Decizia civilă nr. 4802/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4802/R/2011
Ședința n 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC T. SA împotriva sentinței civile nr. 2904 din 09 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. E. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 18 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat un set de acte (filele 48-126).
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 21 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentanta reclamantei intimate a depus la dosar copiile chitanțelor justificative a cheltuielilor de judecată.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 14 noiembrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2904 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E. C. în contradictoriu cu pârâta SC T. SA Dej și în consecință s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 247/(...) emisă de pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantei în postul și funcția deținută anterior și s-a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
A fost respins petitul având ca obiect daune morale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-au derulat raporturi specifice de muncă în temeiul unui contractul individual de muncă, raporturi care au încetat în temeiul deciziei nr.
247/(...) (fila 6) prin care angajatorul a dispus desfacerea contractului individual de munca încheiat cu reclamanta urmare a desființare locului de munca ocupat de aceasta, în temeiul art. 65 C. muncii.
Analizând sub aspectul legalității decizia emisă de pârâta instanța a reținut că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 74 C. muncii întrucât în cazul concedierii întemeiate pe dispozițiile art. 65 din C. muncii, nu este prevăzută de legiuitor obligația de a prevedea locurile de muncă vacante din unitate, mențiunile prevăzute de art.
74 lit. d) din C. muncii neputând fi aplicate prin analogie, pentru a suplini o eventuală carență legislativă. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 6 din 9 mai 2011 pronunțata în soluționarea recursului în interesul legii.
Sub aspectul temeiniciei Deciziei nr. 247/2009 instanța a avut în vedere dispozițiile art. 77 din C. muncii potrivit cărora în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fata instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Conform deciziei analizate, concedierea s-a dispus în temeiul art. 65 alin
1 C. muncii, ca urmare a desființării locului de munca ocupat de salariat determinat de „. activității datorita dificultăților economico-financiare, a reorganizării activității societății așa cum rezultă din noua organigrama a S.C. T. SA Dej, aprobată prin D. C. de A. nr. 97/(...)";.
În conformitate cu prevederile art. 65 alin 1 C. muncii cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie desființarea locului de muncă din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia, desființare care trebuie sa fie efectivă și sa aibă o cauza reală și serioasă (art. 65 alin 2 C. muncii).
O analiză sumara a evenimentelor și actelor decizionale adoptate de către pârâtă în vederea desființării locului de munca al reclamantei ar putea conduce la concluzia că atât timp cât la baza desființării locului de muncă al acesteia au stat studii și analize economice complexe, în măsură sa releve dificultățile economice reale cu care se confrunta parata. concedierea reclamantei are o cauză reală și serioasă.
Incontestabil, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă faptul că pârâta se confrunta cu dificultăți economice la data la care a decis concedierea reclamantei. Î. aceste dificultăți financiare nu apar ca fiind deplin relevante în contextul în care deși pârâta a desființat postul reclamantei a angajat altă persoană cu aceleași atribuții de serviciu. A., doamna Sinca Iulia P. a fost angajată la data de (...) pe postul de impiegat auto, contractul de munca al acestei persoane fiind modificat prin acte adiționale succesive în temeiul cărora angajatei i s-a modificat funcția în aceea de inspector protecția muncii și mai apoi inspector resurse umane. Mai mult, din evidența Revisal a ITM C. rezulta ca în cursul anului 2009 pârâta a angajat un număr de 37 de persoane, în ciuda dificultăților economice cu care se confrunta. Din aceeași evidență rezulta ca angajările de personal au continuat și în cursul anilor 2010 și 2011.
Raportat la aspectele mai sus reținute instanța a apreciat că nu rezultă caracterul real și obiectiv al desființării locului de muncă ocupat de reclamantă, respectiv nu rezultă că, în realitate desființarea locului de muncă a fost cauzată de reorganizarea determinată de existența unor motive obiective, fără legătură cu persoana salariatului astfel că se impune anularea Deciziei de concediere nr.247/(...) emisă de pârâtă.
În temeiul art. 78 C. muncii instanța a dispus reintegrarea reclamantei în postul și funcția deținută anterior și a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
Instanța a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale reținând ca pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv existenta contractului, a faptei ilicite a angajatorului, prejudiciul, legătura de cauzalitate intre prejudiciu și fapta, culpa, aspecte care nu au fost dovedite de către reclamanta deși sarcina probei îi revenea.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecata în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC T. SA DEJ solicitândîn temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 și 3041 C.pr.civ. modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta E. C., precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare, pârâta a arătat în esență că deși instanța de fond a admis existența unui probatoriu incontestabil cu privire la existența unei cauze reale și serioase pentru desființarea postului ocupat anterior de reclamantă, fără a avea nicio dovadă a apreciat că aceasta a fost concediată pentru motive ce țin de persoana salariatului, având în vedere două considerente eronate, respectiv presupunerea că salariata Sinca Iulia P. îndeplinește aceleași atribuții ca și reclamanta și că pârâta a angajat personal suplimentar în anii 2009-2011.
Referitor la primul aspect s-a precizat că salariata Sinca Iulia P. a fost angajată în data de (...) (anterior reorganizării societății) pe funcția de impiegat auto, pe care reclamanta nu a îndeplinit-o niciodată. Din data de (...) angajata
Sinca Iulia P. a îndeplinit funcția de inspector protecția muncii, iar din februarie 2011 funcția de inspector resurse umane, ca urmare a pensionării persoanelor care au ocupat anterior acele posturi, iar reclamanta nu a îndeplinit acte funcții, neavând calificarea necesară.
În ceea ce privește al doilea aspect s-a invocat că instanța de fond a analizat în mod superficial probatoriul administrat și a interpretat greșit contractele individuale de muncă, precum și registrul salariaților depuse în dosar, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
Deși la nivelul societății au fost făcute angajări, acestea s-au realizat pe posturile strict necesare (funcții de execuție) în contextul încetării contractelor de muncă ale altor persoane pentru diferite motive, situațiile care au generat noi angajări fiind efectuate pentru motive specifice. A., prin demisie au încetat contractele individuale de muncă ale angajaților U. A. I. ((...)), G. V. ((...)), G. Ana ((...)), Molnar Zoltan-A. ((...)), A. O. D. ((...)); prin pensionare au încetat contractele de muncă ale salariaților P. V. ((...)), D. N.lae ((...)), P. V. G. ((...)), P. I. ((...)); prin concediere au încetat contractele individuale de muncă ale angajaților Stupar V. ((...)), Cătălișan L. ((...)), Roman D. Domnica ((...)), iar prin încetare de drept salariaților Onunțan V. A. ((...)) și M. Francisc A. ((...)).
S-a mai precizat că persoanelor angajate în funcția de controlor bilete
(Bechi A. A., Dubau D. C.an, P. C.an și Vaida I.) nu le-au fost încheiate acte adiționale de prelungire a contractelor individuale de muncă, ci le-au fost încheiate contracte individuale de muncă pe durată determinată, astfel încât în evidența Revisal figurează că societate a încheiat noi angajări.
În concluzie s-a reliefat că dacă în (...) la nivelul unității erau 97 de angajați, în prezent sunt 77, iar fondul de salarizare s-a diminuat constant.
Măsura reorganizării și implicit desființarea postului ocupat de către reclamantă, a fost adoptată de către conducerea pârâtei în septembrie 2009, moment la care a fost adoptată și noua organigramă sub nr.931/(...) și ulterior s-a emis decizia nr. 247/(...).
Situația economică - financiară a pârâtei la nivelul anului 2009 a fost critică, astfel că pe lângă alte măsuri de diminuare a costurilor, a fost aprobată și reducerea în cele din urmă a unor posturi, ca o măsură temporară de neevitat, până la redresarea economică și financiară a societății.
În acest context, angajatorul era pe deplin îndreptățit să ia măsurile pe care le consideră necesare inclusiv pe aceea a desființării unor posturi, atunci când se confrunta cu astfel de dificultăți, tocmai pentru salvarea intereselor societății și în esență al personalului privit în ansamblu.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate îl constituie obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care acțiunea s-a admis în parte, respingându-se capătul de cerere referitor la plata daunelor morale.
Reclamanta S. E. C. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului înprincipal ca tardiv introdus și, în subsidiar, ca nefondat.
În probațiune s-au administrat înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de pârâtă este întemeiat. A., contrar celor reținute de instanța de fond, concedierea reclamantei în temeiul art. 65 din C. muncii a avut o cauză serioasă, respectiv nu a disimulat realitatea. În acest sens, Curtea constată că salariata Sinca Iulia P. a fost angajată la SC T. SA în data de (...), anterior reorganizării societății, pe funcția de impiegat auto. Începând cu data de (...), angajata menționată anterior a îndeplinit funcția de inspector protecția muncii și mediului (fila 22), ca urmare a pensionării persoanei care ocupa acest post, iar din (...) (fila 27) a fost numită în funcția de inspector resurse umane, după ce a încetat prin pensionare contractul individual de muncă al angajatei care îndeplinea anterior această funcție (fila
197).
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs (filele 19 și 23) pentru ocuparea funcțiilor de inspector protecția muncii și mediului și inspector resurse umane salariata Sinca Iulia P. a absolvit cursuri de calificare specifice. Reclamanta nu deținea calificarea necesară pentru exercitarea acestor funcții.
Mai mult, Curtea constată că Sinca Iulia P. a fost angajată anterior reorganizării societății recurente, iar modificarea funcțiilor sale a fost determinată de motive independente de voința societății, respectiv pensionarea persoanelor care ocupau cele două posturi. În plus, postul de inspector de resurse umane a fost ocupat la aproximativ 1 ani și 1 lună după concedierea reclamantei, o perioadă relativ îndelungată în care puteau interveni schimbări în organigrama societății.
Din actele depuse la dosar (Fișa activității zilnice pentru autovehicule, Situația consumurilor de carburanți filele 62-75) rezultă, contrar susținerilor intimatei, că atât înainte, cât și după concedierea acesteia începând cu (...),
Sinca Iulia P. a îndeplinit atribuții specifice funcției de impiegat auto, din contractul individual de muncă pe durată determinată nr. 18/(...), valabil pentru perioada (...)-(...), reieșind că și în această perioadă salariata a desfășurat activitate de impiegat cu responsabilități de protecția muncii și a mediului.
De asemenea, în cauză nu s-a dovedit că Sinca Iulia P. a preluat atribuțiile avute de reclamantă după concedierea sa, actele de care se prevalează aceasta fiind emise ulterior datei de (...) (de când Sinca Iulia P. a îndeplinit funcția de inspector resurse umane), respectiv în data de (...) (filele
19 și 20 volum II dosar fond).
Faptul că în Registrul general de evidență a salariaților recurentei transmis Inspectoratului Teritorial de M. C. (fila 7 volum II dosar fond) se menționează că Sinca Iulia P. a fost angajată în data de (...) pe funcția de inspector/referent resurse umane este o eroare materială, în condițiile în care din contractul individual de muncă nr. 81/(...) rezultă că funcția îndeplinităeste cea de inspector de specialitate în protecția muncii și mediului, având cod COR 2., același cod fiind înscris și în Registrul general de evidență a salariaților aflat la societate (fila 327 volum I dosar fond).
În concluzie, se apreciază că în cauză nu s-a dovedit faptul că angajata
Sinca Iulia P. a îndeplinit după concedierea reclamantei atribuțiile specifice postului ocupat de aceasta de economist-salarizare.
În ceea ce privește angajările pe care recurenta le-a realizat în perioada
2009-2011, Curtea constată din înscrisurile administrate în cauză (filele 4-7 volum II dosar fond) că susținerile din recurs în sensul că în această perioadă au încetat din diverse motive contractele individuale de muncă ale mai multor angajați sunt corecte. În acest sens se reține că prin demisie au încetat contractele individuale de muncă ale angajaților U. A. I. ((...)), G. V. ((...)), G. Ana ((...)), Molnar Zoltan-A. ((...)), A. O. D. ((...)); prin pensionare au încetat contractele de muncă ale salariaților P. V. ((...)), D. N.lae ((...)), P. V. G. ((...)), P. I. ((...)); prin concediere au încetat contractele individuale de muncă ale angajaților Stupar V. ((...)), Cătălișan L. ((...)), Roman D. Domnica ((...)), iar prin încetare de drept salariaților Onunțan V. A. ((...)) și M. Francisc A. ((...)).
Drept urmare, independent de reorganizarea realizată de societate, în condițiile în care au încetat contractele individuale de muncă ale unor persoane a căror activitate era absolut necesară pentru funcționarea societății, trebuia ca aceasta să angajeze alte persoane pe aceste funcții. A., ulterior concedierii reclamantei din înscrisul de la filele 25-26 vol. II dosar fond rezultă că recurenta a angajat pe funcția de șofer autobuz două persoane și câte o persoană pe funcțiile de mecanic utilaj o persoană, agent pază și ordine, electrician în construcții, impiegat auto și controlor bilete. Simpla enumerare a acestor funcții denotă faptul că persoanele care le-au ocupat îndeplineau atribuții diferite de cele pe care le-a avut reclamanta. Și oricum, dificultățile economice cu care se confruntă angajatorul nu îl împiedica pe acesta să efectueze angajări în raport de planul de redresare asumat.
De asemenea, din Procesul verbal nr. 97/(...) (fila 46 volum I dosar fond), la care se face trimitere în decizia de concediere a reclamantei (fila 6 volum I dosar fond) rezultă dificultățile financiare ale societății recurente determinate de insuficiența fondurilor de la bugetul local al Municipiului Dej, diminuarea numărului de călători, cheltuielile cu mentenanța parcului auto, datoriile bugetare, uzura parcului auto. Deși în conformitate cu dispozițiile art. 77 din C. muncii în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere, motivele care determină concedierea, așa cum sunt acestea descrise în decizia de concediere sau în înscrisurile la care se face trimitere prin aceasta, trebuie dovedite, ceea ce a și realizat angajatorul prin depunerea înscrisurilor care probează situația financiară a societății.
Pentru aceste considerente, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică, în temeiul art. 3041 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâta SC T. SA DEJ împotriva sentinței civile numărul 2904 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va respinge în întregime acțiunea reclamantei S. E. C. în contradictoriu cu pârâta SC T. SA D.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga reclamanta, aflată în culpă procesuală, să plătească pârâtei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat
(fila 21 volum II dosar fond).
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga intimata S. E. C., aflată în culpă procesuală, să plătească recurentei suma de 700 lei,cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 43).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta SC T. SA DEJ împotriva sentinței civile numărul 2904 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamantei S. E. C. în contradictoriu cu pârâta SC T. SA D.
Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtei a 2000 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă pe intimata S. E. C. să plătească recurentei suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. PT. D. G. S. D.
În C.O. semnează P REȘEDINTELE INSTANȚEI V . M.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 619/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2777/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
