Decizia civilă nr. 51/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 51/RC/2011
Ședința publică din data de 31 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea S. S. SA DEJ împotriva deciziei civile nr. 3. din 2 februarie
2011 pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), privind și pe intimata
B. C. M., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul contestatoarei - consilier juridic P. I. și reprezentanta intimatei - avocat B. C. din cadrul Baroului C., în substituire avocat R. V.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimata a transmis prin fax la dosar întâmpinare, la termenul de judecată de azi reprezentanta acesteia depunând și originalul ei.
I se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului contestatoarei care declară că nu dorește acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de cuprinsul ei.
Nemaifiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare formulate.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare și pe cale de consecință anularea deciziei pronunțate în recurs iar în rejudecare admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii formulate de intimata B. C. În esență arată că însăși instanța de recurs prin decizia a cărei anulare o solicită a invocat un motiv de ordine publică respectiv necercetarea fondului de către prima instanță.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere a contestației în anulare, solicitând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.202/33/(...), contestatoarea S. S. SA
DEJ a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. C. M., anularea deciziei civile nr.3./(...) pronunțată de Curtea de A. C. pentru motivele prevăzute de art. 318 alin.1 din Codul de procedură civilă.
În motivarea cererii, contestatoarea arată următoarele:
Instanța de recurs nu a cercetat motivul de ordine publică invocat din oficiu privind necercetarea fondului cauzei de către prima instanță în ceea ce privește decizia nr.632/(...).
Se mai arată că în mod greșit instanța de recurs apreciază că această decizie nu produce efecte juridice, deoarece concedierea s-a dispus prin decizia nr.613/(...).
Astfel, se consideră că instanța de control judiciar nu s-a preocupat deloc de decizia contestată în principal în cauză de către intimată.
S-a mai arătat că la I. nu este primită o altă decizie de concediere decât aceea pe formular tipizat, fiind astfel emisă decizia nr.613/(...), ce a fost completată în detaliu cu ceea ce nu se poate insera în formular prin decizia nr.632/(...).
Contestatoarea mai arată că instanța de recurs nu a răspuns punctual la motivul III de recurs, punctele 1-6, privind mențiunile ce lipsesc din decizia de concediere.
Se mai susține că în mod greșit instanța de recurs nu a mai analizat motivele de netemeinicie a sentinței recurate, invocate de către recurentă.
Contestatoarea mai arată că instanța de recurs nu a răspuns la motivul de recurs indicat la punctul IV din memoriul de recurs, în care s-a arătat că nu există o sancțiune pentru neefectuarea convocării în scris a angajatului.
De asemenea se consideră că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, în ceea ce privește sancțiunea nulității absolute aplicate pentru neconvocarea în scris a salariatului la cercetarea prealabilă și greșita apreciere a deciziei de concediere ce și-a produs în cauză efectul și a mențiunilor pe care aceasta le conține.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. (...) al Curții de A. C., în care s-a pronunțat decizia a cărei retractare s-a cerut.
Contestația în anulare formulată de contestatoarea S. S. SA DEJ estenefondată pentru următoarele considerente:
Părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești, pe calea contestației în anulare, doar în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Se mai reține că această cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin decizia civilă nr.3./(...), Curtea de A. C. a reținut următoarele:
„Așa cum rezultă din concluziile scrise depuse în recurs, ambele părți susțin că decizia prin care i s-a desfăcut intimatei contractul individual de muncă este D. nr. 613/(...), înregistrată la ITM sub nr. 485 din (...) (fila 3 dosar fond). Poziția procesuală a părților diferă însă în ceea ce privește D. nr. 632/(...) (fila 4 dosar fond), în sensul că recurenta susține că aceasta reprezintă „decizia comisiei de disciplină din data de (...), care a analizat partea prealabilă a cercetării disciplinare, dând detaliile care nu se consemnează în formularul ITM";, iar intimată că această decizie a fost emisă în scopul de a acoperi viciile primei decizii.
Examinând D. nr. 632/(...), Curtea constată că prin primul alineat al acestui înscris s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al intimatei începând cu data de (...) și s-a menționatcă la baza emiterii acestei decizii stă hotărârea comisiei de disciplină din societate. D. a fost semnată de directorul general al recurentei, fiind avizată de consilierul juridic al acesteia.
Deși în cuprinsul Deciziei nr. 632/(...) se face referire expresă la raportul comisiei de disciplină (înscris întocmit distinct de președintele comisiei de disciplină, în temeiul procesului verbal al comisiei filele 17-21 dosar fond), având în vedere conținutul deciziei, respectiv faptul că aceasta nu a fost semnată de membrii comisiei de disciplină se apreciază că această decizie nu a fost emisă de comisia de disciplină. În plus, nu există nicio justificare pentru care comisia de disciplină să emită o astfel de decizie, în condițiile în care sancțiunea disciplinară se dispune de conducătorul unității, la propunerea comisiei de disciplină.
Curtea apreciază că D. nr. 632/(...) reprezintă o decizie de concediere, care nu produce efecte juridice întrucât concedierea intimatei s- a dispus prin D. nr. 613/(...), care nu a fost revocată prin a doua decizie. De asemenea, prin decizia din (...) se dispune concedierea intimatei începând cu o dată anterioară, respectiv (...).
Având în vedere aceste considerente și reținând și faptul că prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă a contestat sancțiunea desfacerii contractului său individual de muncă, iar ambele părți susțin că intimata a fost concediată prin D. nr. 613/(...), Curtea apreciază că în cauză nu se mai impune casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a analiza și D. nr. 632/(...).";
Se reține astfel că instanța de control judiciar s-a pronunțat asupa motivului de ordine publică invocat din oficiu.
Se reține că instanța de recurs s-a pronunțat și asupra motivului III de recurs, punctele 1-6, privind mențiunile ce lipsesc din decizia de concediere, după cum urmează:
„Examinând D. nr. 613/(...), Curtea constată că aceasta nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariată, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată în timpul cercetării disciplinare prealabile, instanța competentă și termenul în care decizia poate fi contestată. Întrucât înscrierea fiecăreia dintre aceste mențiuni în decizia de concediere este prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 268 din Codul muncii, în mod judicios a reținut instanța de fond că D. nr. 613/(...) este nulă absolut.
Curtea reține că deși recurenta susține că decizia de concediere a intimatei este D. nr.613/(...), atunci când analizează elementele obligatorii pe care aceasta trebuie să le conțină, recurenta face referire la elementele descrise în D. nr. 632/(...).
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută, Curtea apreciază că decizia de sancționare are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de sancționare trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens.
În același sens a statuat și Curtea Constituțională care a reținut în D. nr. 319/(...) (publicată în Monitorul Oficial nr. 292/(...)) că „aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, înscopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului. Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului";.";
Cu privire la motivele de recurs privind temeinicia sancțiunii aplicate, s-a reținut de către instanța de recurs că: „…..analizarea cerințelor de nelegalitate ale deciziei primează celor referitoare la netemeinicia acesteia, în condițiile în care s-a reținut că decizia de sancționare este nulă absolut, analiza criticilor recurentei legate de temeinicia emiterii deciziei de sancționare (critici încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7
Cod procedură civilă) apare ca fiind superfluă."; Această argumentație a instanței nu poate fi considerată ca o omisiune de a se pronunța asupra unor motive de recurs.
Se mai reține că motivele de recurs privind forma pe care trebuie să o îmbrace convocarea pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile și sancțiunile aplicabile în cazul în care nu sunt respectate aceste proceduri au fost cercetate de către instanța de recurs după cum urmează:
„Contrar celor invocate de recurentă, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 267 din Codul muncii și art. conform art. 75 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Convocarea salariatului pentru desfășurarea cercetării prealabile reprezintă prima etapă a acestei proceduri, iar sancțiunea nulității este prevăzută pentru nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la procedura în ansamblu.
Convocarea în scris pentru desfășurarea cercetării disciplinare reprezintă o garanție pentru salariat că a fost înștiințat asupra tuturor elementelor prevăzute expres de art. 267 alin. (2) din Codul muncii, respectiv obiectul, data și locul întrevederii. În plus, în condițiile în care convocarea s- a realizat telefonic și nu în scris, cum prevede expres art. 267 alin. (2) din Codul muncii, recurenta, care are sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii, nu a dovedit că a informat-o pe intimată cu privire la toate elementele menționate anterior.
De asemenea, conform art. 75 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 „. îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii";.
Având în vedere modul cum este reglementat acest termen, împrejurarea că dispozițiile din contractul colectiv de muncă trebuie coroborate cu cele ale art. 267 din Codul muncii (care prevăd expres sancțiunea nulității absolute pentru nerespectarea condițiilor pentru efectuarea cercetării prealabile), precum și faptul că respectarea acestui termen reprezintă o garanție că dreptul la apărare al salariatului se poate efectiv exercita, Curtea apreciază la fel ca instanța de fond că nerespectarea termenului de 5 zile menționat anterior atrage nulitatea absolută a cercetării disciplinare și, implicit, a deciziei de sancționare a reclamantei. În plus, nulitatea cercetării disciplinare reprezintă încă un motiv pentru care D. nr.
632/(...) nu poate produce efecte juridice.";
În consecință, Curtea reține că motivele invocate de către contestatoare nu se încadrează în cel de-al doilea motiv de contestație înanulare specială, instanța de recurs examinând toate motivele de recurs formulate în termen de către recurentă, precum și motivul de ordine publică invocat din oficiu.
În ceea ce privește primul motiv de contestație în anulare specială, se reține că greșelile materiale vizate de art. 318 Cod procedură civilă sunt greșeli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei.
Astfel, contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
În speță, se reține că S. S. SA DEJ, invocând faptul că este greșită dezlegarea dată de către instanța de control judiciar asupra sancțiunii nulității absolute aplicate pentru neconvocarea în scris a salariatului la cercetarea prealabilă, asupra greșitei aprecieri a deciziei de concediere ce și- a produs în cauză efectul, precum și asupra mențiunilor pe care aceasta le conține, solicită tocmai remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor administrate în cauză, de interpretare a unor dispoziții legale și convenționale, motive care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 318 alin. 1
Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, urmează să se respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea S. S. SA DEJ împotriva deciziei civile nr. 3. din 2 februarie 2011 pronunțate de Curtea de A. C.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, contestatoarea, aflată în culpă procesuală, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S. S. SA DEJ deciziei civile nr. 3. din 2 februarie 2011 pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei B. C. M. suma de 500 lei , cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 31 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER N. N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
| ← Decizia civilă nr. 3303/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3688/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
