Decizia civilă nr. 4887/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4887/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta SC G. R. A. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1050 din 18 mai 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. R.-T., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1050 din 18 mai 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. T. împotriva pârâtei SC A. SA B., ca fiind întemeiată și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei un bonus pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009, în condițiile articolului 8.1.2 din regulamentul de salarizare.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă bonusului cuvenit pe perioada 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009 de la data scadenței plății și până la plata efectivă a sumei datorate.
A fost respinsă ca neîntemeiate pretențiile reclamantei pentru perioada 1 iulie
2009 - 6 august 2009 (bonus și dobândă legală).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei S. A. S. B. în perioada 6 decembrie 2006 - 6 august 2009, conform mențiunilor din carnetul de muncă și contractul individual de muncă depuse în copie la dosar (f. 23-25, 39).
Ca atare, în cursul anului 2009, reclamanta a prestat activitate în cadrul pârâtei în perioada 1 ianuarie 2009 - 6 august 2009, aspect necontestat în prezenta cauză.
La data de 1 iulie 2008 la nivelul societății pârâte s-a înregistrat contractul colectiv de muncă nr. 3., valabil conform art. 6 alin. 1 și art. 60 pe durata unui an de zile, cu începere din momentul înregistrării sale, 1 iulie 2008.
Astfel, prevederile contractului colectiv de muncă nr. 3. s-au aplicat în intervalul 1 iulie 2008 - 30 iunie 2009, aspect recunoscut de ambele părți, așa cum rezultă din pozițiile exprimate în scris.
Potrivit art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare anexă la contractul colectiv de muncă nr. 3941/(...), anual, după închiderea situațiilor financiare pentru fiecare dintre salariații sucursalei se acordă un bonus egal cu maximum un salariu de bază brut lunar, calculat astfel: 1. dacă procentul de realizare a planului de încasărianuale la nivelul sucursalei este mai mare de 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește încă un salariu de bază brut lunar; 2. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale la nivelul sucursalei este mai mic de 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește un bonus egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar.
Analiza realizării planului la nivel de sucursală se face conform art. 8 al regulamentului de salarizare și anume prin compararea primelor de asigurare brute încasate la nivel de sucursală cu planul comunicat de sucursala respectivă conform art. 3 al regulamentului.
Potrivit art. 40 alin. 2 litera c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda reclamantei toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, astfel încât reclamanta este îndreptățită la plata bonusului aferent anului 2009 reglementat de art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare, parte integrantă a contractului colectiv de muncă nr. 3., conform art. 61 al contractului, pe perioada aplicabilității acestui contract 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009, contract ce constituie legea părților și care poate cuprinde clauze privitoare și la alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă, în afara condițiilor de muncă și a salariului, conform art. 236 alin. 1 și 4 din Codul muncii.
Executarea contractului colectiv de muncă are caracter obligatoriu (potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, act normativ în vigoare la data formulării pretențiilor; art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care prin art. 224 lit. d a abrogat Legea nr. 130/1996, republicată), sancțiunea neexecutării fiind angajarea răspunderii persoanelor cărora le incumbă obligația plății bonusului cuvenit reclamantei, potrivit art. 243 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
Instanța a apreciat că nu se poate reține apărarea pârâtei în sensul că regulamentul de salarizare se referă în art. 8.1.2 numai la bonusul aferent anului
2008.
Textul art. 8.1.2 al regulamentului parte integrantă a contractului colectiv de muncă aplicabil nu face o asemenea precizare, ci dimpotrivă reglementează dreptul la acest beneficiu anual. Cum contractul colectiv de muncă nr. 3. este aplicabil în perioada 1 iulie 2008 - 30 iunie 2009 este evident că la închiderea situației financiare pe anul 2009 - 31 decembrie 2009 - actul era în vigoare și trebuie să producă efecte.
Pe de altă parte, așa cum s-a atestat atât de reclamantă, cât și de pârâtă, bonusul pe anul 2008 s-a achitat în întregime. Or, atât timp cât pârâta recunoaște și susține aplicabilitatea contractului colectiv de muncă nr. 3., conform legii, din momentul înregistrării sale - 1 iulie 2009 -, este evident că plata acestui drept s-a realizat numai parțial în temeiul acestui contract colectiv de muncă, respectiv numai pentru perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2008, pentru perioada anterioară cuprinsă între 1 ianuarie 2008 - 30 iunie 2008 plata fiind făcută în temeiul contractului colectiv de muncă anterior, pe anii 2007-2008.
Prin urmare, teza aplicabilității dispozițiilor art. 8.1.2 din regulamentul anexă la contractul colectiv de muncă nr. 3. numai în privința anului 2008 nu poate fi reținută, nefiind întemeiată.
Nu este justificată nici apărarea pârâtei în sensul că bonusul nu s-ar cuveni pe anul 2009 dat fiind faptul că S. B. M. a societății pârâte a înregistrat pierderi în cursului anului financiar 2009.
În primul rând, din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (f. 149) rezultă că până la data de 4 februarie
2010 la nivelul județului B.-N. a funcționat S. B. a pârâtei.
Prin urmare, faptul că S. B. M. a înregistrat pierderi nu are nicio relevanță în cauză, atâta timp cât pe perioada în litigiu 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009 exista și desfășura activitate S. B., entitate independentă de S. B. M.
Pe de altă parte, art. 8.1.2 al regulamentului de salarizare nu condiționează plata bonusului de obținerea de câștig, de profit de către pârâtă. Conform textului legal ce stă la baza pretențiilor formulate, bonusul se acordă ținând seama de procentul de realizare a planului.
Astfel, dacă planul se realizează în proporție de 1. sau mai mult, bonusul este egal cu un salariu de bază brut lunar. Dimpotrivă, dacă procentul este mai mic de
1. bonusul este egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar.
Or, conform art. 8 al regulamentului, pentru analiza realizării planului se compară primele de asigurare brute încasate la nivelul sucursalei cu planul comunicat de sucursală, indiferent dacă în final societatea înregistrează profit sau pierdere, după deducerea cheltuielilor efectuate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC A. R. A. S. B. solicitândmodificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, în principal, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, respingerea în tot a acțiunii formulată ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Societatea recurentă învederează că în raport de obiectul cauzei - neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă, este incident termenul de prescripție de 6 luni, reglementat de art. 283 al. 1 lit. e din Codul Muncii.
Referitor la temeiul juridic pentru acordarea bonusului pe anul 2009, subliniază recurenta că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, deși nu a operat o prelungire a CCM-unitate pe anii 2008-2009, care a încetat la data de (...), intimata trebuia sa beneficieze de bonusul anual, pentru perioada (...)-(...). CCM-ul menționat si-a produs efectele pe o perioada de un an, respectiv 0(...)-(...), astfel ca la data scadentei obligatei de plata a bonusului anual pe anul 2009, respectiv (...), acesta nu-și mai producea efectele.
Momentul scadenței bonusului solicitat îl reprezintă închiderea situației financiare pentru anul 2009, respectiv (...), dată la care însă nu subzista nici un contract colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel că acordarea acestui bonus nu se justifică.
Bonusul pe anul 2008 nu a fost achitat salariaților în baza a doua CCM-uri, ci în baza CCM-unitate valabil la data scadentei obligației de plata, respectiv (...), deci în baza CCM-unitate nr. 3941/0(...), valabil pe o perioada de un an, deci pana la (...). Conform interpretării instanței de fond, atât bonusul pe anul 2008, cât și bonusul pe anul 2009, au același temei juridic, respectiv CCM- unitate nr.
3941/0(...), ceea ce nu poate fi primit, în principal deoarece la data de (...) CCM- unitate nr. 3941 nu mai era valabil, și în subsidiar deoarece un CCM-unitate nu poate reglementa doua bonusuri, fiind încheiat pe o perioada determinata de 12 luni.
A lua drept fundament totalul încasărilor pe anul 2009, care reprezintă o medie a celor 12 luni, și a aplica rezultatul numai pentru perioada ianuarie-iunie
2009 reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 8.1.2.din Regulamentul de S., A. a
CCM-unitate pe anii 2008-2009, întrucât aceste dispoziții prevăd plata unui bonus în funcție de realizări și, contrar reținerilor instanței de fond, acest bonus reprezintă o prima, un stimulent acordat salariaților.
Mai mult, CCM-unitate pe anii 2008-2009 reprezintă voința părților, iar clauzele acestuia trebuie interpretate în sensul avut în vedere de părți, la negociere, or în niciun caz părțile nu au dorit gratificarea salariaților, în condițiile în care pierderile ar fi mal mari decât încasările, întrucât consecințele unei astfel de interpretări ar produce efecte drastice în ceea ce privește posibilitățile de redresare economica ale A..
De asemenea, recurenta face trimiteri la practica judiciară în materie.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata a solicitat respingerearecursului declarat de pârâtă, cu menținerea în întregime a hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține următoarele::
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată a finefondate motivele de recurs.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din C.muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C.muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din C.muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamanta nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unui bonus neacordat ce face parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din C.muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C.muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din C.muncii.
Pe fondului cauzei, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 8.1.2 din Regulamentul de salarizare pe anul 2008-2009, anexă și parte integrantă la C. colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 3941/0(...), părțile semnatare au stabilit că „anual după închiderea situațiilor financiare potrivit legislației aplicabile - pentru fiecare dintre salariații sucursalei se va acorda un bonus egal cu maximum un salariu de bază brut lunar, calculat după cum urmează: a. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale este mai mare decât 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește încă un salariu de bază brut lunar; b. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale la nivelul sucursalei este mai mic de 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește un bonus egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar. ";
Curtea apreciază, astfel cum rezultă în mod expres din prevederile art. 8.1.2 din Regulamentul de salarizare pe anul 2008-2009, anterior menționate, că dreptul reclamantei de a beneficia de bonusul la care face trimitere dispoziția regulamentară devine scadent la sfârșitul fiecărui an, după închiderea exercițiuluifinanciar, or, la (...), C. colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 3941/0(...), pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile, nu mai era în vigoare, acesta producând efecte pentru perioada de un an, respectiv până la data de (...), neprobându-se de către niciuna dintre părți că ar fi avut loc o prelungire a valabilității acestuia.
O astfel de concluzie reiese și din modalitatea de calcul a bonusului, astfel cum aceasta este prevăzută la art. 8.1.2 din Regulament, raportat la planurile de încasări anuale la nivelul sucursalei, și cum acestea se verifică la sfârșitul fiecărui an, doar din acel moment se naște în patrimoniul salariaților dreptul de a beneficia de bonusul menționat. Așadar, acordarea acestui bonus nu are nici o legătură cu perioada efectiv lucrată de salariați pe parcursul unui an calendaristic.
În contextul dat și având în vedere că CCM la nivel de unitate s-a încheiat doar pentru 1 an, respectiv 0(...) - (...), este fără putință de tăgadă că părțile nu au putut avea în vedere la momentul încheierii acestuia decât acordarea bonusului o singură dată, respectiv pentru anul fiscal 2008.
Întrucât contractul colectiv de muncă nr. 3941/0(...) a încetat la data de (...),
Curtea constată că acesta nu mai era în vigoare la data de (...) și, prin urmare, nu putea constitui temei de acordare a bonusului solicitat de reclamantă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 - 3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge în întregime acțiunea dedusă judecății.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC G. R. A. R. SA fostă SC A. R. A. SA împotriva Sentinței civile nr. 1050 din 18 mai 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R.-T.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: G. C. F.
| ← Decizia civilă nr. 3831/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 404/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
