Decizia civilă nr. 3740/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 3740/R/2011
Ședința publică din data de 25 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 1125 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), precum și recursul declarat de pârâtul P. O. B., privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. CU C. I - V.
„. B. B. M., C. LOCAL B. M., P. O. B. M., Ș. CU C. I - V. „. C. B. și C. LOCAL B., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se contată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 5 octombrie 2011 reclamantul a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Văzând că atât recurenții, prin recurs cât și intimatul prin întâmpinare au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1125 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, invocată de acesta;
S-a admis cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. „L. B. B. M., C. Local B. M., P. Municipiului B. M., Ș. cu clasele I-V. nr. 9 „Ion C. B., C. Local B. și P. orașului B. și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
Pârâții Ș. cu clasele I-V. „L. B. B. M., C. Local B. M., P. Municipiului B.
M., Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant : C. D., B. M., B. E., B. E., C. D., C. V., D. M., F. L., M. A., V. E., Zah M., Z. D., T. L., N. D., B. I., P. R., T. E., P. I., C. E., D. A. și S. V. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), iar membrului de sindicat K. O., de la data de (...) până la (...), precum și drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 din L. 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la data de (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 9 „Ion C. B., P. orașului B., C. Local B., Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați să-i plătească membrului de sindicat K. O. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997 pe perioada (...)-(...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, că potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul
Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea
Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța apreciază legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, va respinge excepția invocată de acesta.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că numiții C.
D., B. M., B. E., B. E., C. D., C. V., D. M., F. L., M. A., V. E., Zah M., Z. D., K. O., T. L., N. D., B. I., P. R., T. E., P. I., C. E., D. A. și S. V., cadre didactice la Ș. cu clasele I-V. „L. B. B. M., au împuternicit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din L. 54/2003, să promoveze prezenta acțiune.
D. adeverința emisă de Ș. cu clasele I-V. „L. B. B. M., reiese că la data eliberării acesteia membrii de sindicat B. M., B. E., V. E. și Z. D., aveau o vechime în învățământ de 33 de ani, C. D.- de 38 ani, B. E., P. R., C. E., D. A., T. E. și S. V. -de 35 ani, C. D., F. L., M. A.- de 37 ani, C. V., D. M., N. D., Zah M. și B. I.- de 36 ani, K. O., T. L.- de 34 ani, iar P. I.-de 32 de ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997 cu modificările la zi, ultima modificare adusă fiind prin O. nr. 1., în vigoare în anul 2009, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime care îi îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, însă li s-au mai acordat aceste drepturi începând din (...), cu motivarea că, potrivit art. 5 al. 2 din O.15/2008, tranșele suplimentare de vechime au fost cuprinse în coeficienții de multiplicare .
Însă, prin D. nr. 983 din 30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 2, art. 3 și art. 5 din Ordonanța Guvernului nr.
15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, reținând că textele legale menționate au modificat structura drepturilor salariale, mai exact, a reașezat principiile de salarizare în domeniul personalului din învățământ, în sensul includerii unor sporuri și tranșe suplimentare de vechime în coeficientul de multiplicare.
Or, art. 1 pct. V.1. din L. nr. 3. privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, în temeiul căruia a fost adoptată Ordonanța Guvernului nr.
15/2008, a prevăzut posibilitatea Guvernului de a emite ordonanțe care să cuprindă "reglementări privind majorările salariale ale personalului din sectorul bugetar pe anul 2008". Chiar dacă salariul de bază al cadrelor didactice a cunoscut în fapt o creștere, Curtea a constatat că Guvernul nu avea abilitarea legală de a modifica structura de calcul a salariului, depășind astfel limitele abilitării acordate prin L. nr. 3..
A mai reținut Curtea că, în pofida faptului că ordonanța criticată a fost aprobată prin L. nr. 2., aceasta nu a acoperit viciile sale de neconstituționalitate și că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantei privind acordarea tranșei suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997 cu modificările ulterioare zi este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. O. B. și M.UI F. P. prin
D. M..
P. orașului B. a solicitat admiterea recursului cu respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că plângerea formulată este lipsită de temei legal deoarece în coeficienții de multiplicare din anexa 2 din L. nr.128/1997, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-
.35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzătoare tranșei anterioare de vechime.
Salariile au fost calculate în baza acestor coeficienți, nemaiaplicându-se suplimentar încă o creștere de 1. deoarece s-ar fi ajuns la dublarea acelei creșteri salariale prevăzute de art.50 alin.2 din Statutul personalului didactic.
Mai mult art.10 din anexa II a Legii nr.330/2009 se dispune ca prevederile art.50 alin.1 și art.90 alin.1 din L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic beneficiază numai profesorul universitar și profesorul I grad didactic I din învățământul preuniversitar. Începând cu (...), art.50 alin.2 din acest statut a fost abrogat de L. anr.330/2009, motiv pentru care este ilegală această creștere.
În bugetul local al orașului B. pe anul 2011 nu sunt incluse sume pentru plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din L. nr.128/1997 privind statutul personalului didactic începând cu 1 ian.2008 până la 31 dec.2009 la valoarea actualizată cu rata inflației la data plății, motiv pentru care efectuarea acestor plăți nu are temei legal.
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că drepturile pretinse de reclamanți s- au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al J. M. în care M.F.P. nu are calitate de parte, iar potrivit art.167 aliun.3 din L. nr.84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Rolul esențial în procesul bugetar și execuția bugetară revine Guvernului, respectiv parlamentului potrivit art.17 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Admiterea cererii formulate împotriva M.ui F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații săi.
Obligarea pârâtului la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
S. liber din Î. M. prin întâmpinare (f.19-21) a solicitat respingerea recursului.
1.Recursul pârâtului P. O. B.
Obiectul acțiunii deduse judecății este de obligarea, printre alții, și a pârâtului P. O. B. la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant a drepturilor salariale reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din L. 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la pronunțarea prezentei hotărâri, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, în măsura în care au fost soluționate pe fond prin hotărârea atacată, aspect care însă nu mai poate fi examinat în recursul pârâților, Curtea reține că cererea de obligare a pârâtului P. O. B. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurentul pârâtului P. O. B. nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații lor.
Este adevărat că potrivit art.167 alin. din L. nr.84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit.b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
La fel de adevărat este și faptul că sursa din care trebuie plătite drepturile salariale solicitate de membrii de sindicat reprezentați de reclamant rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Mai mult, conform art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Pârâtului P. O. B. este de ordonator principal de credite al bugetului O. B., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritorial. De altfel, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevede expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la obiectul acțiunii prin care se solicită obligarea acestui pârât „la plata"; drepturilor salariale născute dintr-un raport de muncă, Curtea consideră că aceștia au calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește „alocarea sumelor";, iar nu și în privința ";plății acestora"; .
Constată că reclamantul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Este adevărat că prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâților din perspectiva obligației acestora de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
2. Recursul M.ui F. P.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din L. nr.
500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă, toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar.
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu, că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiunea promovată la data de (...) obligarea tuturor pârâților, inclusiv a MFP „la plata"; tranșelor suplimentare de vechime.
Solicitarea de plată a dreptului salarial menționat se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică întrepârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă acest aspect, formulat pentru prima dată în recurs, contravine dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Curtea concluzionează că în raport de obiectul acțiunii cu care a fost învestită, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice este fondată.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 312 al. 1, 3 C.proc.civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a a P.ui orașului B. și Ministerul
Finanțelor Publice și în consecință va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, potrivit dispozitivului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de P. O. B. și recursul M.UI F. P. prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 1125 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr.
(...), pe care o modifică în parte în sensul că :
Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a P.ui orașului B. și
Ministerul Finanțelor Publice și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanți, prin sindicat, în contradictoriu cu acești pârâți având ca obiect obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi bănești solicitate prin acțiune.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
G. N. N.
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 3893/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4261/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
