcții și posturi din cadrul băncii, cu respectarea prevederilor legale și de reglementare aplicabile.
Tot în recurs s-a depus ( filele nr.33 și 34 dosar), un „ Memo"; al Diviziei
R. și Vânzări Retail și a Diviziei R. U., nr.48/(...), transmis spre aprobare C. E., din care rezultă că: „Structurile de organizare și fișele de post pentru cele 19 sucursale full service vor fi transformate în așa fel încât atribuțiile existente de C. R. C. ( Customer Service Supervisor), Ofițer relații corporații ( Corporate Relationship Officer), ofițer administrare credite ( Loan Administration Officer), Casier (Teller) vor fi eliminate și vor fi create noifuncții: Manager echipa Retail (Retail team Manager), Ofițer bancar tranzacții clienți, Ofițer B.r Întreprinderi Mici ( SBB Relationship Manager).
În același înscris s-a reținut că: „Funcțiile nou create conform tipului de organizare specific sucursalelor T1, T2 și T3 vor fi ocupate în primul rând de către angajații existenți ai băncii, avându-se în vedere competențele lor specifice, rolurile și responsabilitățile noilor funcții";.
Se mai prevede în același act al angajatorului că procesul derestructurare va fi implementat conform prevederilor legale și a contractului d e muncă în vigoar e, potrivit următoril or pași: procesul de evaluare pentrusucursalele unde posturile sunt restructurate; evaluarea posturilor deschise din sucursalele restructurate; aprobarea listei posturilor ce vor fi restructurate în cadrul sucursalelor T1, T2 și T3 ; apr obarea listei și notificarea persoanelor afectate de restructurare; oferirea unui nou post
angajaților afectați de restructurare din l ista posturilor disponibile în cadrul B ROM la data notificări i angajaților afectați; organizarea de concursuripentru ocuparea noilor posturi disponibile, dacă este cazul; notificarea a genției teritoriale de muncă și încheierea contractului de muncă.
S-au propus spre aprobare, prin același act, și criteriile minime cetrebuie avute în vedere, în cazul în care contractul individual de muncă trebuie încheiat din motive ce nu pot fi imputate salariatului, respectiv: dacă restructurarea afectează un cuplu care lucrează în aceeași organizație, angajatul cu salariul mai mic va fi concediat; restructurarea va afecta în primul rând persoanele care nu au copii în îngrijire; doar ca ultimă soluție, restructurarea va afecta femeile care au copii în grijă, văduvi sau bărbați divorțați care au copii în grijă, persoanele susținători unici ai familiei sau care nu mai au mai mult de 3 ani până la pensionare.
În final, la punctul C.3, s-au menționat criteriile ce vor fi aplicate
restructurării după cum urmează: experiența anterioară de lucru cu norme,proceduri și alte documente și operațiuni bancare corespunzătoare noii funcții; activități similare, conținutul activității anterioare relevant pentru funcția nou creată; evaluarea performanței și a comportamentului la locul de muncă; recomandarea din partea directorului de sucursală și a directorului regional, precizându-se în final următoarele: „ Dacă persoanele vizate aplică în 3 zile pentru un post vacant din cadrul organizației și există mai mulți candidați pentru același post vacant, se va organiza un concurs pentru ocuparea posturilor vacante, iar rezultatele obținute la concurs vor fi folosite ca și calificatori pentru diferențierea candidaților, împreună cu criteriile enumerate mai sus";.
Din organigrama- Appendix 1 a/1b/1c( credem că la această notă)- fila nr.39 dosar recurs, se reține că, analizând structura de personal de la poziția nr.8-S. S. M.- , la data de (...), exi stau în cadrul acest eia două posturi
de casier, propunerile fiind în sensul desființării ambelor posturi și înființării unui post de O.
Din cuprinsul Appendix 2, la aceeași no tă ( fila nr.40 doasr recurs), se a rată modalitatea de implementare a restructurării:
Astfel, la data de (...), se elaborează și se aprobă lista de persoane ale c ăror posturi vor fi r estructurate din suc ursalele T1, T2 și T3 ; la aceeași dată se elaborează lista de posturi deschise pentru angajații ale căror posturi sunt restructurate, incluzând posturile din toate sucursal ele și ce ntralele B ROM; la data de (...) se finalizează pregătirea documentelor individuale
(notificări, lista posturilor de schise oferite), la data de (...), notificările i ndividuale sunt tra nsmise prin curier în atenția DS în su cursalele unde p osturile sunt restructurate; la data de 7/(...), D. R. și R. U. pregătesc testele pentru concursuri care vor fi organizate în cazul în care există mai mulți c andidați pentru același post; la data de (...), DS/DR realizează inte rviuri cu p ersonale ale căror posturi vor fi restructurate, obțin pe notificări luarea la c unoștință de către acestea, îi vor informa despre posturile deschise car e le s unt oferite și condiț iile în care pot aplica pentru p osturile respective; pentru p ersoanele care nu aplică pentru un po st vacant, AJOFM es te notificat după c az; concursul are loc dacă există mai mulți aplicanți pentru același post, teste formale sunt folosite, operând de asemenea prevederile procedurii de R.
și S. 1., versiunea februarie 2010; în ainte de expirarea celor 20 de zile l ucrătoare, salariații afectați vor primi decizia privind rezilierea contractului.
Astfel cum rezultă din adresa nr.241/(. ..) a C. E., depusă la fila nr.42 dosar recurs, în ședința din data de (...), luând în discuție Nota nr.48/(...) a
Diviziei R. și Vânzări Retail și a Diviziei R. U., acest comitet a decis a probarea transformării a 19 sucursale Full Service în sucursale T1, T2 ș i T 3 și restructurarea a 25 de posturi, conform propunerilor prezentate, aprobarea unei noi structuri organizatorice în sucursalele transformate, aprobarea criteriilor aplicate pentru restructurare, cu informarea r eprezentanților salariaților asupra a cestor măsuri, în condițiile prezentate.
Prin urmare, din probele existente la dosar, depuse de către B. R.,
căreia îi revine sarcina probei în cauză, Consiliul de administrație al băncii amandatat C. E., prin hotărârea nr.7/(...) , să aprobe restructurarea unorfuncții în cadrul Proiectului Service Model, iar acest comitet, prin hotărârea
luată în ședința din data de (...), a aprobat restructurarea posturilor, nouastructură organizatorică din sucursalele transformate, criteriile aplicate pentru restructurare și întreaga procedură de urmat în acest sens, conform Notei nr.48/(...) a Diviziei R. și Vânzări Retail și a Diviziei R. U., cu anexele acesteia, astfel încât, în ceea ce privește situația reclamantei din prezenta
cauză, atât desființarea postului ocupat de către aceasta, de ofițer bancar c asierie, cât și cel similar al colegei sale, D. M. L. , a avut loc la data de (...).
Prin urmare, conf orm procedurii sta bilite chiar de căt re banca i ntimată, reclamanta trebuia informată înlăuntrul termenului prevăzut , cuprivire la postul deschis existent, respectiv cel de ofițer b ancar tranzacții c lienți, la care de altfel ace asta a și aplicat, conform recunoașterilor băncii .
Se susține de către intimată că, pentru același post a aplicat și celălalt casier al cărui post a fost restructurat, D. M. L., că ar fi avut loc concursul reglementat prin procedura stabilită de către bancă, în urma căreia reclamanta ar fi obținut un punctaj mai mic, astfel încât aceasta a fost concediată .
Curtea reține, în primul rând că, deși astfel cum s-a precizat anterior,
selecția pentru postul de ofițer bancar tranzacții clienți deschis în cadrul S. S. M. a fost de fapt elementul determinant pentru concedierea recurentei, în decizia de concediere, ce trebuie să cuprindă, cu respectarea dreptului lainformare și apărare al salariatului, toate motivele ce au condus la formarea convingerii angajatorului că se impune încetarea contractului de muncă al persoanei vizate de acest act unilateral, nu figurează printre posturile oferite recurentei și acest post și nu există nicio mențiune privind existența unui concurs prealabil între persoane aflate în situație comparabilă, care să fi
condus factorul decident în cauză la concluzia că se impune încetarea c ontractului de muncă al recurentei.
Urmărind însă și procedura la concediere din prezenta cauză, Curtea mai reține că selecția personalului în cadrul unei restructurări a î ntreprinderii este de competența angajatorului , însă, odată adoptată o p rocedură de urmat în cadrul acestui proces, se impune a tât respectarea acesteia de către persoanele cu re sponsabilități în acest sens, cât și probarea î naintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei măsurii, că acel concurs, ce trebuia organizat în cazul în care existau mai mulți aplicanți pentru același post, a fost unul real și nediscriminatoriu , cu atât mai mult cu cât reclamanta-recurentă aceasta și invocă în principal în cauză, respectiv că nu s-a respectat principiul egalității în drepturi în cadrul acestei proceduri, față de persoana în raport cu care se afla într-o situație comparabilă, respectiv cealaltă casieră al cărei post fusese desființat la aceeași dată, în cadrul aceleiași sucursale, respectiv numita D. M. L.
Art.16 alin.1 din Constituția României garantează egalitatea îndrepturi a cetățenilor.
Potrivit art.1 alin.2 din O.U.G. nr.137/2000, principiile egalității între c etățeni, al exclud erii privilegiilor și d iscriminării sun t garantate în e xercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la unsalariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, iar conform art.3 lit.a din același act normativ, dispozițiile acestuia se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private,
cu atribuții în ceea ce privește: condițiile de încadrare în m uncă, criteriile și c ondițiile de recrutare, selectare și promovare, accesul la toate formele și n ivelurile de orientare, formare și perfecționare profesional ă.
Curtea reține că recurenta a invocat în cauză și a dovedit existența u nor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări în cadrul r aporturilor de muncă , potrivit disp.art.27 alin.4 din O.G. nr.137/2000, revenindu-i persoanei împotriva că reia s-a formulat acțiun ea sarcina de a d ovedi că faptele nu constituie discriminare.
Întrucât la data selecției pentru postul nou înființat în cadrul sucursalei transformate, pentru care aceasta aplicase, recurenta deținea încă calitatea de salariat al B. R., se impunea a se respecta și în cadrul acestei proceduri, care avea o importanță covârșitoare pentru menținerea calității acesteia de angajat, dispozițiile art.5 din C. muncii, potrivit căruia în
cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egal ității de tratament față d e toți salariații și angajatorii.
Alin.2 al aceluiași articol prevede că orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală este interzisă.
Conform alin. 3 al articolului, constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin.2, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea prin înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii.
Alin.4 al aceluiași articol prevede că reprezintă discriminare indirectă actele sau faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Se mai reține că a rt.1 din Protocolul nr.12 la C. E. a D. O. prevede că:
„ Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
Î n speță, banca intimată, deși avea această sarcină probatorie în c auză, a depus la d osarul cauzei, ca si ngure probe în aces t sens, doar cele d ouă formulare de evaluare a salariatelor aflate în situații comparabile, din data de (...), filele nr.33-38 dosar de fond, care cuprind un punctaj superior a l numitei D. M. L., de 29 de puncte, față de cel al recurentei, de 21 de puncte, aceste punctaje totale apar însă ca fiind ac ordate de către m anagerul de sucursală pentru competențe cum ar fi: cunoașterea jobului, calitatea muncii, spiritul de echipă, inițiativa, di sciplina la locul de muncă,
comunicarea, adaptabilitatea, atitudinea față de cli enți, prez entând aparența u nei evaluări asemănătoare celei ce se î ntocmește anual de către angajator p entru a califica per formanțele profesionale ale salariaților, a ceste înscrisuri n eputând forma convingerea Curții că ar fi avut loc un concurs real și nediscriminatoriu între cele două persoane aspirante la postul nou înființat. Se mai reține că, deși în cadrul acestei proceduri de restructurare,banca intimată a considerat necesară pentru persoanele care urmează a fi concediate și notificarea AJOFM, în cauză nu s-a dovedit de către angajatorrespectarea în cazul recurentei a acestei obligații pe care și-a asumat-o, prin organele sale competente, tocmai pentru atenuarea consecințelor concedierii.
Pentru toate aceste considerente, reținând că angajatorul nu a reușit să probeze în cauză respectarea unei proceduri nediscriminatorii de concediere, astfel încât nu a dovedit existența unei imposibilități reale și obiective de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, se impune, în temeiul disp.art.312 alin.2 din C. muncii, admiterea recursului declarat de reclamanta M. I., modificarea în parte a sentinței recurate, admiterea în parte a contestației formulate și precizate de către reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta B. R. S. - membră a GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE, anularea deciziei de concediere nr. 184 din (...) emisă de pârâtă, în temeiul disp.art. 78 din C. muncii-art.80 din C. muncii republicat
- cu repunerea părților în situația anterioară, conform acelorași prevederi, respectiv reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii și obligarea pârâtei intimate să plătească reclamantei recurente o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi, de care aceasta ar fi beneficiat în calitate de salariat, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art. 274 Cod.proc.civilă, intimata, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească recurentei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta M. I. împotriva sentinței civile nr. 65 din (...) a T.ui M., pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte contestația formulată și precizată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta B. R. S. - membră a GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE.
Anulează decizia de concediere nr. 184 din (...) emisă de pârâtă. Dispune reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă pârâta intimată să plătească reclamantei o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi, de care aceasta ar fi beneficiat în calitate de salariat, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata B. R. S. să plătească recurentei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. C. M. I. T.
G. N. N.
Red.C.M.;
Red. /Tehnored.: C.M./.M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: B.G..
| ← Decizia civilă nr. 5341/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4267/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
