Decizia civilă nr. 3854/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
DOSAR N. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ N. 3854/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I civilă
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. H.-A. prin U. J. A S. DIN Î. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1. din 14 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții Ș. G. N. 4 B., I. P. M. B., C. LOCAL AL M. B., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. B., M. E., C., T. ȘI S. având ca obiect drepturi bănești - diminuare indemnizație de concediu cu 25%.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent M. H.-A. prin U. J. a S. din Î. B.-N., consilier juridic P. M.-B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar un înscris prin care indică dosare având obiectsimilar celui prezent, în care Curtea de A. C. a admis recursul reclamanților.
Curtea din oficiu, pune în discuția reprezentantei reclamantului-recurent cele statuate prin decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că momentul considerat relevant pentru calcularea indemnizației de concediu este cel al formulării cererii prin care s-a solicitat indemnizație pentru concediu de odihnă și concediul de odihnă.
Reprezentanta reclamantului-recurent arată că modalitatea concretă de acordare a indemnizației de concediu în scopul acordării acesteia și plecării în concediu, personalul didactic și didactic auxiliar formulează o cerere scrisă care se înregistrează la unitatea școlară în cadrul căreia își desfășoară activitatea didactică. Arată totodată că data cererii este anterioară primei zile de concediu, iar pentru anul școlar 2009-2010 toate cererile pentru acordarea indemnizației de concediu s-au formulat și înregistrat la o dată anterioară primei zile de plecare în concediu.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate , în sensul admiterii acțiunii ca întemeiată, și în consecință să se dispună obligarea pârâților la calcularea indemnizației pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile înainte de data plecării în concediu de odihnă, obligarea la plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 precum și obligarea la asigurarea finanțării pentru plata acestor sume. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin cererea înregistrată sub numărul de mai sus la T. B.-N., reclamanta
U. J. A S. L. DIN Î. B., în numele membrului ei de sindicat M. H. A., i-a chemat în judecată pe pârâții Ș. G. N. 4 B., C. LOCAL AL M. B. și I. P. M. B., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei Ș. G. nr. 4 B. la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului
școlar 2009-2010 în cuantum integral fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzute de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu
10 zile anterior plecării în concediu; cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010; obligarea pârâtului C. local al municipiului B. să asigure finanțarea pentru plata sumelor solicitate.
Pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B. au formulat cerere de chemare în garanție a M.ui F. P. și a M.ui E., C., T. și S..
Prin sentința civilă nr. 1346 din 14 iunie 2011 a T.ui B.-N., s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților P.municipiului B. și C. local al municipiului B.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale passive a chematului îngaranție M. E., C., T. și S..
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamantul M.
H. A. reprezentată de U. J. a S. L. din Î. B., împotriva pârâților Ș. G. nr. 4 B., P. municipiului B. și C. local al municipiului B.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. municipiului B. împotriva chematului în garanție M. E., C. și T. și S. București, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. municipiului B. și C. local al municipiului B. împotriva chemaților îngaranție M. edcuaței, cercetării, T. și S. , pentru lipsa calității procesuale pasive și ca nefondată împotriva M.ui F. P. prin D. G. a F. P. B.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al municipiului B. și P. municipiului B. este neîntemeiată, față de prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995, precum și ale art.1 alin. (3) și art. 4 alin. (1) din Hotărârea G. nr. 1618/2009.
În schimb, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E., C., T. și S. București, deoarece raportat laprevederile art. 167 alin. (1) din L. nr. 84/1995 și ale ar. 111 din L. nr.
1/2011, acest minister nu finanțează învățământul preuniversitar și prinurmare nu justifică legitimarea procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul este angajata pe postul de profesor a unității școlare chemate în judecată, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar. În cursul anului școlar 2009-2010, reclamanta a intrat în concediul de odihnă anterior datei de 1 iulie 2010, în perioada iulie- august indemnizația de concediu fiindu-i diminuată cu 25% în temeiul Legii nr. 1..
Conform art. 1 din L. nr. 1., aplicabilă de la data de 3 iulie 2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.
330/2009, se diminuează cu 25%.
2
Dreptul la concediul de odihnă al cadrelor didactice a fost recunoscut prin art. 103 alin. (1) lit. a) din L. nr. 218/1997, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 3251/1998, reglementare ce este în concordanță cu dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 250/1992. Această reglementare specială derogă de la prevederile art. 150 din Codul muncii.
Or în baza reglementărilor speciale derogatorii, indemnizația de concediu cuvenită reclamantului, coincide cu salariul acesteia pe luna iulie, respectiv luna august, situație în care indiferent de data achitării, suma rămâne aceeași, salariul lunar fiind diminuat cu 25%, deoarece diminuarea drepturilor salariale a operat începând cu data de 3 iulie 2010.
Diminuarea drepturilor salariale cuvenite lunar reclamantului, constituie o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, modificare posibilă independent de voința părților, atunci când intervine ca urmare a unor prevederi legale imperative.
Salariul fiind stabilit prin lege, el poate suferi modificări în sensul creșterii sau micșorării cuantumului său, ori de câte ori intervine vreo modificare legislativă, fără ca prin aceasta să fie necesar consimțământul angajatorului sau/și al salariatului.
Măsura diminuării drepturilor salariale cuvenite pe perioada concediului de odihnă constituie o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă, dar ea a fost prevăzută de art. 1 din L. nr. 1. și s-a impus pentru apărarea securității naționale, pentru a nu fi afectată ființa statului, conform art. 53 din Constituție, iar textele legale prin care au fost diminuate drepturile salariale, au fost declarate ca fiind constituționale prin deciziile nr. 8. și nr. 8. ambele ale Curții Constituționale.
Prin diminuarea cu 25% a cuantumului indemnizației de concediu de odihnă cuvenite pentru anul școlar 2009-2010, reclamantul nu a fost discriminat în raport cu principiul nediscriminării consacrat de P. nr. 12 și de art. 14 din C. E. a D. O., deoarece dispozițiile Legii nr. 1. privesc întregul personal bugetar, iar nu doar anumite categorii profesionale.
Raportat la jurisprudența C., tribunalul a reținut că reclamanta nu are un „. sau cel puțin o „speranță legitimă"; C. Bahceyaka împotriva Turciei";; o creanță poate fi considerată o valoare patrimonială în sensul art. 1 din P. adițional nr. 1 la C., numai dacă are o bază suficientă în dreptul intern C. Kopecky împotriva Slovaciei; C. Vilho Estkelinem împotriva Finlandei; deoarece C. nu garantează dreptul de a continua să se primească un salariu într-un anumit cuantum C. Vilho Eskelinem împotriva Finlandei, ci lasă la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților din bugetul de stat C. K. împotriva Ucrainei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta U. J. a S. L. din Î. B., în numele membrului său de sindicat M. H. A., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de dreptul de concediu de odihnă în temeiul art. 201 din L. nr. 128/1997, în timp ce pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic concediul de odihnă este reglementat de prevederile C. muncii, ale Contractului Colectiv de M. la nivel N., ale Contractului Colectiv de M. U. la N. de R. Î., precum și ale H.G. nr. 250/1992.
În speță, membrul de sindicat a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, când a intrat în vigoare L. nr. 1., ale cărei prevederi nu pot fi aplicate retroactiv, față de principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție și de art. 1 din Codul civil.
3
Dar pârâții au înțeles să ignore prevederile art. 145 din Codul muncii, ale
H.G. nr. 250/1992, precum și ale Contractului Colectiv de M. U. la N. de R. Î.
2007-2008.
Ca urmare a nerespectării termenului imperativ de plată a indemnizației de concediu și a interpretării legii, pârâții i-au diminuat cu 25% cuantumul indemnizației, care trebuia calculată în mod corect cu 10 zile înaintea plecării în concediu sau cu cel puțin 5 zile, salariile personalului din învățământ erau cele stabilite de prevederile art. 30 din L. nr. 330/2009, fiind înghețate la nivelul lunii decembrie 2009.
La data la care trebuia plătită indemnizația de concediu, L. nr. 1. nu era în vigoare, iar întârzierea plății din lipsă de fonduri nu făcea posibilă invocarea acestei legi înainte de publicarea ei în M. O.
Conform art. 48 alin. (2) din L. nr. 330/2009, prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și de transport, cheltuieli cu cazarea
și locuința, rămân în vigoare.
De asemenea, s-a mai susținut că prima instanță a încălcat și dispozițiile art. 1 din P. adițional nr. 1 la C. E. a D. O., întrucât noțiunea de „. îmbracă în situația de față natura unui drept patrimonial, cum este orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică C. Buchen contra Cehiei.
Or dreptul la indemnizația pentru concediul de odihnă al salariatului, constituie un „drept de proprietate"; în sensul C.i și al protocoalelor adiționale la aceasta.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. G. a F. P. B.- N., prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului ca legală și temeinică.
Intimații P. municipiului B. și C. local al municipiului B., au solicitat respingerea recursului și admiterea cererii lor de chemare în garanție a M.ui F.
P. și a M.ui E., C., T. și S..
Recursul este fondat.
Reclamantul M. H. A., este cadru didactic, având funcția de profesor la Ș.
G. nr. 4 B.
Din adeverința aflată la dosar, rezultă că reclamantul a lucrat la această
școală ca profesor în anul școlar 2009-2010 și a intrat în concediul de odihnă aferent acestui an, anterior datei de 1 iulie 2010, iar indemnizația de concediu i-a fost diminuată cu 25%, deoarece plata s-a făcut ulterior datei plecării în concediu.
Dreptul la concediul de odihnă al cadrelor didactice a fost reglementat prin dispozițiile art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997, atunci în vigoare, conform cărora cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.
Potrivit art. 145 alin. (3) din Codul muncii atunci în vigoare (în prezent art. 150 alin. (3)), indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
La rândul său, art. 29 alin. (4) din Contractul Colectiv de M. U. la N. de
R. Î. 2. 2008, aplicabil și în anul 2009, prevede că indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă.
Prin urmare, în raport cu data plecării reclamantului în concediul de odihnă pe bază de cerere, acesta era îndreptățită la încasarea unei indemnizații nediminuate pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, calculată pe baza dispozițiilor legale în vigoare.
4
Potrivit art. 1 alin. (1) din L. nr. 1., care a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
Prin decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, al Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a stabilit că dispozițiile art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, raportat la art. 150 (fost art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 126/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, ce au ca obiect acordarea indemnizațiilor de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009 -
2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1..
Din conținutul deciziei instanței supreme, rezultă că personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, care a formulat până la data de 3 iulie 2010 cereri de acordare a indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, beneficiază de indemnizația de concediu de odihnă, integrală, nediminuată, în timp ce personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat care a formulat începând cu data de 3 iulie 2010, cereri pentru acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009 - 2010, va primi indemnizația diminuată cu 25%, conform art. 1 din L. nr. 1..
Din adeverința aflată la dosar, reiese că reclamanta a început efectuarea concediului de odihnă pentru anul școlar 2009 - 2010, anterior datei de 3 iulie
2010 și implicit a formulat cererea de acordare a indemnizației de concediu de odihnă anterior aceleiași date de 3 iulie, situație în care beneficiază de cuantumul integral al indemnizației de concediu de odihnă, fără diminuarea cu
25%.
Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, care va fi modificată în parte, în sensul că se va admite acțiunea civilă intentată de reclamant împotriva pârâților și în consecință, va fi obligată pârâta de rândul 1 să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009 - 2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1. și să îi plătească reclamantului diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009 - 2010.
Vor fi obligați pârâții de rândul 2-3 să asigure finanțarea pentru plata diferenței de sume menționate.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței referitoare la chemarea în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
5
Admite recursul declarat de reclamanta U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., împotriva sentinței civile nr. 1. din 14 iunie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă, în numele și pentru membrul/a de sindicat M. H. A., împotriva pârâților Ș. G. N. 4 B., C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. și în consecință:
Obligă pârâta/ul Ș. G. N. 4 B. să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1. și să îi plătească reclamantei/. diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010.
Obligă pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. să asigure finanțarea pentru plata diferenței de sume menționate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. T. D. A. T. N.
Red.TD Dact.SzM/3ex./(...)
GREFIER M. T.
6
| ← Decizia civilă nr. 4128/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2702/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
