Decizia civilă nr. 3746/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3746/R/2011
Ședința publică din data de 25 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 2835 din (...) a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe intimații - reclamanta M. I. și pârâtul G. Ș. S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se contată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) intimata M. I. a transmis la dosar întâmpinare .
Văzând că recurentul prin memoriul de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2835 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune in privința pretențiilor reprezentând prima de vacanta eferenta anului școlar
2006-2007.
S-a admis in parte acțiunea formulata de reclamanta M. L. in contradictoriu cu parații G. Ș. S. C.-N. si C. J.A C..
Pârâtul G. Ș. "S."; C.-N. a fost obligat sa plătească reclamantei prima de vacanta aferenta anului școlar 2007-2008 si anului școlar 2008-2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul C. J. C. a fost obligat sa asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune vă acțiunea dedusa judecății are ca obiect pretenții derivând dintr-un raport de munca astfel ca in cauza sunt incidente dispozițiile speciale ale art 283 alin 1 lit c Codul muncii iar nu dispozițiile generale ale art 3 din Decretul 167/1958.
Pentru a stabili data la care termenul de 3 ani prevăzut de art 283 alin1 lit c Codul muncii a început sa curgă instanța a reținut ca reclamanta se prevalează de o clauza a Contractului colectiv de munca unic județean la nivel de ramura învățământ 2007-2008 precum si CCM unic județean la nivel de ramura învățământ 2008-2009 , prelungit pana la (...), conform căreia „prima se acorda odată cu indemnizația de concediu „, așadar pana la finele anului , conform planificării efectuate la nivelul unității școlare.
Instanța a reținut așadar, ca dreptul la acțiunea in pretenții a reclamantei s-a născut cel târziu la data de(...) pentru anul școlar 2006-2007, (...) pentru anul școlar 2007-2008, 31 decembrie 2009 pentru anul școlar
2008-2009 data de la care a început sa curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art 283 alin 1 lit c Codul muncii. Termenul de prescripție s-a împlinit la data de data de (...) pentru pretențiile vizând prima de vacanta aferenta anului școlar 2006-2007, in timp ce acțiunea a fost înregistrata la data de 25 ianuarie 2011. A. fiind, instanța va admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune in privința pretențiilor reprezentând prima de vacanta eferenta anului școlar 2006-2007.
Asupra fondului instanța a reținut ca potrivit art. 59 alin. 3 din C ontractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se pl ăte asc ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
In analiza cauzei de fata trebuie pornit, in principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivel de ramura de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanta in cuantumul unui salariu de baza avut in luna anterioara plecării in concediu, care se acorda odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea si validitatea acestei clauze nu a fost contestata de către pârâți , câteva aspecte se impun a fi subliniate:
Conform prevederilor art 8 alin 1 ,3 si 4 din L. nr 130/1996:";Clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si in condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.";
In situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
C.lor colective de munca supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora :"; C. colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale."; Interpretând sistemic si "per a contrario " prevederile legale mai sus citate, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezulta ca salariații bugetari pot negocia , prin contracte colective de munca,clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument in susținerea validității raționamentului expus vine si din interpretarea teleologica a dispozițiilor legale citate. A. scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv in privința drepturilor ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logica , trebuie reținut ca salarizarea personalului didactic este reglementata prin L. nr 1. care, prin art 48 statuează ca salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii si o parte variabila, constând in sporuri si alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin 2 al art 48 din L. 1. drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege intre limite minime si maxime, se negociază, in limitele legii, prin contracte colective de munca încheiate intre angajatori si organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art 50 alin 12 :";personalul didactic beneficiază de premii si alte drepturi bănești prevăzuta de lege si de contractul colectiv de munca"; iar potrivit prevederilor art 146 din aceeași lege "in măsura in care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic I se aplica in totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de munca";.
Rezumând, prin interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezulta ca personalul didactic are dreptul de a negocia prin C. colective de munca acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea speciala aplicabila raporturilor de munca ce se derulează intre părțile din litigiul de fata reglementează exclusiv acordarea si modul de calcul a salariului de baza , recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând in adaosuri, sporuri si alte drepturi salariale suplimentare ( a căror acordare si mod de calcul nu o reglementează) rezulta ca aceasta parte variabila a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Ca un argument suplimentar (fara a fi definitoriu) in susținerea opiniei mai sus expuse este de remarcat faptul ca la înregistrarea contractelor colective de munca la nivel de ramura, supuse analizei instanței , M. Muncii si Protecției Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art 8 din L. nr 130/1996 cu toate ca, in conformitate cu prevederile art 27 din același act normative, intra in atribuțiile acestei instituții sa verifice legalitatea clauzelor contractuale.
In considerarea argumentelor mai sus expuse, in soluționarea litigiului dedus judecății, se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul C.lor colective de munca,privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanta.
Pornind de la aceasta premisa si in conformitate cu prevederile art 236 alin 4 din Codul muncii , contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea parților. Pe cale de consecința, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuala a părții aflate in culpa.
Continuând raționamentul, in situația in care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plata a unei prime de vacanta, apărându- se exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime,se ridica întrebarea in ce măsura aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocata de natura sa lipsească de efecte clauza contractuala.
In CCM la nivel de ramura de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanta din venituri proprii";.Conform prevederilor art 170 alin 3 din L. învățământului nr
84/1995 "Instituțiile si unitățile de învățământ pot beneficia si de alte surse de venituri dobândite in condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări si taxe de la persoane juridice si fizice.";
Pârâta de rând 1 a încercat acreditarea ideii conform căreia clauza contractuala este afectata de modalitatea condiției cu consecința ca prima de vacanta va putea fi acordat doar cu condiția ca unitatea de învățământ sa firealizat venituri proprii, pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestei prime.
Or, in opinia tribunalului, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având in vedere prevederile art 977-985 Cod civil. A., rezulta fara îndoiala ca acordarea primei de vacanta reprezintă o obligație contractuala iar nu o facultate a angajatorului. De altfel, însăși modalitatea in care părțile au interes sa formuleze clauza reclamata exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat: ";plata primei de vacanta se va face daca se obțin venituri proprii"; ci „plata primei de vacanta se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, sa indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli .Pentru exemplificare, o situație similara se întâlnește in contractele colective de munca încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea in fondul de salarii inclus in bugetul de venituri si cheltuieli supus aprobarii a fondului necesar acordarii primei de vacanta s-a facut din culpa pârâtei de rand 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpa pentru a justifica neexecutarea obligatiilor asumate prin C. C. de M. .
A conditiona plata primelor de vacanta (ca ,dealtfel, a oricaror drepturi salariale) de existenta veniturilor angajatorului si a lasa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume in buget este de natura a scoate raporturile de munca din matca lor fireasca si a deschide calea abuzului.
In privinta mentiunilor cuprinse in CCM unic județean la nivel de ramura învățământ 2007-2008 precum si CCM unic județean la nivel de ramura învățământ 2008-2009 , prelungit pana la (...), conform carora „prima se acorda odata cu indemnizatia de concediu si este egala cu un salariu de baza al angajatului,conform OUG nr 1."; s-a sustinut ca aceasta nu se poate aplica intrucat face trimitere la un act normativ suspendat.
A apreciat instanța ca trimiterea la OUG nr 1. nu impieteaza asupra existentei dreptului la prima de vacanta, aceasta neavand decat scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admitand ca acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendarii OUG nr 1. prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai ramane un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleasi parti:";un salariu de baza al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse tribunalul a constatat ca in cauza dedusa judecății se angajează răspunderea contractuala a părții care nu si-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale astfel a admis in parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. J. C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că potrivit art.59 alin.3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pentru anii 2007.2010, prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili sa, în raport de posibilitățile economico- financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță, iar prin disp.art.37 lit.g din CCM la nivel de ramură învățământ pe perioada 2006-2009 s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de o primă de vacanță din venituri proprii, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecare în concediu.
Potrivit art.167 din L. nr.84/1995 L. învățământului, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de careaparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Mai arată că drepturile salariale ale reclamantei în perioada indicată au fost cele prevăzute în L. nr.1., iar potrivit art.50 alin-12 din această lege, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, fără a fi prevăzut dreptul la acordarea primelor de vacanță.
Reclamanta nu se încadrează în categoriile de personal care beneficiază prin lege de acordarea primelor de vacanță, iar contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2010 prevăd doar o posibilitate și nu o obligație a unității școlare cu privire la acordarea acestor drepturi, posibilitate condiționată de existența fondurilor și în condițiile legii.
Arată că dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură restrâng acordarea acestei prime la instituțiile în care se realizează venituri proprii de către unitatea de învățământ, iar contractul colectiv de muncă la nivel național la art.59 alin.3 prevede că în raport cu posibilitățile economico- financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Menționează că plata retroactivă a primelor de vacanță solicitate nu se poate realiza motivat de faptul că în bugetul județului nu au fost prevăzute sume care să fie alocate în acest sens. Potrivit legii bugetului, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se acoperă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
C. J. C. nu dispune de alte sume pentru plata retroactivă a acestor drepturi solicitate și nici nu poate include în buget aceste cheltuieli neavând sursa de finanțare.
Reclamanta M. L. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține că acesta este fondat, pentru considerentelece se vor arăta în continuare:
Curtea notează în primul rând că, pentru determinarea obligațiilor ce revin recurentului pârât în această cauză, trebuie pornit de la modul cum este stipulat în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2007-
2008, art. 37 lit. g), dreptul solicitat de reclamanți. Se constată astfel că se reglementează dreptul la prima de vacanță din venituri pro prii, în condițiile legii.
Ca atare, indicarea exactă a fondurilor din care trebuie să fie achitată această obligație delimitează în mod clar și debitorul ei: unitatea de învățământ angajatoare, și nu o altă entitate.
Pe de altă parte, cea de a doua condiție prevăzută de text, aceea ca plata dreptului să se facă în condițiile legii, trimite în mod evident la prevederile legale imperative în materie, care, raportat la segmentul de drept material relevant, se identifică cu cele ale Legii nr. 1., care nu stipulează nici un drept la plata primei de concediu, coroborate cu prevederile art. 12 din L. nr.
130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, cu precizarea că prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Reiese deci că părțile pot negocia acordarea dreptului la prima de concediu.
Or, se constată că dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură restrâng acordarea acestei prime la situațiile în care se realizează venituri proprii de către unitatea de învățământ. A. interpretare este susținută și de stipulațiile contractului colectiv de muncă la nivel național, care prevede,la art. 59 alin. 3, că „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, însă în speță nu este încălcată această condiție, întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu diminuează posibilitatea de a se acorda prima de vacanță, așa cum este ea stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel național.
Curtea mai notează că, deși este adevărat că o obligație a angajatorului, corelativ cu dreptul angajatului, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot fi interpretate ca o opțiune, trebuie totuși acceptat că nu se poate dispune obligarea pârâtei recurente la alocare a fondurilor necesare plății primei de vacanță atâta timp cât nu există nici un temei legal din care să rezulte o asemenea atare obligație.
Văzând și prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. 1
C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr.2835 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâtul C. J. C.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 25 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 5123/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1631/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
