Decizia civilă nr. 619/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 619/R/2011
Ședința publică din data de 16 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
GREFIER: G. C.
G. L. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții I. Ș. AL J. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. S. împotriva sentinței civile nr. 2964 din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată L. S. D. Î. S. și pe pârâții intimați C. LOCAL C. S., P. O. C. S., G. Ș. „. P. DE B. C. S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 februarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei din partea pârâtului recurent ISJ S. o cerere de amânare a cauzei până la soluționarea recursului în interesul legii promovat de P. de pe lângă Î. Curte de C. și J.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată, motivat pe faptul că promovarea unui recurs în interesul legii nu constituie temei care să justifice amânarea cauzei.
Constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2964 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a I.ui S. J. S., M.ui F. P., excepții invocate de acești pârâți.
S-a admis în parte acțiunea reclamantei L. S. D. I. S. în numele membrilor de sindicat C. M., B. G., L. V., G. I., B. A., L. A., S. D., B. E., P. I., G. A., C. M., P.-
K. E., V. M., P. T., S. E., P. R., V. A., S. O., U. I. Ana, T. A. K., B. R., D. M., D. G., V. A., K. H., M. M., R. F., M. M., R. A., F. F. A., J. C., U. S., S. D., A. K., B. E., G. A., D. C., H. E., M. V., I. N., F. D., H. C., G. V., K. I., P. R., V. V., B. A., R. D., S. G., B. M., M. V., S. Z., A. O., K. N., K. R., N. A., K. M., V. D. I., M. M., O. M., M. L., în contradictoriu cu pârâții G. Ș. "G. P. DE B." C. S., C. LOCAL C. S., P. O. C. S., I. Ș. AL J. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B., și în consecință au fost obligați pârâții să asigure, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., începând cu data de (...) și până la data de (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data cuvenirii plății și până la data plății efective.
S-a respins ca nedovedită cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice
și I. Ș. J. S., conform disp. art. 13 din OUG nr. 32/ 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea și art. 16 din 16 din H. nr.2192 /2004 prevăd că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, conform legii.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor O. nr.15 /2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin. 1 lit. b și c se stabilesc o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,00, astfel încât, în anumite intervale de timp, că asigure o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 18% mai mult față de nivelul din (...).
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,00 la 400,00 pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigură creșteri salariale ale personalului didactic auxiliar de aproximativ 50% față de (...).
Guvernul României, prin O. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O. nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/(...), publicată în M.torul Oficial al R., Partea I - a, nr. 804/02 decembrie 2008.
Ulterior, G.ul emite O. nr. 151/2008din 10 noiembrie 2008, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O. nr. 1., prin art. 1 pct. 2 și 3 reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr. 1..
Însă, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8., publicată în M.torul Oficial al R., Partea I - a, nr. 464/06 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. 1 pct. 2 și 3 din O. nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere li la analiza O. nr. 1..
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din
O. nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1 pct. 1 și 3 din O. nr. 151/2008, prevederi constatate a fi neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 1., prin dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3 din O. nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, conform prevederilor art. 31 alin. 3, fraza a II - a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
Ca atare, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea
Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G., O. nr. 1., așa cum aceasta fusese aprobat prin L. nr. 2.,tribunalul consideră că în prezent, O. nr. 1., privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009personalului din învățământ, funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
Instanța având în vedere și prevederile art. 169 alin. 1 din Codul Muncii, potrivit cărora salariații beneficiază de protecția drepturilor lor și prevederile art. 157 alin. 2 din același act normativ, care prevede să sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele speciale se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Instanța a considerat că, în cauză, sunt aplicabile principiile răspunderii civile contractuale, angajatorul vinovat fiind ținut să asigure repararea integrală a prejudiciului produs.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta de rândul 1, unitatea de învățământ ce funcționează conform prevederilor art. 145 din L. nr. 84/1995 , în calitate de angajator, împreună cu unitatea administrativ teritorială, în calitate de finanțator potrivit art. 167 din L. nr.
84/1995, au fost obligați către reclamanți, membri de sindicat la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., începând cu data de (...) și până la data de (...),actualizate, în funcție de coeficientul de inflație de la data cuvenirii plății și până la data plății efective.
Procedând astfel vor fi respectate și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 de C. E. a D. O. (C.) pentru că reclamanții fiind beneficiarii dispozițiilor O. nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., pot pretinde cel puțin o ,,speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale.
S-a constatat că în speță, nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamanților cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la convenție.
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamanți și care trebuie să fie acoperit de pârâți, practica CEDO cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din
Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse.
Calitatea de membri de sindicat a reclamanților rezultă din tabelul anexat acțiunii, angajații împuternicind L. S. din Î. S. să îi reprezinte în fața instanței.
În privința perioadei pentru care vor fi acordate drepturile pretinse de reclamanți, s-a reținut că L. 221/(...) prevede că se majorează coeficientul de multiplicare 1.000 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400 lei începând cu data de 1 octombrie 2008.
Drepturile menționate vor fi acordate până în data de 1 aprilie 2009. Acest punct de vedere a fost exprimat și de pârâta I. Ș. J. S.
Pentru a adopta această soluție s-a avut în vedere faptul că dintre actele normative care au modificat O. nr.1. nu au fost declarate neconstituționale următoarele : L. 2., O. nr.31/2009 aprobată prin L. nr.229/(...), și O. nr.41/2009 aprobată prin L. nr.300/2009.
În acest context s-a reținut că prin D. C. C. nr.105 și 106 din 4 februarie
2010, publicate în M.torul Oficial al R. nr.146/5 martie 2010 au fost respinse ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a prev.art.1 pct.2 și pct.3 din O. nr.151/2008, ale art.2 și 3 din O.nr.1/2009 și a celor ale art.2 și art.3 din O. nr.31/2009, respectiv a prevederilor art.2 și 3 din O. nr.31/2009 și a celor ale art.2 din O. nr.41/2009.
O. nr.31/2009 a fost publicată în M.torul Oficial, Partea I, nr.211 din 1 aprilie 2009, astfel că de la această dată a intrat în vigoare, motiv pentru care s-a dispus plata drepturilor salariale până la această dacă, conform Legii nr.21/2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. S. și I. Ș. J. S.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F.
P. a județului S. s-a solicitat desființarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. și a respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare, pârâtul a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului de procedură civilă.
Este necontestat faptul ca reclamanții nu au raporturi de munca cu Ministerul Finanțelor Publice astfel ca în mod greșit ministerul a fost obligat să asigure, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate, alături de C. Local, P., Ș., I. Ș. J. S. care sunt instituții cu personalitate juridica, având buget propriu și în condițiile în care ministerului îi revin atribuții în ceea ce privește elaborarea bugetului de stat, pe baza propunerilor formulate de ordonatorii principali de credite, și care se aprobă de către P.
Sub acest aspect, critică sentința recurată și pentru lipsa menționării temeiului legal în baza căruia ministerul a fost obligat să asigure, să calculeze și să plătească drepturile salariale solicitate prin acțiune. Or, este lipsit de orice echivoc faptul ca o instituție publica nu poate fi obligată la plata drepturilor bănești cuvenite salariaților unei alte instituții, având în vedere prevederile art. 21 cu referire la art. 29 alin. 4 din L. finanțelor publice nr. 5..
Pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. 1 lit. a din L. nr. 5. privind finanțele publice, bugetul de stat se aproba prin lege, rectificarea urmând aceeași procedura, conform principiului simetriei actelor juridice, fiind evident faptul ca Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuția de a adopta legi.
Tot L. nr. 5. prevede, în art. 28, ca Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului si a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite. A. ce revin ministerului în privința elaborării bugetului de stat sunt detaliate și în actele normative de organizare si funcționare a M.ui F. P., (începând cu H. nr.
208/2005, în vigoare la data introducerii cererii de chemare În judecată abrogat de H. nr. 4. H. nr. 3. H. nr. 3.).
În consecință, Ministerul Finanțelor Publice are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
În aceste condiții, Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat și nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat.
De altfel, prin O. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executării sunt reglementate modalitățile prin care instituțiile publice vor proceda la punerea în executare a titlurilor executorii. Dispozițiile art. 2 din O., astfel cum a fost modificata și completata prin L. nr. 1., prevăd expres ca "daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plata".
Întrucât instanța de fond a admis acțiunea și a obligat MFP să asigure, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate solicitate prin acțiune, actualizate cu indicele de inflație, de la data cuvenirii șipână la data plății efective, fără a arata temeiul de drept, consideră că sentința civila recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5
C.proc.civ., cu referire la jurisprudența C. în privința dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.
În acest sens, sunt relevante considerentele Deciziei nr. 1117 din 27 februarie 2009 si a Deciziei nr. 1118 din 27 februarie 2009 prin care, Î. Curte de
C. si Justiție, în soluționarea unor cauze similare a reținut ca Ministerul
Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, iar potrivit art. 38 alin. 2 lit. d din L. nr. 215/2001, C. Local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar de stat și prin urmare, are obligația de asigura plata retroactivă a diferențelor salariale cuvenite.
Potrivit procedurii bugetare, reglementată de L. nr. 5. privind finanțele publice, decizia finală privind conținutul bugetului nu aparține M.ui F. P., acesta fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
Recurentul înțelege să se prevaleze și de dispozițiile art. 6 si 8 din OG nr.
1., art. 3 din Ordinul MECT nr. 5702 din 23 octombrie 2008 pentru aplicarea prevederilor art. 1 alin. 1 lit. a și c din O. nr. 1., art. 167 din L. nr. 128/1997, arătând că unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții, are obligația să acorde, să calculeze acea creștere a coeficientului.
Potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nicio dovadă în sensul dispozițiile legale indicate nu au fost respectate și că reclamanții nu au primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 2..
Având în vedere prevederile cuprinse în L. nr. 84/1995, H. nr. 2192/2004,
O. nr. 32/2001, H. nr. 538/2001 consideră că obligațiile din speța dedusă judecății cad în sarcina pârâților C. local, Primar, Unitatea de învățământ la care sunt angajați reclamanții și I. Ș. J.
Apreciază, prin prisma actelor normative menționate, că MFP nu are calitatea procesuala pasivă în prezenta cauza și nu este ordonator de credite pentru a fi obligat la plata diferențelor de drepturi salariale solicitate, precum și faptul că pârâții au calitate procesuală pasivă în prezenta cauza întrucât aceștia au rolul de a asigura fondurile necesare plății salariilor reclamanților.
Prin recursul declarat de pârâtul I. Ș. al județului S. se solicită modificarea sentinței recurate, în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a I.ui Ș.
J. S. și înlăturarea obligării la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
Acest recurent consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decat intre titularii dreptului ce rezulta din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de munca. Or, I. școlar județean nu are calitate de angajator așa cum este definita aceasta noțiune la art. 10 si art. 14 din Codul muncii.
Mai mult, potrivit art. 11 alin 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic așa cum a fost modificat prin L. nr. 3. "angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general".
Conform art. 22 din Regulamentul de organizare si funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin O. nr. 4., „. unității de învățământ în calitate de angajator încheie contractele individuale de munca cu personalul angajat";.
Prin urmare, inspectorul școlar general dispune doar repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ, iar directorul unității cu personalitate juridică este cel care face angajarea în baza dispoziției de repartizare.
Se mai arată că inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, atribuțiile si competențele acestora fiind clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr.
84/1995, cu modificările si completările ulterioare
Potrivit art. 142 lit. g, „inspectoratele școlare au obligația de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar in conformitate cu prevederile statutului personalului didactic";.
Prin urmare, printre atribuțiile stabilite de art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc atribuții privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectiva a acestuia. Nu exista nicio forma de implicarea efectiva a inspectoratului in încheierea contractului individual de munca al cadrului didactic iar repartizarea pe post este doar o condiție prealabila încheierii contractului individual de munca.
In aceasta situație calitatea de angajator o are directorul unității de învățământ și deci el este obligat la plata drepturilor salariale, conform art. 10 și art. 14 din C. muncii.
Recurentul învederează că repartizarea fondurilor se face de către C. local, fiecare unitate întocmindu-și bugetul propriu, motiv pentru care apreciază că nu poate fi obligat la plata acestor drepturi salariale, neavând niciun atribut în repartizarea fondurilor salariale.
În susținerea recursului, I. Ș. J. face referire la deciziile pronunțate de către Curtea de A. C. în dosare similare.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curteareține următoarele:
Prin motivele de recurs invocate de pârâți, aceștia au înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa calității lor procesuale pasive în ceea ce privește obligația de a asigura, a calcula și a plăti drepturile salariale în favoarea reclamanților.
Criticile aduse de pârâți hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie din care rezultă faptul că fiecare dintre pârâții recurenți, I. Ș. J. S., Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., au pe segmentul lor de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituțiilor pârâte.
Astfel, în ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, acesta elaborează, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 3. privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 5. a finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborareaproiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, după cum de altfel recunoaște și recurentul, rolul său este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
A. prevăzute prin lege în sarcina M.ui F. P. corespund obligației de „. din dispozitivul sentinței atacate, în sensul că executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și de măsura în care pârâtul recurent își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Este adevărat că, Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat și nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat, însă lui îi revine obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale, în cazul de față L. nr.
2..
Calitatea procesuală pasivă a I.ui Ș. J. S., se justifică de asemenea în prezenta cauză.
Astfel, Inspectoratele Ș.e Județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuțiile prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar.
Este adevărat că I. Ș. J. nu are calitatea de angajator în sensul art. 10 și
14 din C. muncii, între acesta și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă, ele iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu toate acestea I. Ș. J. nu este lipsit în totalitate de atribuții în ceea ce privește îndeplinirea obligației de a „., în sensul dispozitivului sentinței atacate, sumele necesare privind plata drepturilor salariale.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, „. aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora";.
Totodată, potrivit art. 45 alin. 4 din actul normativ menționat anterior
„inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit C.ui Național pentru Finanțarea Î.ui Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse anterior, se constată a fi nefondate criticile aduse de pârâții recurenți hotărârii atacate, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursurile declarate de aceștia se constată a fi nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. S. și I. Ș. J. S. împotriva sentinței civile nr. 2964 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S . C. B. I. R. M. G. L. T.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: K. M; P. R.a M.
| ← Decizia civilă nr. 4267/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4802/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
