Decizia civilă nr. 1425/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVBILĂ Nr. 1425/R/2011

Ședința publică din data de 19 aprilie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.

G.: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul C. T. T. (G. Ș. T. B. M.) împotriva sentinței civile nr. 1798 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată G. ANA D., având ca obiect litigiu de muncă - anulare act, decizie de imputare.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului - avocat P. M. - din cadrul Baroului București, în substituire avocat B. E. din cadrul Baroului M., lipsind reclamanta.

Procedura de citare este realizată.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 aprilie 2011 reclamanta intimată a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare însoțită de înscrisuri și practică judiciară.

Reprezentanta recurentului declară că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.

Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei, perioada pentru care au fost încasate cheltuielile de transport fiind greșit reținută de prima instanță. Solicită cheltuieli de judecată, în măsura în care avocatul titular a făcut dovada acestora.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A,

Asupra recursului civil de față.

Prin cererea înregistrată sub nr.7288/100/(...), contestatoarea G. ANA

D. a chemat în judecată pe intimatul C. T. T. (fost G. Ș. T. B. M.), solicitând anularea deciziilor nr.289/(...) și nr.289/(...), prin care i s-a imputat suma de 585 lei, reprezentând cheltuieli de transport.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, arătând că, la baza emiterii deciziei contestate se află raportul preliminar de audit public intern efectuat în perioada 07.09-(...).

Prin sentința civilă nr.1798/(...) a T.ui M., s-a admis contestația formulată de contestatoarea G. Ana și au fost anulate deciziile nr.289/(...) și nr.289/(...) emise de către intimată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.783/(...) a T.ui M., care constituie titlu executoriu, s-a dispus obligarea intimatei la plata contravalorii abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta B. - B. M. și retur, în perioada mai 2009 până la zi, în cuantum de câte 160 lei pe lună. Având în vedere faptul că prin această sentință s-a constatat îndreptățirea reclamantei la plata cheltuielilor de transport și pentru perioada 01.09-(...), în care s-a constatat de către angajator, prin deciziile contestate în prezenta cauză, că salariatei i s-au plătit sume nedatorate cu acest titlu, instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată contestația formulată.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs C. T. T. ( fost G. Ș. T. B. M.), considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

În mod greșit prima instanță a constatat că suma de 585 lei, imputată prin deciziile contestate în cauză, reprezintă cheltuieli de transport pentru perioada 01.09-(...), deși suma ce s-a impus a fi recuperată de la reclamantă privește de fapt anul 2008.

S-a mai arătat în acest sens că, prin raportul preliminar de audit ce a stat la baza emiterii deciziilor contestate, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada proprietății autoturismului cu care s-a deplasat, astfel încât se impune restituirea sumei de bani plătite de către unitatea școlară.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata G. Ana solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.

În recurs s-au depus la dosar înscrisuri noi.

Analizând recursul formulat de C. T. T. (fostul G. Ș. T. B. M.), în temeiuldisp.art.3041Cod.proc. civilă, având în vedere motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Deși susținerile recurentei privind greșita motivare a sentinței pronunțate în cauză de către prima instanță sunt fondate, în sensul că deciziile de imputare contestate nu privesc perioada 01.09-(...), ci au avut în vedere cheltuieli de transport aferente anului 2008, iar sentința civilă nr.783/(...) a T.ui M. a fost modificată în parte prin decizia civilă nr.5747/R/(...) a Curții de A. C., în sensul obligării pârâtului la plata contravalorii abonamentului doar până la data de (...), Curtea reține că soluția pronunțată în cauză este corectă, astfel încât aceasta va fi menținută, cu substituirea motivării, după cum urmează:

Prin deciziile nr.289/(...) și nr.289/(...), recurentul a imputat contestatoarei suma de 585 lei reprezentând cheltuieli de transport încasate necuvenit pe anul 2008, în temeiul Legii nr.128/1997, fără a face dovada că autoturismul cu care făcea naveta era proprietate personală.

Curtea contată că acest decizii sunt lovite de nulitate absolută, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor actualului Cod al muncii, aplicabile în speță, angajatorul nu mai este îndreptățit să antreneze răspunderea patrimonială a salariatului printr-o decizie de imputare.

Dacă legiuitorul a dat expres în competența angajatorului, potrivit disp.art.263-268 din Codul muncii, dreptul de a stabili întrunirea condițiilor răspunderii disciplinare și aplicarea sancțiunilor disciplinare, printr-un act unilateral ce să poată fi cenzurat ulterior, în ceea ce privește legalitatea și temeinicia sa, de către instanța de judecată, în privința răspunderii patrimoniale a salariatului și a obligației de restituire a sumelor nedatorate, angajatorul nu mai are posibilitatea de a antrena această răspundere prin actul său unilateral.

Având în vedere faptul că întrunirea condițiilor răspunderii patrimoniale se stabilește de către instanța de judecată, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria este certă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, potrivit disp.art.164 din Codul muncii, se reține că pentru obligarea salariatului la daune, atât în temeiul disp.art.270 din Codul muncii, cât și în baza disp.art.272 din Codul muncii, angajatorul trebuie să se adreseze instanței judecătorești competente.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, urmează să se respingă recursul formulat de C. T. T. (fostul

G. Ș. T. B. M.) și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul formulat de C. T. T. (fost G. Ș. T. B. M.) împotriva sentinței civile nr. 1798 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 19 aprilie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI,

I. T. D. C. G. C. M.

G.

N. N.

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex.-(...);

Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:- C. M.;

-H. D. M..

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1425/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă