Decizia civilă nr. 3581/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3581/R/2011
Ședința publică din data de 13 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de C. J. S. și D. DE S. P. împotriva sentinței civile nr. 1956 din 21 martie
2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta intimată U. F., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 octombrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.2488/84/(...), reclamanta U. F. a chemat în judecată pe pârâții: C. J. S. și D. G. DE A. S. ȘI P. C. S., solicitând obligarea pârâtei D. G. de A. S. și P. C. S. la plata sporului de 1. pe orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică și a sărbătorilor legale, precum și a sporului în cuantum de 75%-1. din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, începând din (...) și până la data modificării/abrogării C. colectiv de muncă nr.5. din (...).
Reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâtului C. J. S. să aloce fondurile necesare acestor plăți, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este salariata pârâtei D. G. de A. S. și P. C. S., în calitate de asistentă medicală, prestând muncă în zilele de sâmbătă, duminică și în zilele de sărbători legale.
Reclamanta a invocat prevederile art. 112, 132, 137 alin.1,2 din Codul
M. și art.90 alin.1 lit. a din C. colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007- 2010, înregistrat sub nr.5. din (...), care prevede că pentru orele lucrate sâmbăta, duminica, în zilele de sărbători legale și în alte zile în care nu se lucrează se acordă un spor de 1. din salariul de bază.
Reclamanta a subliniat existența riscurilor de afectare a stării de sănătate pentru persoanele care își desfășoară activitatea la locurile de muncă unde sunt îngrijite persoane cu handicap.
Pârâtul C. J. S., prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, în principal, pentru lipsa calității procesual pasive în cauză, iar în subsidiar, ca fiind nefondată.
În motivarea apărărilor sale acest pârât a arătat că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză în lipsa existenței unor raporturi juridice de muncă între părți și a inexistenței culpei sale.
C. J. S. a mai arătat că nu a luat parte și nici nu a mandatat pe cineva să îl reprezinte la negocierea acestui contract colectiv de muncă.
S-a mai susținut că reclamanta, fiind angajată în calitate de asistent medical, prestează muncă și în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale, în cadrul programului normal de lucru.
Pârâta D. G. de A. S. și P. C. S., a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art.3 din Decretul nr.167/1958, raportat la data introducerii acțiunii.
Pe fond, pârâta a invocat nelegalitatea pretențiilor reclamantei, conform art.112 din Codul M., întrucât nu a solicitat pârâților negocierea individuală a timpului de muncă, nu a dovedit neacordarea zilelor libere, a eludat prevederile art.132 alin. 2 din Codul M., nefiind posibilă acordarea zilelor libere doar sâmbătă și duminică.
S-a mai susținut că reclamanta nu a făcut dovada calității sale de membru de sindicat, nu a dovedit încheierea contractului individual de muncă și a C. colectiv de muncă la nivel de unitate.
Au mai fost invocate și prevederile art.8 din H. nr.281/1993, din care rezultă că locurile de muncă, categoriile de personal, mărirea corectă a sporurilor și condițiile de acordare se stabilesc prin R. de către Ministerul Sănătății și M. M., S. S. și F. Se arată că, potrivit acestui regulament, de sporurile solicitate nu beneficiază reclamanta.
Prin cererea formulată la data de (...), reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea angajatorului la plata sporului de 1. pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, precum și a sporulului de 75% - 1. din salariul de bază, pentru condiții periculoase, începând cu (...) și până la data modificării/abrogării C. colectiv de muncă nr. 5. din (...).
Prin sentința civilă nr. 1956/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-arespins ca nefondata excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. J. S., s-a admis in parte cererea precizata formulata de reclamanta U. F., în contradictoriu cu pârâții C. J. S. și D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. și in consecință, a fost obligată pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. să plătească reclamantei suma de 8073 lei, reprezentând spor pentru orele lucrate in zilele de sâmbăta și duminica și sărbători legale, pentru perioada (...)-(...), iar pârâtul C. J. S., să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata sporului in cuantum de 75%-1. din salariul de baza, pentru perioada (...)-(...).
Prin aceeași hotărâre, pârâții au fost obligați la plata sumei de
1303,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În legătură cu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. J. S., s-a reținut că, într-adevăr angajatorul reclamantei este D. G. de A. S.
și P. C. S., dar bugetul în care sunt cuprinse și fondurile necesare plății drepturilor salariale este avizat de către consiliul județean.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantei s-a reținut că, potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit.c din Codul M., cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Astfel, acțiunea fiind introdusă la data de (...), pretențiile se încadrează în termenul de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, din pontajele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale.
Prima instanță a reținut că pârâta D. G. de A. S. și P. C. S. nu a dovedit că orele de muncă prestate în aceste zile au fost compensate cu timp liber, conform art.119 din Codul M. sau că ar fi fost plătite prin adăugarea unui spor de până la 75% din salariul de bază, conform dispozițiilor art.120 din aceeași lege.
De asemenea, s-a reținut că nu au fost respectate nici dispozițiile art.135-137 din cod, care prevăd că în unitățile sanitare unde activitatea nu poate fi întreruptă, pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, se acordă timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau va fi achitat un spor de angajator de 1. din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Conform prevederilor contractului individual de muncă al reclamantei, litera H, durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână, iar repartizarea programului de lucru se face conform planificări lunare.
În notele de ședință din data de 20 septembrie 2010, reclamanta a precizat că pretențiile sale se referă la perioada (...) - (...), data intrării în vigoarea a C. colectiv de muncă nr.5. din (...), iar pentru perioada ulterioară datei de (...), privind sporul pentru compensarea muncii prestate în zilele de sâmbătă și duminica, conform art.120 alin.2 din Codul M., solicitând un spor de 1..
Pentru a doua perioadă menționată, prima instanță a arătat că sunt incidente potrivit art.90 alin.1 din Codul M..
De asemenea, instanța a constatat că art.41 alin.3 din C. Colectiv de
M. U. la N. N. pentru anii 2007 - 2010, a prevăzut printre sporurile minime ce se acordă pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale, ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite, un spor de 1. din salariul de bază.
La cererea reclamantei, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile.
Din raportul depus de către expert la dosarul cauzei, s-a reținut că angajatorul pârât nu a compensat cu timp liber corespunzător, timpul de lucru prestat de către reclamantă în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, nerespectând prevederile art.135 și art.137 alin.2 din Codul M. și cele ale art.41 alin.3 din C. Colectiv de M. U. la N. N. pe anii
2007 - 2010, stabilindu-se că nu au fost plătite aceste ore cu un spor de 1., așa cum prevede art.137 alin.1 din Codul M..
Prima instanță a mai reținut că suma datorată de către angajatorul- pârât pentru perioada (...) - (...), data intrării în vigoare a C. colectiv de muncă menționat, așa cum a solicitat și reclamanta, este de 8073 lei, conform raportului de expertiză.
În privința capătului de cerere referitor la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de muncă, instanța a reținut că în contractul individual de muncă a reclamantei, la litera G pct.1 se prevede că activitatea se desfășoară în condiții grele, vătămătoare sau periculoase, potrivi Legii nr.31/1991.
Prima instanță a reținut astfel că părțile, respectiv angajatorul și salariatul au convenit chiar la data încheierii contractului individual de muncă asupra faptului că activitatea reclamantei se va desfășura în condițiigrele, vătămătoare sau periculoase stabilind sporurile prevăzute la lit. J din contract.
Acordarea acestor sporuri a fost reglementată de H., care la art. 8 prevede categoriile de sporuri care pot fi acordate.
M. M., S. S. și F., prin avizul nr.1157/(...) și Ministerul Sănătății prin avizul nr.2281/(...) au completat R.ul privind sporurile.
S-a reținut de către instanța de fond că prin aceste acte normative nu s-a prevăzut însă posibilitatea acordării sporului solicitat de personalul din centrele îngrijire și asistență pentru persoanele cu handicap, printre care figurează și unitatea pârâtă angajatoare.
Pentru aceste considerente, s-a reținut că cererea privind sporul pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de muncă este neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod,, proc. civilă, pârâta D. G. de A. S. și P. C. S. a fost obligată la plata sumei de 1303,40 lei, cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții D. G. DE A. S. ȘI P.
C. S. și C. J. S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. a invocat următoarele motive derecurs:
Reclamanta, în calitate de asistent medical în cadrul Complexului de
S. S. pentru Persoane Adulte cu Handicap Crasna, în prezent Centrul de Î. și A. pentru Persoane Adulte cu Handicap Crasna, dat fiind specificul unității, în perioada (...) - (...), a prestat munca în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale, în cadrul programului normal de lucru.
Repartizarea programului de lucru se face conform planificării lunare, respectiv 40 de ore pe săptămână în ture de câte 12 ore (tura de zi de la ora
7.00 la ora 19.00 și tura de noapte de la ora 19.00 la ora 7.00 dimineața);
Potrivit prevederilor art. 132 alin. (1) și (2) din Codul muncii, repausul săptămânal se acordă în 2 zile consecutiv, de regulă sâmbăta și duminica, iar în situația în care, repausul în zilele de sâmbăta și duminica ar prejudicia desfășurarea normală a activității, repausul poate fi acordat și în alte zile.
Recurenta susține că din planificările depuse la dosarul cauzei reiese că intimata a beneficiat de zilele libere corespunzătoare prevăzute de lege;
În ceea ce privește zilele de sărbătoare legală, recurenta arată că, potrivit art. 137 din Codul muncii, pentru prestarea muncii în astfel de zile se asigură compensarea cu timp liber corespunzător. Numai în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază de 1.
Ori, recurenta invocă faptul că și pentru munca prestată în aceste zile reclamanta a beneficiat de zile libere, conform planificărilor menționate anterior.
Se apreciază că instanța de fond nu a analizat în mod temeinic planificările depuse la dosar, dispunând efectuarea raportului de expertiză contabilă, la întocmirea căruia recurenta susține că s-a opus, întrucât nu era util cauzei.
Având în vedere cele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamantei de obligare a D. S. la plata sumei de 8073 lei, reprezentând sporul pentru orele lucrate În zilele de sâmbăta, duminica și În sărbătorile legale, în perioada (...)-(...).
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă și ale Codului muncii.
Prin recursul formulat, pârâtul C. J. S. critică sentința pronunțată decătre prima instanță pentru următoarele motive:
Instanța de judecată n-a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui J. S. sub aspectul lipsei raporturilor juridice de muncă ale reclamantei cu autoritatea deliberativă a administrației publice a județului
S.
Astfel, s-a arătat că reclamanta este încadrată în muncă la D. G. de A. S. și P. C., având raporturi juridice de muncă numai cu această instituție publică și astfel drepturile si obligațiile corelative, inclusiv drepturile salariale revendicate de reclamantă prin intermediul instanței de judecată sunt specifice numai acestei categorii de raporturi de juridice.
S-a mai invocat nelegalitatea sentinței recurate sub aspectul aprecierii eronate de către instanța de fond a stării de fapt potrivit căreia, din bugetul C.ui J. S. urmează a fi alocate fondurile corespunzătoare și pentru plata drepturilor salariale menționate în acțiunea civilă a reclamantei, fără a analiza dacă autoritatea deliberativă a județului S. este sau nu în culpă raportat la starea de fapt menționată.
Recurenta arată astfel că o astfel de culpă a autorității administrației publice a județului S., cu privire la alocarea fondurilor în scopul menționat, este inexistentă, întrucât nici reclamanta și nici D. G. de A. S. și P. a C. S., în calitate de angajatoare a reclamantei, n-au transmis o solicitare sau plângere prealabilă, în acest scop, C.ui J. S.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că instanța de judecată n-a constatat lipsa dovezii faptei ilicite a autorității deliberative a județului S., ca o condiție esențială a antrenării răspunderii juridice a acesteia, care putea fi efectuată, numai prin excepție, si numai în situația în care reclamanta sau D. G. de A. S. si P. C. S., ar fi transmis autorității menționate, o solicitare în acest scop, iar aceasta ar fi practicat un refuz nejustificat.
S-a mai invocat faptul că instanța de fond n-a analizat în mod obiectiv încălcarea dispozițiilor art. 112, 132 alin. (2) si 137 alin. (2) din Codul muncii, precum si ale art. 18 alin. (11, 156 alin. (1) si 167 din C. colectiv de muncă la nivelul unităților de asistentă socială pe perioada 2007 - 2009, Î. la M. M., F. si E. de Ș. cu nr. 5./(...), de către reclamantă, în sensul neefectuării dovezii de către aceasta, a neacordării zilelor libere din motive justificate, specifice locului de muncă al acesteia, de către conducerea
D.G.A.S.P.C. S., a negocierii individuale a unei durate zilnice a timpului de muncă mai reduse, a acordării repausului săptămânal în alte zile, în situația în care, întreruperea activității, în zilele de sâmbătă și duminică și în sărbătorile legale, ar prejudicia desfășurarea normală a acesteia, precum și a încheierii contractului individual de muncă și respectiv a C. colectiv de muncă la nivel de unitate cu D. G. de A. S. și P. a C. S. în care să fie incluse drepturile salariale revendicate de către reclamantă prin intermediul instanței de judecată.
S-a mai susținut că instanța de fond a obligat C. J. S. și D. G. de A. S. și P. a C. S., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, fără a analiza lipsa calității de parte căzută în pretenții a autorității deliberative a administrației publice a județului S., în condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod.proc.civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 130/1996, ale Legii nr.
168/1999, ale Legii nr. 273/2006, ale Decretului nr. 167/1958, ale Coduluide procedură civilă, precum și ale C. colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2010, nr. 5./(...).
Prin întâmpinarea formulată, intimata U. F. a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Analizând recursul formulat de către pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. S., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc. civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate
și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefundat,pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat pârâta-recurenta la compensațiile prevăzute de disp.art.132 și art.137 din Codul muncii( art.137 și 142 din Codul muncii republicat) pentru orele lucrate in zilele de sâmbăta și duminica și sărbători legale, în perioada (...)-(...).
Astfel cum recunoaște chiar și recurenta, prin motivele de recurs, reclamanta, în calitate de asistent medical în cadrul Complexului de S. S. pentru Persoane Adulte cu Handicap Crasna, în prezent Centrul de Î. și A. pentru Persoane Adulte cu Handicap Crasna, dat fiind specificul unității, în perioada (...) - (...), a prestat munca și în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legale.
Se reține că, potrivit disp.art.132 alin.2 din Codul muncii ( art.137 din
Codul muncii republicat), în cazul în care repausul săptămânal în zilele de sâmbătă, duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile, stabilite prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern, însă alin.3 al
aceluiași articol prevede că și în această situație , salariații vor beneficia de u n spor la salariu s tabilit prin contract ul colectiv de munc ă sau, după caz,
prin contractul individual de muncă.
Î n situațiile în care zilele de repaus sunt acordate cumulat, după o p erioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice,
salariații beneficiază de dublul comp ensațiilor cuvenite, potrivit art.120 alin.2 din cod ( art.123 alin.2 din Codul muncii republicat).
De asemenea, se reține că, în situația în care, datorită specificului a ctivității salariaților, nu se acordă zil ele libere prevăzute de art. 134 din C odul muncii ( art.139 din Codul muncii republicat), salariații beneficiază de c ompensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în cazul în care aceasta nu se acordă, angajații au dreptul, pentru prejudiciul s uferit prin nerespectarea drepturilor recunoscute tuturor angajaților , la o
co mpens aț ie echivale ntă cu sporul de 1. din salariul de bază, pentru orele de
muncă prestate în zilele de sărbătoare legală, în condiț iile art.137 alin.2 din C odul muncii (art.142 alin.2 din Codul muncii republicat)
Se mai reține că, prin art.10 din H. nr.281/1993, ale cărui prevederi au fost abrogate abia prin L. nr.330/2009, s-a prevăzut că: „ M. prestată in u nitățile sanitare, de asist enta socială și de ocrotire, precum si in unitățile v amale în sîmbăta libera, in ziua de duminica sau in zilele de sarbatori l egale, in cadrul schimbului normal de lucru, in vederea asigurării asi stenței m edicale de urgență sau a continuității activității unităților vamale, se p lătesc cu un spor de pînă la 1. d in salariul de baza s i se aprobă de c onducătorul unității. M. astfel prestată si plătită in condițiil e de mai sus nu s e compensează și cu timp liber corespunzător. ";
C. colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009, înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. sub nr. 5./(...), ce a avut ca parte reprezentantă a administrației la negocieri și semnatară a acestui contract și U niunea N. ă a Consili ilor J udețene din Ro mânia , prevede, la art. 103, că personalul care își desfășoară activitatea în zilele de sâmbătă,duminică și sărbători legale i se asigură repausul săptămânal în alte zile din cursul săptămânii următoare. Pentru personalul care lucrează în ture se asigură, cel puțin de 2 ori pe lună , repausul săptămânal , sâmbătă și duminică, iar conform art.90, alin.1 lit.a), că pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică, de sărbători legale și în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, se acordă un spor de 1.
Se reține că în mod corect prima instanță, apreciind asupra concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză și a răspunsurilor la obiecțiuni, a constatat că, în urma analizei documentelor primare de salarizare aflate în arhiva Centrului de îngrijire și asistență pentru persoane cu handicap Crasna, foi colective de prezență, condici de prezență, state de plată, în perioada mai 2007- (...), reclamanta a prestat un număr de 1384 ore în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, pentru care i se cuvine o compensație de 8073 lei.
Având în vedere aceste prevederi legale și convenționale, se reține că în mod corect prima instanță a obligat angajatorul la plata compensațiilor cuvenite reclamantei, cuantificate de către expert prin lucrarea de specialitate întocmită la suma de 8073 lei.
Pentru aceste considerente, nu se poate reține că hotărârea recurată este lipsita de temei legal sau că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, nefiind incidente în cauză disp. art. 304 pct. 9 Cod.proc.civilă.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul C. J. S., se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză, având în vedere următoarele motive:
Potrivit art.53 alin. 1 și 3 din L. nr.448/2006, într-un centru de zi sau
rezidențial serviciile sociale pot fi furnizate în sistem integrat cu serviciile medicale, de educație, de locuire, de ocupare a forței de muncă și alte asemenea, iar coordonarea serviciilor sociale furnizate în sistem integrat se face de autoritatea a dministrației publice locale sau de furniz orul de servicii s ociale care înființează, administrează și finanțează centrul.
Prin urmare, C.ui J. S. îi revenea, printre atribuțiile de coordonare a serviciilor sociale furnizate în cadrul Complexului de S. S. pentru Persoane A dulte cu Handicap Crasna, în prezent Centrul de Î . și A. pentru Persoane A dulte cu Handicap Crasna și cea de asigurare a respectării drepturilor prevăzute de legislația muncii pentru angajații din aceste centre.
Potrivit art.4 din Anexa nr.2 la H. nr.1007/2005, privind R.ul-cadru d e organizare și fu ncționare a instituț iilor de asistență s ocială, structura o rganizatorică, numărul de personal și c ategori ile de persona l ale instituțiilor p ublice se aprobă de către autoritatea administrației pub lice locale care a sigură administrarea și finanțarea acestora.
Se mai reține că, din cuprinsul C. colectiv de muncă la nivelul
unităților de asistență socială pe per ioada 2007-2009, înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. sub nr. 5./(...), rezultă că acesta a avut ca parte reprezentantă a administrației la negocieri și semnatară a acestui contract și Uniunea N.ă a Consiliilor Județene din România, astfel încât recurentul era ținut a veghea l a respectarea drepturilor negociate și stabilite prin aceste prevederi c onvenționale, chiar dacă nu avea calitatea de angajator al reclamantei.
De asemenea, potrivit disp.art.54 alin. 2 din aceeași lege, finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale s ectoarelor muncipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea, astfel încât în mod corect prima instanță a obligat acest pârât la alocareafondurilor necesare plății compensațiilor cuvenite reclamantei zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
Se reține că motivele referitoare la îndreptățirea reclamantei la plata compensațiilor solicitate în capătul de cerere admis de către prima instanță au fost deja analizate în cadrul recursului formulat de către D. G. de A. S. și P. C. S.
Având în vedere faptul că ambele părți au căzut în pretenții în cauză, se reține că în mod corect prima instanță a obligat C. J. S. și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă la judecarea fondului cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1
Cod.proc. civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. și C. J. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurenții, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați să plătească intimatei U. F. suma de 1364 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de D. G. DE A. S. ȘI P. C.
S. și C. J. S. împotriva sentinței civile nr. 1956 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei U. F. suma de 1364 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...)
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER N. N.
Red.:C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex.-
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: P.D.
| ← Decizia civilă nr. 2623/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3563/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
