Decizia civilă nr. 3688/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3688/R/2011
Ședința din 24 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C. N. în numele membrilor săi: G. A. Ș. și P. C., și, respectiv, de pârâtele C. N. DE C. F. "C." S. B., C. N. DE C. F. "C." S. B. - S. R. CF C. împotriva sentinței civile nr. 2072 din 28 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.
10254/84/010, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 octombrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtele recurente C. N. de C. F. "C." S. B., C. N. de C. F. "C." S. B. - S. C. R. de E., Î. și R. CF C. au depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de reclamantului recurent.
De asemenea, se constată că la data de 20 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de pârâtele recurente.
Totodată, se constată că prin motivele de recurs atât reclamantul recurent, cât și pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată la data de (...), reclamantul S. M. de locomotivă din D. C. C.-N. în numele membrilor de sindicat G. A. Ș. și P. C., a solicitat obligarea pârâtelor C. „. S. B. - S. C. și C. „. S., solicitând obligarea cele două pârâte să-i achite pentru 2009 un salar suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2009, actualizat cu rata inflației și dobânda aferentă până la plata efectivă, ajutorul material de C. pe
2009 și ajutorul material de P. pentru 2010.
În motivarea acțiunii se arată în esență că toate drepturile solicitate sunt prevăzute în C. colectiv de muncă și decurg din acesta, iar pârâtele nu au respectat nici una din obligațiile contractuale asumate.
Datorită acestui fapt și având în vedere prevederile art.40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, reclamanții solicită obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești neacordate.
Prin întâmpinarea depusă pârâții de rândul I și II au invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece nu au personalitate juridică și nici nu au semnat nici un act juridic prin care să se oblige la plata unor drepturi bănești către salariații membrii de sindicat.
A mai fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului deoarece nu este semnatar al contractelor colective de muncă invocate; excepția inadmisibilității acțiunii datorită neparcurgerii procedurii prealabile prevăzute de C. C. de muncă, anterior promovării prezentei acțiuni și excepția necompetenței teritoriale a T.ui S., deoarece sindicatul care îi reprezintă are sediul în C. N. și în consecință conform art. 284 (2) din Codul muncii, competența soluționării cererii revine T.ui C.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...), s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a sucursalei R. CF C., excepția necompetentei teritoriale a T.ui S., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului si excepția inadmisibilității cererii, excepții invocate de parate.
S-a admis în parte cererea formulata de reclamantul S. M. de L. din D. C. C.
N., in numele membrilor săi G. A. Ș. si P. C., în contradictoriu cu pârâții C. N. de
C. F. C. SA B. și C. N. de C. F. C. SA B. - S. R. CF C., și in consecință, au fost obligate paratele sa plătească fiecărui reclamant pentru anul 2009 cate un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie 2009, actualizat cu rata inflației și cu aplicarea dobânzii legale începând cu data de (...).
S-au respins ca nefondate cererile reclamantului S. M. de L. din D. C. C. N., in numele membrilor săi G. A. Ș. si P. C., în contradictoriu cu pârâții C. N. de C. F. C. SA B. și C. N. de C. F. C. SA B. - S. R. CF C., având ca obiect acordarea ajutorului material de C. aferent anului 2009, și ajutorului de P. aferent anului
2010.
S-a respins ca nedovedita cererea reclamantului privind obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
Hotărârea pronunțată se fundamentează pe următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a C. - R. CF C., excepție invocată de această pârâtă, a fost respinsă ca nefondată, deoarece, după cum se poate observa din contractele individuale de muncă ale reclamanților, această pârâtă are calitatea de angajator, având obligația plății drepturilor solicitate de reclamanți.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâte este neîntemeiată în condițiile în care art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor prevede că „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor"; iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor.
Excepția necompetenței teritoriale a instanței a fost respinsă, deoarece titulari ai acțiunii sunt membrii de sindicat, iar aceștia au domiciliul în circumscripția T.ui S.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, aceasta a fost respinsă, având în vedere că potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2008 și 2009-2010 comisiile mixte patronat-sindicat au ca atribuții analiza sesizărilor sindicatului în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă și stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea acestor obligații. Sesizarea acestor comisii, precum și hotărârile pronunțate nu pot aduce atingere competenței instanței de judecată, fapt prevăzut și în art.109 din contractele de muncă menționate anterior și prelungite prin acte adiționale. În conformitate cu prevederile Capitolului X al C.ui colectiv de muncă, părțile au stabilit constituireaunei comisii mixte patronat - sindicate cu atribuții de constatare și analiza a încălcărilor prevederilor contractului.
Prin aceste prevederi (art.109 Contract colectiv de muncă) părțile au stabilit o eventuală modalitate alternativă de soluționare a litigiilor rezultând din încălcarea prevederilor C.ui colectiv de muncă fără a aduce „atingere competenței instanței de drept comun";. Reiese astfel că aceste comisii mixte urmăresc, în principal, propunerea cercetării celor vinovați, urmând ca, pentru obținerea unei hotărâri de respectare a prevederilor contractului, instanța de dreptul muncii să aibă plenitudine de competență.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele căreia este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei de rândul II.
În conformitate cu dispozițiile art.32 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2009-2010, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, prima pentru Z. F.ului, primele de P. și de C. S. suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de A., luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Prin noțiunea de „. se înțelege, profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății. Reclamantul nu se poate apăra, că nu a obținut , pentru că în urma activității ce a desfășurat-o a obținut venituri. În acest text din CCM, se arată modalitatea constituirii fondului de plată a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezultă că această plată este condiționată de existența profitului, astfel că apărarea pârâtei, în sensul că nu dispune de fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, nu pot fi avute în vedere, întrucât o asemenea împrejurare nu o exonerează de obligația stabilită în sarcina sa prin contractele colective de muncă pe anii 2009-2010, contracte care dau naștere la drepturi și obligații în sarcina părților care le-au semnat, deci inclusiv în sarcina pârâtei, care are obligația să asigure fondurile necesare pentru respectare tuturor obligațiilor asumate și stabilite în sarcina lor.
Apărarea pârâtei că pe anul 2009 nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli nu este menit să absolve pârâta de la plata drepturilor stabilite prin C. colectiv de muncă, care are forță obligatorie între părți și nu condiționează plata acestor drepturi de alocarea sumelor necesare plății acestora.
Având în vedere prevederile art. 161 alin. 4 din Codul muncii asupra sumelor datorate de pârâtă se va calcula dobânda legală și rata inflației de la data introducerii acțiunii, respectiv (...).
În ceea ce privește ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. aferente anului 2009 și ajutorul de P., pentru 2010, aceste drepturi nu se cuvin reclamanților, văzând și contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate încheiat între pârâte si reprezentanții salariaților, respectiv federațiile reprezentative la nivel de unitate, contract care a intrat în vigoare începând cu (...), motiv pentru care dispozițiile art. 247 din Codul muncii nu sunt aplicabile in speța.
Prin urmare pârâtele nu aveau obligația legală de a respecta în același timp atât prevederile CCM încheiat: la nivel de unitate cât și prevederile CCM încheiat la nivel de grup de unități.
Motivat de situația financiară dificilă a pârâtei C. C. SA B., organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegociereaclauzelor contractuale, în sensul ca prevederile art. 65 din CCM nu se aplicau în anii 2009-2010 (f.30)..
În consecință, rezultă că prevederile CCM - ului pe anii 2009-2010 încheiat la nivel de unitate nu cuprinde clauze la un nivel inferior celor stabilite prin CCM la nivel de grup de unități, ci doar că s-a suspendat aplicarea prevederilor referitoare la acordarea ajutorului material de P. și C. și a primei de Z. C., urmând ca acestea sa se aplice începând cu data de (...).
Cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nedovedită.
În termen legal, au declarat recurs reclamantul S. M. de L. din D. C. C.-N., în numele membrilor săi: G. A. Ș. și P. C., și, respectiv, de pârâtele C. N. de C. F. "C." S. B., C. N. de C. F. "C." S. B. - S. R. CF C.
1. Prin propriul recurs, reclamantul S. M. de L. din D. C. C.-N., în numele membrilor săi: G. A. Ș. și P. C. a solicitat admiterea acestuia, modificarea in parte a sentinței atacate in sensul admiterii cererii si obligarea celor doua parate si la plata ajutorului material de C. pentru anul 2009, ajutorului material de P. pentru anul 2010, cu cheltuieli de judecata.
Reclamantul apreciază că soluția instanței de judecată privitoare la plata ajutorului material de C. pentru anul 2009 și a ajutorului material de P. pentru anul 2010 pentru membrii de sindicat arătați este una eronată.
În acest sens, subliniază că drepturile solicitate au devenit scadente după data de (...), iar hotărârea a fost pronunțată la data de (...). mai mult, pârâtele nu au achitat nici până în prezent drepturile solicitate. Dispozițiile actului adițional nr. 1718/(...) nu poate produce efecte, ca urmare a faptului că acesta contravine prevederilor art. 38 și art. 164 din Codul Muncii.
Este irelevant ca CCM 2009-2010 si actul adițional au fost semnate de federația la care este afiliat sindicatul, deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat, inconciliabila cu acte de renunțare, care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul Muncii).
Recurentul reclamant consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din C. C. de munca la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008, aplicabil si in perioada 2009-2010, conform actului adițional nr.370/(...).
Menționează că deși a invocat ca temei legal al drepturilor solicitate prevederile art.71 din C. C. de M. la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr.370/(...) pentru 48 luni, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de munca încheiat la nivelul paratei pentru anii 2010-
2011 si înregistrat la D. B. sub nr.1718 din (...), prima instanța, în mod nejustificat, nu le-a avut în vedere.
2. Prin recursul lor, pârâtele C. N. de C. F. "C." S. B., C. N. de C. F. "C." S. B. -
S. R. CF C. au solicitat admiterea acestuia si modificarea in parte a sentinței atacate, în principal, în sensul admiterii excepțiilor invocate - excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei R. CF C., a excepției necompetentei teritoriale a T.ui S., a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, a excepției inadmisibilității cererii, deoarece reclamantul nu a uzat de procedura prealabila stabilita in contractul colectiv de munca. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a solicitării de plata pentru anul 2009 a salariului suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie 2009, actualizat cu rata inflației si cu aplicarea dobânzii legale începând cu data de (...).
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că drepturile salariale solicitate de către reclamant sunt prevăzute în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, care a fost semnat de reprezentanții salariaților prin sindicate și de directorul general al Societății Naționale de T. F. de M. „. M. SA, care este și Președintele Consiliului de A., și nu de S., care nu a încheiat nici un act juridicprin care să se oblige la plata unor drepturi bănești de către salariații membrii de sindicat.
S. R. C. C. nu are buget propriu de venituri si cheltuieli, deci nu are posibilitatea asigurării resurselor financiare necesare punerii in executare a unei astfel de obligații.
Sub aspectul competenței, învederează că aceasta trebuie stabilită în raport de reclamant, calitate pe care o are în cauză S., iar nu salariații pe care acesta îi reprezintă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului menționează că S. M. de L. din D. C. C. nu este semnatar al contractelor colective de munca pe ale căror prevederi le invoca, astfel încât nu este îndreptățit a figura in proces in calitate de reclamant.
Excepția inadmisibilității cererii se impunea a fi admisă ca urmare a faptului că reclamantul nu a uzat de procedura prealabila stabilita in C. colectiv de munca , procedură care presupune sesizarea comisiei mixte patronat - sindicate, care are atribuții de constatare si analiza a încălcărilor prevederilor contractului. Reclamantul nu a sesizat comisia mixta patronat-sindicate in nici unul din anii pentru care reclama neîndeplinirea obligațiilor stabilite la art. 65 din C. C. de munca pentru salariul suplimentar pentru anul 2009, ajutorul material de C. pentru anul 2009 si ajutorul material de P. pentru anul 2010 .
În privința fondului, se arată că în calitate de societate cu capital de stat aflată în subordinea M.ui T.ului, are calitatea de agent economic monitorizat conform
OUG 79/2008, revenindu-i obligația să se înscrie în bugetele de venituri și cheltuieli, aprobate prin hotărâri de guvern. I., de asemenea, teoria impreviziunii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtele C. N. de C. F. C. SA B. și C. C. SA B. - S. "C. R. de E., Î. si R. CF" C. (f. 17-18) au solicitat respingerea recursului reclamantului subliniind, în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, iar nu cel la nivel degrup de unități.
Reclamantul S. M. de L. din D. C. C.-N. a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâtele de C. N. de C. F. "C. S.A" B. și C. C. SA B. - S. R. CF C. princare s-a opus admiterii acestuia.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea recursurilor, Curtea reține următoarele:
O primă excepție invocată de recurente privește necompetenta instanței defond de soluționare a cauzei, excepție care însă nu poate fi primită. În acest sens, se constată că în cauză sindicatul a promovat acțiunea în calitate de mandatar al salariaților membrii de sindicat, iar nu în nume propriu, astfel că stabilireainstanței competente se face în raport de domiciliul celor din urmă. Cum probațiunea administrată confirmă faptul că aceștia au domiciliul în județul S., se apreciază că în mod corect cauza a fost soluționat pe fond de către Tribunalul Sălaj.
Neîntemeiată se dovedește a fi și excepția lipsei calității procesuale active areclamantului, prin prisma faptului că potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Legea
54/2003 (care deși a fost abrogată prin art. 224 din Legea 62/2011, era în vigoare la data formulării acțiunii) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
D. interpretarea acestei dispoziții legale, Curtea reține că sindicatul poate introduce o acțiune în justiție, fără a avea un mandat expres din partea membrilorde sindicat, însă nu poate renunța la judecată, acest act de dispoziție putându-se realiza numai de către membrii de sindicat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei R.
CF C., se reține că în conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c Codul muncii,
„clauzele contractelor colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este, de altfel, situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. S.A B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este R. S. de T. F. de C. C. C. dacă recurenta nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, aceasta constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. S.A B..
Delegarea de competență dată directorului R.ei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților R.ei, decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. S.A B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect a fost soluționată de instanța de fond, întrucât art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, așa cum judicios a apreciat și instanța de fond, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codulmuncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În mod judicios a soluționat instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat-sindicat. Și în opinia instanței de recurs această procedură nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea notează că aspectele invocate de cătrerecurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, în contextul în care acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin memoriul de recurs.
În ceea ce privește OUG nr. 79/2008, deși invocată în general în recurs, se reține că recurentele nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel, cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Criticile referitoare la lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale pretinse (adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii), precum și diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea obligațiilor contractuale asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
În egală măsură, nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 12 din Legea nr.130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
Prin art.71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorii de P. și de un premiu, pentru Z. F.ului.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă din contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă de la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010, încheiat la (...), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării contractului colectiv.
Astfel, conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut loc anterior datei de (...), respectiv P. la (...), iar Z. F.ului, la data de (...), acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material și de premii, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
În același sens, sunt ineficiente juridic procesul verbal din (...), invocat de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse, atât datorită neînregistrării lui, conform art.25 din Legea nr.130/1996, cât și pentru încălcarea principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul încheierii procesului verbal.
Este irelevant că procesul verbal a fost semnat de sindicatele la care este afiliat reclamantul, deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
Având în vederea natura obligației recurentelor, cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le plătească angajaților, se constată că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea nici susținerile din cererea de recurs privitoare la teoria impreviziunii, astfel că forța obligatorie a contractelor se impune și în speța de față.
În contextul expus, Curtea apreciază, contrar celor reținute de către prima instanță, că membrii de sindicat reprezentați în cauză de reclamant sunt îndreptățiți să beneficieze de plata ajutorului material pentru C. 2009 și P. 2010, astfel că, în baza art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă va admite recursul reclamantului și va dispune modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtelor și la plata drepturilor menționate.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtelor.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței ce nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C. N. pentru membrii de sindicat G. A. Ș. și P. C. împotriva sentinței civile numărul 2072 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, obligă pârâtele C. N. DE C. F. "C." S. B., C. N. DE C. F. "C." S. B. - S. R. CF C. la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant a ajutorului material pentru C. 2009 și P. 2010.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. "C." S. B.
și C. N. DE C. F. "C." S. B. - S. R. CF C., în prezent C. N. de C. F. C. SA B. și C. C.
SA B. - S. "C. R. de E., Î. si R. CF" C. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: A.R.P.
| ← Decizia civilă nr. 51/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3197/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
