Decizia civilă nr. 3742/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3742/R/2011
Ședința publică din data de 25 octombrie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V. M. împotriva sentinței civile nr. 1930 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosar (...) privind și pe intimatul O. DE C. ȘI P. I. C. având ca obiect litigiu de muncă - litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de avocat Ana L. din cadrul Baroului C. și reprezentanta pârâtului intimat - cons. Jur. Ghiuruțan Andrada.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 24 octombrie 2011 intimatul a înregistrat la dosar întâmpinare.
I se comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării formulate iar aceasta depune la dosar chitanța ce atestă plata onorariului avocațial arătând că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta intimatei depune la dosar practică judiciar și de asemenea arată că nu are de solicitat alte probe.
I. solicită reprezentantelor părților să se pronunțe dacă apreciază că în prezenta cauză este vorba de o concediere colectivă, raportat la prevederile art. 68 și 69 alin.3 din C. Muncii.
Reprezentanta reclamantei arată că se impune a fi precizat numărul salariaților pârâtului.
Reprezentanta intimatului arată că există un număr de 120 de salariați și că au existat un număr de 8 posturi vacante care au fost eliminate.
Reprezentanta recurentei precizează că la nivel național s-a impus reducerea unui număr de 560 de posturi, la nivelul O. de C. și P. I. C. fiind vorba de 16 posturi. Că unele din aceste 16 posturi erau vacante iar altele ocupate nu are relevanță întrucât în reglementarea privind concedierea colectivă nu există vreo mențiune raportat la a se ține cont de locurile de muncă vacante sau de locurile de muncă ocupate.
Reprezentanta pârâtei arată că nu este vorba de o concediere colectivă, tocmai aceasta dorindu-se a fi evitată prin luarea în calcul a volumului de muncă al fiecărui oficiu în parte.
Reprezentanta recurentei declară că prin adresa transmisă în teritoriu, din (...), practic s-a „dat mână liberă"; O. să hotărască modalitatea în care urmează a se proceda la concedieri colective sau individuale, atașându-se acestei adrese 2 anexe raportat la etapele ce trebuiesc urmate, în cazul din speță fiind vorba de o concediere individuală.
Reprezentanta pârâtului intimat declară că la nivelul A. N. de C. și P. I. a fost vorba de O. nr. 552 din (...) prin care s-a dispus reducerea unui număr de
16 posturi din cadrul O..
Nemaifiind formulate alte cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea lui cu consecința admiterii contestației, constatării nulității absolute a deciziei de concediere pe motive de nelegalitate și cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.250 lei din care 1500 lei cheltuieli de judecată la fond și 750 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentanta intimatului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat susținând apărările formulate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta V. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. C. constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr.361/(...) emise de pârâtă raportat la prevederile art.74 lit.d coroborat cu art.76 C.muncii, constatarea netemeiniciei măsurii concedierii dispuse prin decizia atacată, reintegrarea sa pe postul și funcția deținută anterior, aceea de registrator de carte funciară, obligarea pârâtei conform art.78 C.muncii, la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de (...) până la reintegrare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât pârâtul aduce la cunoștință doar desființarea locului de muncă și concedierea sa și nu a descris și motivat care sunt cauzele și motivele reale și serioase ale concedierii, iar pe de altă parte, pentru lipsa mențiunilor prevăzute de art.74 lit.d C. muncii privind locurile de muncă disponibile în cadrul unității și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un post vacant. D. este netemeinică și nelegală, deoarece pârâtul nu a descris motivele reale și serioase care au determinat desființarea postului și concedierea sa.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că instituția a fost reorganizată conform art.3 lit. e din Legea nr. 329/2009 prin reducerea numărului de posturi, iar prin O. nr.552/(...) emis de D. s-a dispus reducerea unui număr de 16 posturi din cadrul pârâtului. D. atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au determinat concedierea reclamantei și anume reorganizarea A.N.C.P.I. și a instituțiilor subordonate. Intimata a menționat că la data emiterii deciziei de concediere, în cadrul instituției nu mai existau alte posturi de execuție vacante, motiv pentru care nu a avut posibilitatea de a oferi un alt loc de muncă reclamantei, iar împrejurarea că decizia atacată nu a conținut lista locurilor de muncă vacante nu atrage nulitatea absolută a acesteia, deoarece pârâtul nu avea această obligație, care este prevăzută în mod imperativ doar în cadrul concedierilor colective și nu pentru concediere individuală.
Prin sentința civilă nr. 1930 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului C., a fostrespinsă contestația.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat la ITM C. sub nr. 176/(...) contestatoarea fiind angajata în funcția de registrator de carte funciara în cadrul B. C.
Prin decizia nr. 361 emisă la data de (...) intimatul a dispus concedierea contestatoarei în temeiul art. 65 din C. muncii, urmare a desființării locului de muncă al acesteia.
Analizând sub aspectul legalității decizia emisă de intimat instanța a reținut că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 74 C. muncii.
Astfel, instanța nu validează susținerile contestatoarei potrivit cărora decizia nr. 361/(...) este nula absolut întrucât nu cuprinde lista locurilor de muncă disponibile în unitate, element obligatoriu, raportat la dispozițiile art. 74 lit. d din C. muncii.
Aceasta în condițiile în care dispozițiile art. 74 lit. d) din C. muncii se aplică în raport de prevederile art. 64 din același cod, numai în cazul concedierilor întemeiate pe dispozițiile art. 61 lit. c) și d) și alt. 56 lit. f), iar nu și în situația în care concedierea s-a dispus în temeiul alt. 65.Condiția înscrisă în alt. 74 alin. l lit. d) din C. muncii, referitoare la inserarea în cuprinsul deciziei de concediere a listei tuturor locurilor de muncă disponibile din unitate și a termenului în care salariații urmează să opteze pentru un astfel de loc de muncă, în condițiile art. 64 din cod, este valabilă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică și psihică a salariatului, întemeiate pe dispozițiile alt.
61 lit. c), a concedierilor pentru necorespundere profesională, dispuse în baza alt. 61 lit. d), precum și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, în situația prevăzută de art. 56 lit. f) din C. muncii,
Prin urmare, având în vedere că, în cazul concedierii întemeiate pe dispozițiile alt. 65 din C. muncii, nu este prevăzută de legiuitor această obligație, mențiunile prevăzute de alt. 74 lit. d) din C. muncii nu pot fi aplicabile prin analogie, pentru a suplini o eventuală carență legislativă. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 6 din
9 mai 2011 pronunțata în soluționarea recursului în interesul legii.
Sub aspectul temeiniciei decizia nr. 361/(...) instanța a avut în vedere dispozițiile art. 77 din C. muncii potrivit cărora în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Conform deciziei analizate, concedierea s-a dispus în temeiul alt 65 alin.
1 C. muncii, ca urmare a desființării locului de munca ocupat de salariat determinat de „. nr. 6. pentru modificarea alt 10 alin 1 din H.G. nr. 1. privind organizarea și funcționarea A. N. de C. și P. I., prevederile O. nr. 552/(...) al D. G. al A. privind repartizarea numărului de posturi pentru A. și instituțiile subordonate, procesul-verbal nr. 10254/(...) al C.ui de C. al O. C..
În conformitate cu prevederile art. 65 alin 1 C. muncii cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desființarea locului de munca din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desființare care trebuie sa fie efectiva și să aibă o cauza reală și serioasă (art. 65 alin. 2 C. muncii).
Desființarea locului de munca este efectivă atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauza reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă când are la baza studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Din analiza deciziei de concediere rezulta caracterul real și obiectiv al desființării locului de munca ocupat de contestatoare, în realitate desființarea locului de munca fiind cauzata de reorganizarea determinata de existenta unor motive obiective, fără legătură cu persoana salariatului.
Astfel, conform prevederilor art. 3 lit. e și f din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități publice, raționalizare a cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordului - cadru cu Comisia Europeana și FMI reorganizarea autorităților și instituțiilor publice se realizează prin una dintre următoarele metode: reducerea de posturi din cadrul autorităților sau instituțiilor publice; schimbarea regimului de finanțare a unor autorități sau instituții publice prin virarea veniturilor încasate la bugetul de stat și finanțarea cheltuielilor de la bugetul de stat.
În temeiul H.G. nr. 62/2010 intimatul a fost reorganizat prin modalitatea reducerii posturilor, numărul maxim de posturi aprobat pentru A. și instituțiile subordonate fiind de 3.038.
În ambianta legislativa mai sus evocata a fost emis O. D. G. al A. nr.
552/(...) privind repartizarea numărului de posturi pentru A. și instituțiile subordonate precum și reducerea unui număr de 16 posturi din cadrul O. C.
În cadrul ședinței C.ui de C. al O. C. din data de (...) s-a decis desființarea celor 8 posturi vacante existente la acea data în organigrama, încetarea raporturilor de munca a angajaților pensionați pentru invaliditate gr III care, pe durata suspendării contractului nu au solicitat continuarea raporturilor de muncă cu jumătate de norma.
Din cuprinsul procesului-verbal al ședinței C.ui de C. al O. C., depus în probațiune la dosar rezulta ca s-a efectuat o analiza obiectiva și pertinenta a situației tuturor posturilor din cadrul instituției în vederea identificării celor care urmează a fi desființare. Astfel, pentru stabilirea posturilor care urmează a fi desființate s-au avut în vedere criterii obiective, privind numărul de cereri atribuite spre soluționare registratorilor de carte funciara pentru semestrul I al anilor 2008-2010 precum și implementarea programului informatic și de standardizare a activității de publicitate imobiliara care a determinat scăderea cu aproape 50% a numărului de cereri atribuite spre soluționare registratorilor de carte funciara. Acestor criterii s-au adăugat cele privind performantele profesionale și vechimea în funcția de registrator, C. stabilind, pe baza tuturor acestor criterii cumulate desființarea postului ocupat de către contestatoare.
Reținând, așadar, caracterul necesar al desființării postului cauzat de reorganizarea determinata de existenta unor motive obiective, fără legătura cu persoana salariatului, de asemenea cauza reala și serioasa a concedierii instanța a constat legalitatea și temeinicia deciziei de concediere nr. 361/(...) și în consecința a respins contestația formulată de contestatoarea V. M. în contradictoriu cu intimatul O. de C. și P. I. C. I. a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial la fond și recurs.
În motivare s-a arătat în esență că s-a făcut o interpretare greșita a prevederilor art.62 alin 2 coroborat cu art.74 alin 1 lit. a, cu raportare la art.77
și 76 C. muncii.
D. este lovita de nulitate absoluta, întrucât încetarea contractului de munca este motivată de desființarea locului de munca ocupat, ori desființarea locului de muncă nu este un motiv/o cauza reala și serioasa, CI ESTE
CONSECINȚA unor motive care trebuie descrise.
Practic, decizia nu este motivata, nu conține motivele de fapt ale concedierii, respectiv sa descrie acele motivele reale și serioase care au determinat angajatorul să desființeze locul de muncă, în vederea aprecierii de către instanța de judecata a existentei acestor motive, ca și cauza reala și serioasa care a dus la desființarea lui.
Descrierea acestor motive este necesara și prin prisma prevederilor art.77 din codul muncii. Trimiterile făcute în preambulul deciziei la acte normative, procese verbale și ordine emise, nu satisfac cerințele legale.
Precizările ulterioare efectuate de pârâtă în cadrul întâmpinării depuse la dosarul cauzei și anume ca desființarea locului de muncă și concedierea reclamantei, a avut o cauza reala și serioasa, fiind impusă de reorganizarea O. de C. și P. I. ca urmare a O. nr. 5. prin care a fost redus numărul de posturi de la 3598 la 3038, și a O. D. G. al A. nr.552/(...), prin care O. de C. și publicitate I. C., i-au fost repartizate un număr de 110 posturi - față de 127 posturi, astfel ca a fost necesara reorganizarea, și desființarea unor locuri de munca pentru a se încadra în numărul de posturi repartizat - sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care aceste motive ca și cauză reala și serioasă, trebuiau sa rezulte din chiar cuprinsul deciziei de concediere.
Netemeinicia și nelegalitatea măsurii este motivată în raport de adresa nr.4./(...), prin care A. N. de C. și P. I. a transmis în teritoriu către Oficiile de C. și P. I. modalitatea în care urmează să se procedeze, în situația în care au loc concedieri individuale sau colective, atașându-se acestei adrese doua anexe, privind etapele concedierii individuale/colective și ordinea în care urmează să se facă desființarea posturilor.
Conform procesului verbal din data de 23.VIII.2010, s-a discutat pe marginea adresei 4./20.VIII.2010 înregistrata la O. C. sub nr.10283/(...), concluzionându-se că instituția se afla în situația unei concedieri individuale, și că trebuiesc reduse 8 posturi, fără a se menționa care anume posturi.
Se mai menționează în acest proces-verbal că s-a solicitat șefilor de servicii să facă propuneri conform adresei 10183/(...) și întrucât aceștia nu au dat curs acestei solicitări, s-a dat citire criteriilor prezentate în luna mai 2010 (când a avut loc o alta concediere), astfel că d-na director a propus criterii, votate în unanimitate în următoarea ordine: l. sancțiunile disciplinare; 2. evaluarea personalului; 3. disponibilitate responsabilitate; 4. implicare față de instituție, 5. perioada lucrată în instituție.
La pag.6 pct. l din procesul verbal, raportat la primul criteriu - sancțiuni disciplinare - sunt nominalizați 8 salariați cu sancțiuni disciplinare, dar NU s-a
ținut cont de acest criteriu decât în cazul unui salariat (Dezmirean D.) care a fost concediată, la toți ceilalți li s-a menținut locul de muncă, pe motiv că au copii în întreținere.
Deși s-a discutat și pe marginea desființării unor locuri de munca a soților care lucrează în aceeași unitate, menționându-se 4 astfel de cazuri în instituție, acestor persoane li s-a păstrat postul.
În continuare (f 7 din procesul verbal) - se propune reducerea unui post de registrator din cadrul BCI C. - fiind nominalizata persoana reclamantei.
În cazul reclamantei, arată că NU a fost sancționata disciplinar, (așa cum au fost sancționați ceilalți colegi ai ei menționați în procesul verbal dar cărora cu excepția unuia le-au fost menținute posturile) are și ea un copil în întreținere, astfel ca propunerea de desființare a postului și de concediere a acesteia pe motiv ca a avut calificativul bine este cât se poate de subiectiva, deoarece din cei 7 registratori din cadrul BCI, numai 2 persoane au obținut calificativul fb, astfel existau și alte persoane care au obținut același calificativ cu reclamanta și nu au copii în întreținere.
Consideră că pârâta a încălcat prevederile art.5 din codul muncii - care fundamentează unul dintre principiile de baza și anume acela al egalității de tratament față de toți angajații.
Atâta timp cât pârâta si-a fixat niște criterii care trebuiau avute în vedere pentru desființarea unor locuri de munca, ea trebuia în analiza făcuta să lerespecte și să le raporteze la fiecare dintre salariați tocmai pentru a nu crea acte de discriminare.
Nici reducerea volumului de activitate, prin reducerea numărului de cereri atribuite spre soluționare registratorilor nu este un motiv serios și pertinent deoarece așa cum rezulta din Situația Statistica a serviciilor furnizate de O. de C. și P. I. - dată publicității în primul semestru al anului 2010 - s-a înregistrat o creștere cu 20% a numărului de cereri și operațiuni solicitate din partea publicului, față de aceeași perioadă a anului 2009, numărul de cereri înregistrate în Registrul G. de I. este în medie de 860 cereri pe zi, cu 20 % mai mare fata de 2009 și o creștere cu 45 % fără de 2007.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 octombrie 2011, pârâta asolicitat respingerea recursului.
Arată că MOTIVUL REAL ȘI SERIOS AL DESFIINȚĂRII LOCULUI DE
MUNCĂ a fost REORGA.ZAREA A. N. DE C. ȘI P. I. ȘI A UNITĂȚILOR SUBORDONATE, prin reducerea numărului de posturi alocate A. și instituțiilor subordonate de la 3598 la 3038, respectiv cu 560, în baza prevederilor H.G. nr.
6., care modifică art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1., privind organizarea și funcționarea A. - ASPECTE INVOCATE ÎN D. NR. 361/(...), fiind convingătoare considerentele primei instanței sub acest aspect.
D. G. al A. N. de C. și P. I. a emis O. nr. 552/(...), privind repartizarea numărului de posturi pentru A. și instituțiile subordonate, potrivit căruia s-a dispus reducerea unui număr de 16 posturi din cadrul O. C.
La data comunicării acestui, în cadrul pârâtei existau 8 posturi vacante
și 5 posturi suspendate ca urmare a pensionării pentru invaliditate gr. III iar C. de C. din data de (...) a hotărât desființarea acestora, după care a analizat funcțiile din cadrul instituției care să fie desființate.
S-a constatat că numărul de operațiuni realizate în cadrul O. C., în semestrul I 2010, s-a redus cu 11 % față de aceeași perioadă a anului 2008 (și implicit a scăzut și numărul de operațiuni pe S. P. I. cu 3%; în ceea ce privește numărul cererilor care implică activitatea registratorului de carte funciară, acestea au scăzut în anul 2009 față de anul 2008 cu 21 %, în semestrul I 2009 față de semestrul I 2008 cu 35 %, iar în semestrul I 2010 față de semestrul I
2008, cu 13 %.
Faptul că anul 2008 este anul de referință rezultă din numărul de posturi cu care s-a suplimentat S. de funcții al instituției, inclusiv reclamanta fiind angajată pe unul din posturile suplimentate.
Astfel, în ceea ce privește numărul de cereri atribuite spre soluționare registratorilor de carte funciară din cadrul Biroului C.-N., pe semestrul I al anilor 2008 - 2010, din statisticile întocmite rezultă următoarele:
- media lunară a cererilor intrate/registrator - anul 2008 - 53
- media lunară a cererilor intrate/ registrator - anul 2009 - 23
- media lunară a cererilor intrate/ registrator - anul 2010 - 29
La nivelul S.ui de P. I., până la data emiterii deciziei de concediere contestate, își desfășurau activitatea 12 registratori de carte funciară, din care
4 registratori coordonatori, câte unul la fiecare birou teritorial din cadrul instituției și 1 registrator șef. Funcția de registrator coordonator și cea de registrator șef sunt posturi de conducere, unice la nivelul O. de C. și P. I. C., motiv pentru care acestea nu puteau fi supuse reducerii, potrivit adresei nr.
4./(...) emisă de A. N. de C. și P. I. și înregistrată în evidențele instituției sub nr. 10183/(...). Ca atare, registratorul șef a propus reducerea unui post de registrator din acest birou teritorial, propunere aprobată unanim de C. de C.
Motivul pentru care nu s-a propus desființarea unei funcții de asistent registrator sau referent, așa cum reiese din procesul verbal al ședinței C.ui deconducere, pagina 7, a fost acela că exista deficit de personal la aceste funcții la B. C.-N. și B. T., iar la B. Dej și B. G. activitatea se desfășura cu un singur asistent registrator.
Prin introducerea programului informatic e - Terra, modulul CAD și modulul CF, se generează automat încheierea de carte funciară, or în anul
2008 încheierile erau soluționate „pe hârtie"; de către registrator.
Nu toate cererile care se înregistrează în Registrul G. de I. implică, în vederea soluționării, funcția de registrator de carte funciară, de exemplu extrasele de carte funciară pentru autentificare și de informare.
Criteriile avute în vedere la reducerea postului de registrator de carte funciară au fost cele privind evaluarea performanțelor profesionale și individuale pe anul 2008 și pe anul 2009 și vechimea avută în funcția de registrator de carte funciară, or reclamanta a avut calificativul „bun"; la evaluarea aferentă anului 2009 și vechimea cea mai mică în funcție.
În primul rând s-a analizat, identificat și hotărât funcțiile care pot fi desființată, și ABIA APOI, s-a hotărât persoana care urma a fi concediată.
D. cuprinde motivele de fapt și de drept care au determinat concedierea contestatoarei și anume reorganizarea A. și a instituțiilor subordonate, prin reducerea numărului de posturi, aspecte ce reies foarte clar din prevederile H.G. nr. 1. și cele ale O. nr. 552/(...), INVOCATE ÎN CUPRINSUL DECIZIEI.
Cu privire la sancțiunile disciplinare, se arată că cei 8 salariați menționați NU OCUPAU FUNCȚIA DE REGISTRATOR DE CARTE FUNCIARĂ.
Raportat la prevederile art. 65 alin. (1) și (2) C. muncii, observă că legiuitorul nu limitează motivele care determină desființarea locului de muncă, impunând doar condiția ca acestea să fie reale și serioase.
Ori, concedierea contestatoarei a avut la bază o reducere EFECTIVA, deoarece postul de registrator de carte funciară gradul II, ocupat de aceasta A F. S. DIN S. DE F. al instituției, din 12 posturi de registrator de carte funciară rămânând 11 posturi, fapt ce reiese și din S. de F. al O. aprobat de A., nr.
13093/(...).
Referitor la cea de a doua condiție „cauza să fie reală și serioasă";, arată că, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1. numărul de posturi alocate A. și instituțiilor subordonate S-A REDUS de la 3598 la 3038, și anume cu 560 posturi. Legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi pe care să le desființeze.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Prin HG nr. 6. pentru modificarea art. 10 alin. 1 din HG nr. 1210 privind organizarea și funcționarea A. N. de C. și P. I. s-a stabilit că numărul maxim de posturi pentru A. și instituțiile subordonate este de 3038.
Ca atare, în temeiul art.3 lit.e din Legea nr. 329/2009 instituția a fost reorganizată prin reducerea numărului de posturi, acesta fiind redus de la
3588 la 3038.
Ca urmare a acestei hotărâri de guvern, D. G. al A. N. de C. și P. I. a emis O. nr. 552/(...), privind repartizarea numărului de posturi pentru A. și instituțiile subordonate, potrivit căruia s-a dispus reducerea unui număr de 16 posturi din numărul de 127 posturi aflate în cadrul O. de C. și P. I. C.
Prin adresa numărul 4. din (...) a fost comunicată O. DE C. ȘI P. I. C. această decizie, arătându-se etapele ce trebuie urmate de acesta în vederea reducerii de posturi la nivelul oficiului. În cuprinsul acestei adrese, cu titlu orientativ, s-au prevăzut etapele pe care această procedură trebuie să leurmeze și criteriile minime ce trebuie avute în vedere la desființarea postului, stabilindu-se o ordine de prioritate a modului în care măsurile vor afecta persoanele vizate.
Mai mult, se arată în mod expres, și nu orientativ, că, după aplicarea criteriilor avute în vedere la reducerea de personal, în mod coroborat, pentru stabilirea persoanelor ce vor fi disponibilizate și care nu se încadrează în criteriile enumerate, se va aplica criteriul „examinarea în vederea confirmării pe posturi"; în scopul departajării personalului din compartimentele funcționale restructurate sau al căror număr de personal alocat a fost redus.
Rezultă în mod evident că desființarea fiecărui post, pe lângă motivul general privind caracterul serios și real al cauzei ce a determinat măsura respectivă, trebuie să fie motivat de o serie de alte criterii individuale, raportat la fiecare post desființat.
Rațiunea acestor criterii trebuie se regăsește în faptul că prerogativa, recunoscută prin art. 65 din C. Muncii de legiuitor angajatorului, de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu este una discreționară, ci ea trebuie motivată individual și concret pentru fiecare măsură luată.
Concluzia se impune în cauza de față cu atât mai mult cu cât decizia de desființare a unui număr strict determinat de posturi a fost luată la nivel central, D. G. al A. N. de C. și P. I. având putere de decizie nu doar sub aspectul numărului de posturi ce urmau a fi desființate, ci și sub aspectul criteriilor ce trebuie respectate în acest proces.
Revenind la decizia atacată, Curtea reține că aceasta cuprinde o enumerare generală a actelor normative ce au stat la baza reorganizării A. în general și la procesul verbal al consiliului de conducere al O., fără a cuprinde nici o referire la motivele care au condus la desființarea postului reclamantei recurente și nu a unui alt post.
Or, potrivit art. 74 C. muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele ce determină concedierea, iar potrivit art. 77 în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele cuprinse în decizia de concediere.
Ca atare analiza Curții se va rezuma la cuprinsul deciziei atacate și va conchide că elementele cuprinse în acestea, vizând motive cu caracter absolut general, valabile pentru toate desființările de posturi făcute de acest angajator, nu permit analizarea condițiilor de legalitate ale măsurii luate raportat la persoana reclamantei recurente, ceea ce contravine exigențelor impuse de textele legale citate mai sus.
Av ând în vedere ac es te preveder i imp e r ativ prev ăzu te de l ege, Cur te a r eț ine c ă dec iz ia d e conced iere con tes tată în c auz ă es te lov ită de nul itate a bsolu tă, conf or m d isp. ar t. 76 d in C. munc ii, as tf el înc ât analizarea celorlaltemotive de recurs ș i ap ăr ăr i invocate apare ca fiind de prisos, recurenta fiind î ndrep tăț ită, conf or m ar t.78 d in C. munc ii, l a repunere a în situ aț ia an ter io ar ă concedierii.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod. proc. civilă, va admite recursul cu modificarea în parte a sentinței conform dispozitivului prezentei decizii, cu obligarea în baza art. 274 C.proc.civ. a intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului și recursului în cuantum de 2250 lei, reprezentând onorariu avocațial (filele 34 dosar recurs, 41-42 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DE C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta V. M. împotriva sentinței civile nr. 1930 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C. și în consecință:
Constată nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 361/(...) emisă de pârât.
Dispune reintegrarea reclamantei pe postul și funcția deținută anterior. Obligă pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data de (...) și până la data reintegrării efective.
Obligă pe intimatul O. DE C. ȘI P. I. C. să plătească recurentei suma de
2250 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M.F.B.
GREFIER, N. N.
Motivarea opiniei concordante a judecătorului C. M.
Consider că soluția de admitere a recursului formulat de reclamantă este cea corectă în cauză, decizia de concediere fiind lovită însă de nulitate absolută, potrivit disp.art.76 și 74 din C. muncii în vigoare la data emiterii deciziei, art.78 și 76 din C. muncii republicat, pentru nerespectarea procedurii pe care legile în vigoare la data emiterii acesteia o prevedeau în cazul concedierilor colective.
Apreciez astfel că măsura încetării contractului de muncă al reclamantei a fost dispusă de către angajator în cadrul unei concedieri colective, întrucât, chiar dacă în cadrul O. C. au fost reduse 16 posturi, fiind disponibilizați în final (în urma reducerii posturilor vacante și a pensionării unor angajați) doar
8 salariați, decizia în acest sens, respectiv decizia de restructurare nu a fost luată de către directorul acestui oficiu, ci a fost o decizie comună, de reducere a 500 de posturi, luată la nivelul A. N. de C. și P. I., directorul acestei autorități naționale stabilind chiar și numărul posturilor ce vor fi reduse la nivelul fiecărui oficiu de cadastru din țară, fiind concediați astfel în acest cadru cu mult peste numărul de 30 de salariați prevăzuți la art.68 alin.1 lit.c) din C. muncii.
În acest sens sunt prevederile H.G.nr.6., ce au fost menționate în preambulul deciziei de concediere, hotărâre ce a modificat alin.1 al art.10 din H.G. nr.1., după cum urmează: "Atribuțiile și structura organizatorică ale A. N. de C. și P. I. se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor, la propunerea consiliului de administrație. N. maxim de posturi pentru A. N. și
instituțiile subordonate este de 3038 de posturi";.
Potrivit H.G. nr.1366/2009, ce a modificat anterior alin.1 al art.10 din H .G. nr.1., numărul maxim de posturi aprobat pentru agenția națională și
instituțiile subordonate era de 3598.
Conform art.10 alin.4 din H.G. nr.1., anual sau de câte ori se impune, în funcție de volumul de activitate și bugetul de venituri și cheltuieli aprobat,directorul general stabilește numărul de posturi pentru fiecare instituție s ubordonată.
Apreciez astfel că, potrivit acestor dispoziții care reglementează organizarea și funcționarea A. N. de C. și P. I. și a instituțiilor subordonate, oficiul de cadastru intimat în cauză, deși are calitatea de angajator al reclamantei-recurente, nu a avut și nici nu are competența decizională în ceea ce privește reorgani zarea instituției și numărul de posturi care vor exista în
structura sa în urma acestei reorganizări.
De altfel, și art.II din H.G.nr.6., prevede că încetarea raporturilor de
muncă determinată de reducere a nu mărulu i de pos tur i în s truc tur a
org an iz ator ic ă a A. N. de C. și P. I. se realizează în termenele și cu procedurareglementate de dispozițiile legale în vigoare.
Opinez că însuși textul normativ este în sensul reducer ii n u mărulu i de
pos tur i în s truc tur a o rg an iz ator ic ă a agenț ie i , privită astfel ca o instituție publică
cu un aparat central și oficii subordonat e, astfel încât rezult ă cu certitudine că m ăsura reducerii postului reclamantei, chiar dacă aceasta era propriu -zis s alariata unui oficiu teritorial, a fost lu ată în cadrul unei c oncedieri colective d ispuse în cadrul agenției.
De altfel, art.II al H.G. nr.1366/2009, prevedea chiar că: "Încetarea raporturilor de muncă ale personalului A. N. de C. și P. I., ca urmare a aplicării măsurii de reorganizare prin reducerea de posturi stabilită prin legea nr.329/2009……, prin emiterea de decizii, se face cu respectarea procedurilor legale din legislația muncii și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor stabilite potrivit art.6 alin.5 și 6 din Legea nr.329/2009……";.
Aceste dispoziții, ce se referă expres la încetarea raporturilor de muncă ale personalului A., asimilând în această categorie și salariații oficiilor subordonate acesteia și care obligă la emiterea de decizii cu respectarea procedurilor legale din legislația muncii și a prevederilor legale privind protecția socială, probează că în cauză și măsura de reorganizare decisă în anul 2010 a constat într-o concediere colectivă, ce a afectat și raporturile de muncă ale recurentei și că decizia de încetare a contractului său de muncă nu putea fi dispusă decât cu respectarea legislației muncii și protecției sociale în vigoare la acea dată.
Mai apreciez că însăși prevederea în H.G. nr.1. a unor criterii de prioritate ce să fie avute în vedere la încetarea raporturilor de muncă ale personalului A., dovedește că în cauză avem de a face cu o concediere colectivă, întrucât chiar legiuitorul a prevăzut în art.74 din C. muncii în forma în vigoare la data emiterii acesteia ( art.76 din C. muncii republicat), că menționarea, deci luarea în considerare a unor criterii de stabilire a ordinii de priorități este necesară doar în cazul concedierilor colective, întrucât doar în aceste situații se pune problema unei selecții a personalului ce urmează a fi disponibilizat, în timp ce cazul concedierii individuale, chiar a mai multor salariați, chiar din momentul luării deciziei de concediere de către angajator, se hotărăște desființarea unui anumit loc de muncă, respectiv a unor locuri de muncă precis determinate încă de la această dată, măsura putând astfel afecta doar angajatul pe acest loc de muncă, respectiv pe salariații ce figurează în schema de personal pe aceste locuri de muncă.
De asemenea, consider că, prin H. de G. precizate anterior, invocate în preambulul deciziei contestate, nu s-au stabilit noi cazuri de încetare de drept a contractului de muncă a salariaților afectați de aceste măsuri de reorganizare, pentru ca o decizie de încetare a raporturilor de muncă să fie valabil emisă fără respectarea niciunei proceduri de informare, consultare, a angajaților și a reprezentanților acestora, de prevenire a efectelor sociale ale concedierii, de reconversie, recalificare și fără respectarea tuturor elementelor obligatorii prevăzute de art.74 din C. muncii ( art.76 din C. muncii republicat), tocmai pentru protecția drepturilor lucrătorilor.
D. luată în cazul recurentei, ce cuprinde doar înșiruirea prevederilor avute în vedere, respectiv a H. de G. nr.6. și nr. 1., a O. D. G. al A. N. de C. și
P. I. nr.552/2010 și nr.1008/2005 și referirea la procesul-verbal nr.10254/(...) al C.ui de C. al O. C., fără a se preciza în decizie ce anume s-a reținut prin acest înscris și fără ca acesta să fie comunicat reclamantei, putea fi astfel considerată atotcuprinzătoare doar în cazul constatării unei încetări de drept a contractului său de muncă, ceea ce nu poate fi reținut în speță, pornind chiar de la intenția legiuitorului exprimată clar prin reglementare, apărând însă ca fiind un adevărat abuz de drept în situația unei concedieri, încălcându-se dreptul salariatului la informare, apărare, nediscriminare și lipsind instanța de judecată competentă de orice element pe baza căruia să poată verifica legalitatea și temeinicia măsurii dispuse.
Singurul motiv invocat în decizie este "desființarea locului de muncă"; al salariatei.
Consider că decizia trebuia să cuprindă toate mențiunile prevăzute de art.74 din C. muncii în forma în vigoare la data emiterii acesteia, art.76 din C. muncii republicat, respectiv: motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități.
La data de (...), data emiterii deciziei contestate, erau aplicabile acestei concedieri colective dispozițiile art.68-72 din C. muncii, în forma în vigoare la acea dată, care au transpus în dreptul intern dispozițiile Directivei nr.98/59/CE a C.ui Uniunii Europene, ce prevedea, pe de o parte, că acest act comunitar nu se aplică lucrătorilor din administrația publică sau din instituțiile de drept public, însă preciza, la art.5, că acest act comunitar nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile lucrătorilor ori de a promova sau permite aplicarea unor convenții colective mai favorabile lucrătorilor.
Prin urmare, până la data intrării în vigoare a Legii nr.40/2011, dispozițiile art.68-72 din C. muncii, fiind prevederi naționale mai favorabile lucrătorilor, reglementau o procedură obligatorie de urmat în cazul tuturor concedierilor colective, inclusiv a celor din instituțiile și autoritățile publice.
Având în vedere faptul că dispozițiile art.68-72 din C. muncii au transpus Directiva nr.98/59/CE a C.ui Uniunii Europene, trebuie subliniat faptul că acest act comunitar a fost adoptat constatându-se și necesitatea prevederii că obligaț iile angajatorilor cu privire la informare, consultare și notificare se aplică i ndiferent dacă d ecizia de concediere colectivă provine de la angajator sau de la o întreprindere care îl controlează pe respectivul angajator .
Directiva a mai statuat că statele membre ar trebui să se asigure că reprezentanții lucrătorilor și lucrătorii au la dispoziție proceduri administrative și judiciare pentru ca obligațiile prevăzute în acest act comunitar să fie îndeplinite.
Având în vedere specificul acestei restructurări decise la nivelul A. N. de C. și P. I., consider că trebuiau respectate în cadrul acestei proceduri de concediere colectivă mai ales obligațiile esențiale privind informarea și consultarea sindicatului și a reprezentanților salariaților asupra categoriilor de salariați ce vor fi afectați de concediere, asupra criteriilor ce vor fi avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, precum și în ceea ce privește atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale, vizând, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.
Sindicatele sau reprezentanții salariaților trebuiau să aibă posibilitatea de a face propuneri în acest sens, care să fie analizate de către angajator și să își poată transmite eventualele observații autorității publice competente.
De asemenea, mai consider că, pentru respectarea dispozițiilor art.II din
H.G.nr.6., ce erau în sensul că încetarea raporturilor de muncă determinată de reducerea numărului de posturi în structura organizatorică a A. N. de C. și P. I. se realizează în termenele și cu procedura reglementate de dispozițiile legale în vigoare, se impunea respectarea de cătr e angajatori și a dis pozițiilor art.49 și
50 din Legea nr.76/2002.
Astfel, art.49 din această lege prevede că, în cazul concedierilor colective, angajatorii au obligația să înștiințeze agențiile pentru ocuparea forței de muncă
în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea șomajului și prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri.
Potrivit art.50 alin.2 din același act normativ, în perioada preavizului prevăzut la alin.1 angajații vor participa la serviciile de preconcediere realizate
de agențiile pentru ocuparea forței de munca ori de alți furnizori de servicii deocupare din sectorului public sau privat, acreditați, selectați de către acestea, in condițiile legii.
Conform alin.3 din acest articol, în vederea realizării serviciilor de
preconcediere, angajatorii aflați în situațiile prevăzute la art. 49 sunt obligați să î nștiințeze agențiile pentru ocuparea forței de muncă cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.
De asemenea, pentru respectarea dispozițiilor art.II din H.G.nr.6., se
impunea respectarea de către angajator și a prevederilor ar t.3 și 5 din Legea nr. 467/2006, ce a transpus Directiv a Parlamentului Eu ropean și a C.ui
2002/14/CE de sta bilire a unui cadru general de informa re și consultare a s alariaților din Comunitatea Europeană,
Astfel, conform art.5 alin.1 din această lege, angajatorii au obligația sa informeze și sa consulte reprezentanții angajaților, potrivit legislației în vigoare, cu privire la: b) situația, structura și evoluția probabila a ocupării forței de munca în cadrul întreprinderii, precum și cu privire la eventualele măsuri de anticipare avute în vedere, în special atunci când exista o amenințare la adresa locurilor de munca; c) deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relațiile contractuale sau în raporturile de munca, inclusiv cele vizate de legislația romana privind procedurile specifice de informare și consultare în cazul concedierilor colective și al protecției drepturilor angajaților, în cazul transferului întreprinderii.
Conform alin.2 al aceluiași articol, informarea se face într-un moment, într-un mod și cu un conținut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanților angajaților sa examineze problema în mod adecvat și sa pregătească, dacă este cazul, consultarea.
Potrivit alin.3, consultarea are loc într-un moment, într-un mod și cu un conținut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanților angajaților sa examineze problema în mod adecvat și sa elaboreze un punct de vedere.
Consider astfel că tocmai greșita calificare a cadrului în care s-a luat măsura încetării contractului de muncă al reclamantei de către angajator, fără a se avea în vedere faptul că tocmai în urma unei decizii colective de suprimare a unui număr mare de posturi ale personalului A. N. de C. și P. I., s-a ajuns la selectarea recurentei în vederea desființării locului său de muncă, a determinat atât nerespectarea procedurii prevăzute de legile în vigoare în cazul concedierilor colective, cât și a condițiilor de conținut ale deciziei de concediere.
O asemenea decizie de încetare a contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 din C. muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu are în vedere nicio culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios fundamentată și motivată, cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg raționamentul urmat de către factorul decident pentru a ajunge la concluzia că se impune desființarea locului de muncă ocupat de către salariat, precum și toate elementele de fapt și de drept avute în vedere în la momentul luării deciziei, pe care acesta și-a întemeiat actul, oferind atât particularului ale cărui drepturi sunt suprimate, cât și instanței elemente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Cu atât mai mult în cazul unei concedieri colective, măsură mult mai gravă, prin implicațiile acesteia asupra drepturilor unui număr mare de salariați, implicând și selecția acestora, decizia trebuie să cuprindă referiri cu privire la respectarea procedurilor prevăzute de legile în vigoare și, mai ales, să expliciteze în chiar cuprinsul său în mod clar, fără trimiteri la alte acte necomunicate angajatului, argumentele care au format convingerea angajatorului că, dintre toți salariații săi se impune chiar desființarea locului de muncă și concedierea celui vizat, că această măsură a fost luată pe baza unor criterii discutate cu reprezentanții sindicatelor, transparente și că acestea au fost aplicate în mod nediscriminatoriu, cu luarea în considerare a situației tuturor angajaților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.77 din C. muncii în forma în vigoare la data emiterii deciziei, art.79 din C. muncii republicat, în caz de conflicte de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Astfel, prin întâmpinările formulate, atât O. de C. și P. I. C., cât și A. N. de C. și P. I., au arătat că, în cadrul ședinței consiliului de conducere s-a analizat și s-a hotărât desființarea posturilor vacante, încetarea raporturilor de muncă a salariaților pensionați pentru invaliditate gradul III, după care s-a procedat la analizarea tuturor posturilor din cadrul instituției, pentru a se identifica cele care urmează să fie desființate.
În urma acestei operațiuni, intimatele arată că au constatat că numărul de operațiuni realizate în cadrul O. de C. și P. I. C., în semestrul I 2010, s-a redus cu 11% față de aceeași perioadă a anului 2008 și, implicit, a scăzut și activitatea desfășurată în cadrul S.ui P. I..
Mai mult, se arată prin aceeași întâmpinare că la reducerea postului de registrator de carte funciară criteriile avute în vedere au fost cele privind evaluarea performanțelor profesionale și individuale pe anul 2008 și pe anul
2009 și vechimea avută în funcția de registrator de carte funciară, or reclamanta a avut calificativul „bun"; la evaluarea aferentă anului 2009 și vechimea cea mai mică în funcție.
Astfel, în cursul cercetării judecătorești angajatorul a reușit să-și prezinte cel puțin argumente avute în vedere pentru a decide desființarea postului recurentei, motive pe care nu le-a menționat însă în decizia contestată, pentru a asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării acțiunii în instanță, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat cu respectarea prevederilor legale și convenționale în vigoare și cel adoptat prin exces de putere.
Consider astfel că recursul este fondat, în mod greșit prima instanță reținând că actul contestat este legal și temeinic, pentru considerente privind nulitatea deciziei de concediere pentru nerespectarea procedurii pe care legile în vigoare la data emiterii acesteia o prevedeau în cazul concedierilor colective.
Judecător,
C. M.
| ← Decizia civilă nr. 3637/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3886/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
